chiar dacă exagerez, voi fi acid ca întotdeauna, pentru că îmi place stilul meu:

azi am ieşit cu cretzu (specter) şi cu vlad (iunieten) în herăstrău cu biclele... cum se face din ce în ce mai rece afară, am zis că tre să profităm de ultimele zile de vreme bună să mai învârtim roţile...

pe bulevardu kiseleff era un târg de ceva... care ocupa tot trotuarul de 2 metri lăţime şi ambele piste de biciclete... era imposibil să treci, pe oriunde ai fi încercat... prin nu puteai s-o iei că era blocate intrările cu tarabe şi şoseaua era la vreo 6 metri de spaţiu verde în dreapta şi avea şi gard... m-am umplut de nervi strecurându-mă prin mulţimea care chiora ochii la tâmpenii, dar nu cumpăra nimic, ca întotdeauna... băh cât de cretin, prost, tembel să fii să autorizezi un târg cu tarabe pe un trotuar de doar doi metri ? şi cum rămâne cu toată legislaţia legată de pistele de biciclişti, căca-m-aş pe ea de constituţie ? într-un final m-am umplut de spume, mi-am băgat pula şi am forjat prin iarbă până la capăt...

imediat cum am scăpat de târg şi am zis că mergem şi noi lejer până în parc, ce să vezi... pe pistele de biciclişti dintre kiseleff şi aviatorilor au început să alerge tot felul de nebuni şi toată lumea ţipa la noi să ne dăm dracu la o parte... pe tricourile alergagiilor© scria “crossul petrom”... ei da, bravo... şi pe pistele de biciclişti v-aţi găsit şi voi băh nebunilor ? cum să organizezi (organizat e muuuuuuuult spus) un cross de sute de persoane (+ rude + prieteni + cască gura + aurolacii inevitabili) pe acelaşi trouar de doi metri şi pe pistele de biciclişti băh primăria lu peşte ? da voi sunteţi chiar cretini ? şi cum să urli la persoanele de pe trotuar să se dea naibii la o parte ? şi unde să mă duc în pula mea ? prin spatele caselor pline de câini sau pe piatra cubică pe care gonesc porsche-urile cu suta la oră... mă fut în crossu vostru, şi-aşa nu dă petromu doi bani pe voi amărâţilor, totul e de reclamă... cum altfel să ajungă un cuvânt ca petrom pe blogul meu ?

şi după ce-am ajuns în parc şi m-am făcut  săgeata albastră ca să scap de nervi, mi-a intrat o musculiţă în ochi şi mă ustura ca toate alea şi nu vroia să iasă şi a trebuit să merg până la o ţâşnitoare (care chiar merg în herăstrău, surprinzător, că în tineretului mai e una singură şi până şi aia merge când vrea ea doar) ca să-mi bag ochiu în jetu de apă...

după asta totul a fost relativ frumos... am făcut de două ori turul lacului, care mie mi se pare un traseu minunat pentru mersul cu bicla, e printre locurile mele preferate de învârtit roţile, ăsta şi aleea de sus din tineretului, de lângă cimitir, care merge paralel cu lacul dar la vreo 40 de metri înălţime... superb de mers pe acolo cu bicla, mai ales când nu e lume... bagi viteză lejer că e în pantă şi e drumu bun... cimitiru de lângă e doar un bonus :D

titlul postului este o frază pe care a rostit-o leo în clasa a 11-a când veneam de la liceu şi pe lângă noi a trecut un motociclist cu viteză şi cu mult zgomot care l-a enervat teribil că nu putea să vorbească la telefon... vremuri...

şi am mâncat şi vată pe băţ...