azi la muncă... vine un coleg şi-mi pune 1 cent pe birou “ia bah şi dă-l mai departe“... eu zic că nu-l dau decât dacă primesc ceva în schimb... mă uit prin jur şi singurul coleg de la care aş fi luat ceva tocmai şi-a terminat punga de pufuleţi... şi zic: “l-aş fi dat pe pufuleţi“... la care se aude întrebarea: “pe câţi ?“... de aici a fost magic...

am stabilit că o să considerăm că o pungă de pufuleţi e 2 lei, care rotunjit inginereşte face juma de euro... nu ne-am hotărât totuşi dacă într-o pungă sunt 50 sau 100 de pufuleţi... am zis totuşi că 100... deci, am zis că trebuia să iau 2 pufuleţi pe un cent...

chiar când făceam calculul, vine un program manager pe la noi şi îl întrebăm “cam câţi pufuleţi crezi că sunt într-o pungă de pufuleţi ? 50 sau 100 ?“... ne întreabă de ce... îi zicem că vrem să calculăm dacă un pufulete costă 0.5 cenţi sau 1 cent... la care el tace un pic şi zice apoi genial: “vă daţi seama că un senzor făcut de noi costă între 4 şi 8 pufuleţi ?“

ne-am căcat pe noi de râs... numai un program manager putea să se gândească la asta...

după câteva minute în care ne-am cules de pe jos înapoi în scaune, vine un mail de la directorul general, în care zicea ceva de o conferinţă şi de un premiu de 2000 de euro pentru cei ale căror articole vor fi acceptate la conferinţă... la care noi toţi zicem: “bah, vă daţi seama câţi pufuleţi ne luăm de 2000 de euro ?“... evident, vreo 400.000...

şi în final, am zis că de fiecare dată când ne mai certăm cu duduile de la finanţe şi n-avem voie să rostim salariul la telefon, o să zicem ceva de genul: “da nu-i corect, ăla ia cu 1000 de pufuleţi mai mult ca mine“... priceless...

a fost o zi bună... n-am mai râs de mult în halul ăsta...