excursia prin iugoslavia a depăşit toate aşteptările, detalii săptămâna viitoare...

fără pauză, mâine dimineaţă trebuie să plec în teambuilding...

mâine dimineaţă plec în Croaţia...

Belgrad, Ljubljana, Pula, Plitvice, Zadar... departe de mizeria noastră...

băi, cică a murit celebrul troloist luna trecută...

so sad

iar am plecat pe banii firmei în ţări străine...

de data asta, o săptămână în Villach, Austria... a small mountain town...

ne mai auzim prin weekend...

hai s-o luăm frumos, să aşezăm ideile în ordine, în mod logic...

în primul rând, să mă prezint... am aproape 26 de ani, sunt ateu convins şi mă consider o persoană inteligentă care gândeşte logic şi de cele mai multe ori ia decizia corectă... chiar dacă sunt ateu, spre deosebire de ce cred preoţii, sunt o persoană care are un suflet şi care ajută lumea când poate, doar pentru că aşa simt, nu pentru că aşa mi se impune de un text dubios scris în urmă cu mii de ani... îmi plac animalele, nu toate bineînţeles, dar nu sunt un om sălbatic fără suflet cum am fost catalogat în urmă cu un an când am scris un text similar, dar mult mai coleric...

în decursul anilor, m-am simţit cel mai bine în compania pisicilor... am avut grijă de, am râs cu şi am plâns după o pisică pe care a călcat-o o maşină când aveam 8 ani... am plâns cu ea în braţe, am îngropat-o şi i-am făcut şi cruce de lemn (ce naiv eram pe vremea aia, încă nu deschisesem ochii la religie)... în primul an de facultate am luat un motan negru, pe care l-am crescut la bloc împreună cu sora mea, care a plecat cu nişte pisici când a crescut şi a intrat în călduri... printre ani sora mea a ţinut în casă şi papagali şi un iepure... mi-au plăcut...

mi se rupe inima când văd o pasăre căzută pe jos care se ghemuieşte de durere, sau câte un pisoi călcat de maşină, cu picioarele rupte care miaună la fiecare pas...

am scris toată această introducere ca să mă prezint, să încerc măcar să vă explic că am un suflet, în spatele tuturor hainelor negre şi sataniste cum le cataloghează lumea...

—

acum vorbim despre situaţia câinilor de pe stradă, în cel mai obiectiv mod posibil...

este îngrozitor ceea ce se întâmplă în bucureşti, limita s-a atins de mult şi asta nu o poate nega nimeni... vreau să clarificăm din start ideea că aşa cum se prezintă astăzi situaţia pe străzi, în câţiva ani va fi absolut dezastru...

să nu ne legăm de detalii minore precum ar fi lătratul în miezul nopţii sau rahaţii din mijlocul drumului...

vorbesc despre lucruri foarte serioase şi înspăimântătoare... să primeşti telefoane în nopţi consecutive de la prietena ta plângând de frică că nu poate să treacă dintr-un capăt în altul al străzii pe care stă pentru că o haită de câini latră în mijlocul ei, iar apoi de la sora ta care te imploră să ieşi cât mai repede afară că îi e frică să intre pe strada pe care stai, este absolut înfiorător şi deja trece dincolo de orice legătură cu orice animal...

câinii de pe stradă trebuie să dispară... acum...

nu vreau să aud frazele clasice despre cum câinii simt sufletul omului... vă asigur că prietena mea are suflet bun, câteodată mult prea bun... n-ar fi putut lovi câinii ăia nici dacă o muşcau... nu vreau să aud că majoritatea câinilor sunt paşnici... dacă îi pui în haită toţi câinii devin lei, iar acum sunt atât de mulţi încât rar mai vezi câte unul stând singur... eu am pe strada mea 12 câini număraţi, iar pe strada următoare, până la metrou, încă o haită de 8 câini, pe care v-am arătat-o într-o poză mai veche...

—

să vorbim despre eutanasie... este singura soluţie pe care o accept... de ce ? pentru că sterilizarea lor acum, dacă am presupune că s-ar face de mâine şi că s-ar face bine, de nişte oameni corecţi care nu există, ar însemna dispariţia problemei în cam 6-7 ani, conservativ gândind... eu unul nu vreau să mai stau 7 ani în situaţia de acum...

nu dau doi bani pe hoţii din pd-l care propun această lege doar în scop electoral... doi bani nu dau pe ei, cum nici ei nu dau pe noi... dar este singura soluţie care ni se oferă şi trebuie s-o acceptăm... dacă zicem nu acum, vom rămâne cu ei pe stradă până se vor înmulţi... sunt 400.000 de câini... hai să presupunem 100.000 de femele fertile... fiecare poate naşte câte 6 pui odată... în 4-5 ani vor deveni milioane, zeci de milioane... o să fie un câine pentru fiecare locuitor al bucureştiului...

ok, deci să fie foarte clar... susţin vehement şi în mod activ, după cum se poate observa, omorârea (nu mi-e frică de astfel de termeni) tuturor câinilor vagabonzi de pe stradă...

—

iar acum vorbim despre voi... despre cei care citesc aceste rânduri de mai sus şi gândesc în sinea lor că sunt un idiot fără suflet, care nu înţelege... care nu înţelege absolut nimic, nu înţelege că acei câini de pe stradă au un suflet, că nu e vina lor că au ajuns în situaţia asta, că e vina noastră, a celor care au dărâmat blocuri şi i-au abandonat în stradă, a celor care n-au făcut nimic până acum, a tuturor... care nu înţelege că acei câini simt durerea, se uită cu ochii ăia lăcrimând la noi şi cerşesc să avem milă de vieţile lor... care nu înţelege că unii nu vor să fie catalogaţi în istorie ca generaţia care a dus la capăt holocaustul câinilor...

ba înţeleg, dar contrabalansez... şi noi suntem animale, dar am evoluat... este meritul nostru sau nu, nu mai contează acum... începând chiar cu câinii pe care îi plângem de milă, orice alt animal ar face orice să se protejeze pe el însuşi şi ai lui... o căţea care tocmai s-a înmulţit n-ar avea nici cea mai mică reţinere să-şi înfigă colţii în beregata ta, tu suflet bun, dacă te-ai apropia de puii ei... şi atunci, noi de ce le permitem să ne terorizeze copii şi iubitele şi surorile... pentru că suntem mai fraieri ? pentru că ne credem noi mai speciali ? credeţi că există un dumnezeu sus care se uită la noi căruia trebuie să-i demonstrăm că merităm să fim mai speciali ?

nu... aceşti câini sunt o ameninţare şi trebuie eliminată... şi sunt absolut categoric şi nimic n-o să-mi schimbe poziţia...

—

şi în final, spre deliciul (perfect cuvânt ales) meu, să vorbim despre ipocrizie...

mă adresez strict celor care ies în stradă pentru salvarea câinilor (cuţu-cuţu.ro ?), celor care m-au renegat deja din paragrafele de mai sus („aveam altă părere despre tine, nu te credeam în stare să scrii aşa ceva”), celor care întotdeauna îmi spun că greşesc dar nu-mi pot dărâma argumentele şi nici nu pot formula altele ale lor („amice, eşti un idiot, ce-ai cu câinii”) şi celor ultra fanatici, care se auto-intitulează „iubitori de animale”, care apropo, sună atât de greşit şi ilegal încât mi-ar fi foarte, foarte ruşine să spun cu voce tare că sunt un „iubitor de animale”... zoofilia este interzisă...

voi toţi cei pe care v-am menţionat mai sus, care îmi sunteţi total necunoscuţi sau prieteni foarte foarte buni: cu toţii aţi omorât animale (sau insecte)...

omorâţi ţânţarii pentru că vă pişcă şi nu vă lasă să vă odihniţi noaptea... omorâţi şoarecii pentru că vă fac găuri în casă şi aduc boli (care vă afectează tot pe voi)... omorâţi şerpi, omorâţi găini, omorâţi raţe, omorâţi miei (care sunt atâât de drăgălaşi), omorâţi oi, omorâţi vaci, omorâţi iepuri doar de plăcere (strict categorie separată, nu vă bag pe toţi în oala asta)... de ce ? ca să vă fie vouă mai bine, ca să aveţi ce mânca, ca să nu vă ameninţe... strict, ca să trăiţi voi, oamenii, sau ca să trăiţi mai bine... să nu-mi spună cineva că este nevoit să mănânce miel de paşte... e un moft, pentru care mor sute de mii de animale nevinovate...

gândiţi-vă doar câţi câini ar muri eutanasiaţi în bucureşti şi câţi porci au fost omorâţi (doar în românia) luna asta...

gândiţi-vă şi renunţaţi la ipocrizie... 

—

pornesc campania pentru salvarea tuturor Teniilor care trăiesc şi ele pe unde apucă şi sunt scoase şi omorâte cu brutalitate în fiecare zi... plâng aceste suflete nevinovate masacrate pentru confortul nostru...

îi mulţumesc în mod deosebit lui Creţu (Specter) pentru realizarea grafică a posterului campaniei...

nu vom renunţa... este uman (ha) ca toate aceste Tenii să fie omorâte...