sâmbăta trecută au venit nemţii tătici ai power metalului pe la noi...

în deschiderea lor, Shadowside, nişte brazilieni cu o duduie la voce, care n-au zis rău deloc...

Gamma Ray au fost impecabili... nu mi-a plăcut în mod special setlistul care a fost scurt şi compus în principal din piese noi, care nu sunt rele, doar că sunt atâtea bijuterii pe care aş vrea să le aud live de la ei încât nu pot fi satisfăcut niciodată... oricum, Future World a fost maxim, iar Anywhere in the Galaxy a fost o surpriză frumoasă... din melodiile noi Rise e cea mai bună, iar Master of Confusion îmi seamănă foarte mult cu Heaven can Wait de pe primul lor album...

execuţia a fost perfectă... Kai Hansen s-a îngrăşat cât un porc, dar asta nu-l împiedică să alerge pe scenă şi să facă sărituri de la un metru înălţime cu chitara în braţe... Richter a avut permanent un zâmbet pe faţă care făcea să pară că toate acele milioane de solo-uri rapide cântate în seara aia nu erau decât o joacă pentru el... noul toboşar e bun, dar Zimmerman rămâne o legendă...

Gamma Ray rămâne o trupă mare, care de 23 de ani cântă perfect genul pe care aproape l-a definit... rămân formaţia mea de suflet, chiar dacă în ultimul timp am trecut pe genuri mai dure... un concert superb cu un sunet impecabil...

Helloween m-au cam plictisit... chitările de abia se auzeau, cel puţin pe primele piese... a fost un concert mult prea soft, mai ales după Gamma Ray... setlist-ul a fost slăbuţ, numai piese post-Kiske, cu excepţia bisului unde au cântat împreună cu Hansen un medley Halloween – I Want Out, dar nici ăla n-a sunat bine...

mulţumesc organizatorilor pentru interzicerea fumatului în cort şi respectarea perfectă a orarului anunţat...