bah, am făcut rost de cartea de muncă de la ON... ştiu că nu mai foloseşte la nimic, dar vreau s-o am acasă... la fel cum sunt unii cu religia...

ia uite ce scrie acolo... 5 ani de când m-am angajat în service, pe un salariu de 6 mil... bah ce vremuri...

remember the beggining...

au trecut deja zece luni de când mi-am schimbat locul de muncă şi de atunci n-am scris absolut nimic despre cum e la corporaţie, în afară de frânturile de conversaţii porcoase cu diverşi colegi şi menţiunea unui teambuilding în vară de la care n-am pus pe blog nici măcar o singură poză...

da, am semnat hârtii peste hârtii cum că n-am voie să dezvălui nimic esenţial din firmă, detalii despre proiectele la care lucrez şi clienţii pentru care facem proiectele (de-am avea aşa ceva, dar ajungem şi acolo)... ăsta ar fi un motiv... alt motiv e că am zis să evit discuţii cu superiorii de genul “bah ce scrii tu acolo strică imaginea firmei, şterge“, cum mi s-a întâmplat la avitech... şi alt motiv e că mi-a fost lene...

e a doua oară când scriu paragrafele de mai sus, că se pare că în 2010, în bucureşti, încă e normal să se ia curentul în mijlocul zilei fără nici un motiv evident... să fie un semn ? pă dreacu, eu nu cred în semne, deci trec mai departe...

vreau să vorbesc în primul rând despre produsele finale... am lucrat aproape trei ani în service şi mi-au trecut prin mâini o grămadă de echipamente de toate felurile şi cam de la toate mărcile care există pe piaţă... de la telefoane fixe de 20 de ron şi până la amplificatoare audio profesionale de zeci de mii de euro... mi-am băgat mâinile în toate şi există un lucru care le aseamănă pe toate, care guvernează toată industria electronică în zilele noastre: lucrul ieftin şi de mântuială... tot ce se face acum trebuie să fie ieftin, să aibă tot felul de facilităţi care nu trebuie nimănui, să fie ieftin, să aibă zeci de leduri colorate pe toate părţile, să fie ieftin, să se strice repede ca să trebuiască să-ţi iei altul în curând şi să fie ieftin... ah, şi pe lângă toate astea, trebuie să fie şi ieftin... până acum vreo 10 ani ştiai o treabă: dacă dădeai mai mulţi bani luai ceva mai bun... acum nu mai poţi... da, poţi să dai mai mulţi bani, poţi să-ţi iei ceva de firmă şi care crezi că este mai bun, dar dacă-l desfaci şi te uiţi în interior o să observi că e făcut din aceleaşi componente chinezeşti ca toate celelalte modele... ca să rezum, tot ce se face în ziua de azi e ieftin, mult,  şi în speţă, de căcat... nu mai are nici un rost să stai zile întregi să te gândeşti dacă să-ţi dai banii pe un tv panasonic sau samsung, că oricum sunt cam la fel pe înăuntru... desfaci tv-uri panasonic şi găseşti că au tub samsung, şi multe alte chestii de genul ăsta... totul e o ciorbă chinezească...

asta am constatat când reparam produse... între timp am trecut în partea de proiectare... ca să constat că mi se cere să proiectez circuite integrate care să fie în primul rând ieftine... ăsta e principalul criteriu de performanţă... pot eu să stau nopţi în şir să fac nu ştiu ce drăcovenie de circuit care să revoluţioneze piaţa, dar dacă nu e ieftin nu contează...

pe lângă asta, oamenii nu mai au răbdare... totul trebuie să fie gata cât de repede se poate... cât de tare ar fi să vină unul la mine şi să-mi zică: “băi nene, vreau un circuit care să facă asta, asta şi asta, dar să le facă foarte bine şi să fie gata în doi ani“... ai timp să te documentezi, să te gândeşti cum l-ai face, ai timp să îl testezi riguros şi să fii sigur că totul e bine... dar nu, acum trebuie să faci circuite care nici clientul nu ştie ce trebuie să facă, îţi dă nişte detalii sumare şi îl vrea gata şi funcţional în juma de an... şi după ce-l faci îţi zice că s-a răzgândit şi nu-l mai vrea...

asta e una din probleme mari ale firmei... facem circuite custom pentru clienţi... şi dacă clientul se răzgândeşte la final, dă faliment sau găseşte la altul mai ieftin, am muncit degeaba şi asta e... nu se vinde nimic şi după aia ni se atrage atenţia că nu ni se măresc salariile din cauză că nu se vând produsele... căcat, păi pula mea, normal că nu se vând dacă nu ştiţi ce proiecte să luaţi şi cum să ţineţi de ele...

—

vreau să vorbesc un pic şi despre viaţa în firmă... îmi place ce fac, n-aş face niciodată în viaţă altceva, cu variaţii desigur... mă duc la muncă cu plăcere şi de cele mai multe ori nici măcar nu mă simt obosit când ajung acasă... da, încă lucrez doar part-time dar nu din cauza asta, gândiţi-vă că mă duc şi la facultate după aia...

ajung repede la muncă şi nu mai intru în cameră plin de noroi şi nu plec în fiecare seară din firmă cu dilema “oare azi voi fi muşcat de vreo javră de pe stradă ?“... nu am ce să reproşez în legătură cu colegii, iar am avut noroc şi am nimerit într-un colectiv numai cu oameni extraordinari, ăsta fiind principalul motiv pentru care încă lucrez acolo... şi nu în ultimul rând, avem masă de ping pong lângă birou şi lumea chiar joacă... pare un lucru minor, dar nu e...

din păcate, există şi multe lucruri negative... principalul este salariul... dintre toate firmele din domeniul din bucureşti, la noi e salariul cel mai mic... şi dacă era cu un procent minor, era ok... dar salariul e de ordinul jumătate din cât câştigă un proiectant la altă firmă... şi ştiu asta pentru că am ofertă concretă din partea lor...

lăsând la o parte salariul, conducerea firmei este la pământ... management absolut dezastruos, lipsa totală a oricărei fărâme de departament de resurse umane şi echipamente de lucru vechi şi puţine... n-are nici un rost să intru în detalii, aş putea scrie până mâine...

—

până acum câteva zile am avut (noi, eu şi colegii mei) speranţe că o să înceapă să se schimbe câte ceva prin firmă, începând cu salariile... dar la ultima şedinţă am avut parte de un discurs al şefului direct absolut demoralizant şi care a tăiat orice urmă de speranţă că se va schimba ceva în firmă în următorii ani...

în condiţiile astea eu nu-mi văd nici un viitor în această firmă şi după ce termin şi masteratul şi-mi iau diploma, nu văd de ce-aş mai rămâne să lucrez aici... colegii, da... dar sunt convins că mă voi reîntâlni cu mulţi dintre ei dincolo... numai anul ăsta au plecat şase oameni din departament...

puteam să plec oricând din octombrie încoace, de după conferinţa de la sinaia, oferte am avut şi foarte clare... dar am zis să nu plec în mijlocul unui proiect în care am fost implicat activ, ar fi fost o lipsă totală de caracter... eh, între timp s-a dus pe pulă şi proiectul ăsta, la cât mai multe...

—

cum să fii ditamai corporaţia internaţională şi să trimiţi email-uri oficiale şi să te lauzi cu profit-ul net pe 2010 care depăşeşte orice aşteptări, să vezi scris pe acolo cifre de zeci de milioane de euro şi să dai ca primă de crăciun pentru angajaţi o agendă şi un pix ?

sâmbătă am fost la botezul fiului lui Laurenţiu, fostul meu şef din service... ocazie bună de-a mai sta de vorbă cu el şi cu foştii colegi din service...

numai sănătate pentru ăla micu, Ştefan-Ioan...

[una din rarele poze în care nu sunt îmbrăcat complet în negru...]

azi am jucat prima dată ping-pong... în avitech :)...

mai aveam de finalizat nişte chestii cu nota de lichidare pe acolo şi dacă tot m-am dus, m-au rugat colegii să stau până după program să jucăm un ping-pong în mesele pe care le-au montat la etaj, pentru angajaţi...

am jucat vreo 3 ore... chiar mi-a plăcut şi a fost un mod genial de a-mi lua la revedere de la colegi :D... cu toate că cred că o să mai merg pe acolo după program să mai ardem nişte bile...

—

şi am uitat în postul de ieri să menţionez încă o chestie de care o să-mi dor de la avitech... femeile din firmă :D... eu n-am văzut încă femei mai frumoase decât secretara şi vânzătoarele de la avitech... zici că au fost alese la un concurs de miss, să dea dracii... i.b, c.m, m.n, i.i, e.v, nişte păpuşi :D... mitzi...

nu pot 4 oameni să facă munca pe care o fac 5 oameni în service ? ba sigur că da, se gândi directorul...

şi cine să plece ? păi e simplu... cine vine cel mai puţin contribuie cel mai puţin... deci să plece băiatul care e angajat part-time, se gândi într-un mod fascinant acelaşi director...

sunt convins că toate problemele financiare pe care le-o avea avitech-ul se vor rezolva dacă nu îmi vor mai plăti mie salariul monstruos de 10 mil pe lună...

toată povestea asta de mai sus mi se pare un exemplu atât de bun al prostiei care ocupă locurile de conducere din firmele româneşti...

săptămâna asta a fost ultima în service... s-a încheiat un capitol important din viaţa mea... sunt trist, dar nu supărat... nu voi înjura firma pentru că nu am de ce (decât dacă nu-mi vor plăti salariul pe care mi-l datorează în câteva zile)... nu voi mai comenta nimic rău despre director în afara celor care sunt evidente din rândurile de mai sus... am încheiat-o complet cu avitech-ul...

am petrecut aproape trei ani frumoşi în service... am avut parte de nişte colegi minunaţi cu care m-am simţit bine întotdeauna... am avut parte de un şef cum nu o să mai găsesc niciodată care mi-a fost întotdeauna mai întâi prieten şi după aia şef... am învăţat atât de multă electronică de la el cât în toată facultatea... am făcut o muncă ce mă obseda de mic... câteodată nu aveam răbdare în weekend să ajung luni în service să termin de reparat ceva la care muncisem vinerea şi nu-i dădusem de cap... am avut un program mai mult decât flexibil care mi-a permis să pun întotdeauna facultatea pe primul loc... sunt trist că trebuie să mă despart de toate astea...

sunt norocos că am avut parte de oricare din cele enumerate mai sus... nu cred că sunt mulţi care să fi avut parte de aşa ceva...

cândva tot trebuia să plec... şi eu nu ştiu dacă aş fi putut lua decizia asta foarte curând...

am şansa acum să mă angajez ca proiectant, să fac ceva pe specializarea mea şi să am un salariu mai decent... şi să nu mai fie în pipera... asta probabil era cel mai nasol lucru din lucrul la service... faptul că trebuia să pierd foarte mult timp pe drum, vara prin călduri infernale pe platformă, toamna prin nişte noroaie până la glezne şi iarna prin zăpadă până la genunchi...

well, o să vedem ce-o să fie pe viitor... e o schimbare importantă în viaţa mea şi mie nu-mi plac deloc schimbările...

o să păstrez categoric legătura cu colegii din service... la o bilă, la un snooker, pe la facultate, prin parc cu biclele... o să-i mai vizitez şi pe acolo din când în când, să văd ce se mai întâmplă prin service...

sunt fericit că am reuşit să fac o poză cu toţi colegii... în ordine: Laurenţiu, Eu, Florin, Cătălin şi Vlad... Cătălin fiind Dl. Ciocan sau RET6, iar Vlad fiind iunieten...

sper că imnul service-ul va rămâne Mann Gegen Mann şi după plecarea mea şi mai pun aici o melodie care-mi va aduce aminte de service mereu (colegii ştiu de ce):

Sabaton – Back In Control

alte poze din service:

• Florin
• Dl. Ciocan... back in control...
• Laurenţiu... făcând niţică meserie...
• Peretele cu piese... câte zile am pierdut sortând piesele alea... am lăsat poza mare să se vadă scrisurile :)
• Plăcile de monitor... principala sursă de piese de schimb... de câte ori n-am luat la mână toate plăcile căutând câte o rezistenţă...
• Masa cu sculele... o ordine cum numai 5 băieţi ştiu să păstreze...

Laurenţiu mi-a făcut un cadou incredibil la plecare, un Fluke 175... cine lucrează în domeniu ştie ce înseamnă un Fluke... nici un electronist nu are nevoie de alt aparat de măsură... şi e cea mai frumoasă amintire, că aproape trei ani numai cu un Fluke 175 am făcut toate reparaţiile din service...

şi totul a început Aici...