oamenii în jurul meu fac copii şi alţi copii... eu mă gândesc serios să mă apuc de un nou procesor...

cred că am mai scris cândva că sentimentul pe care l-am avut atunci când am terminat lucrul de aproape un an la primul procesor a fost (probabil) asemănător cu sentimentul pe care îl ai când ţi se naşte un copil...

m-am gândit la două deosebiri esenţiale:

prima ar fi că spre deosebire de un copil, procesorul meu nu se cacă pe el, nu face pipi pe el şi nu face zgomot... nu-mi mănâncă bani şi nu are nevoie de camera lui... nu e nici la fel de urât ca majoritatea copiilor, dar nici la fel de frumos ca verişoara mea bianca... nu trebuie să stau cu grijă după el, să nu se împiedice şi să-şi spargă capul... şi cel mai important, procesorul meu n-a ieşit dintr-un vagin, nu am avut nevoie de nici o femeie pentru a-l concepe... şi îl pot înmulţi de câte ori vreau eu...

dar spre deosebire de un copil, procesorul meu nu va învăţa niciodată să vorbească şi să-mi spună ce mult se bucură că l-am făcut şi că sunt tata lui... cu toate astea, petrec mai mult timp cu el decât alţii cu copiii lor... iar dacă mă ajută mintea, poate al zecelea procesor îmi va vorbi...

şi da, scumpe domnişoare sau mame, ştiu, dacă toată lumea ar face procesoare şi nu copii, lumea s-ar duce dracului... dar în egoismul meu, nu-mi pasă...

sâmbăta trecută am fost la concertul de lansare al încă unui album Trooper...

după trei ore de alternări de stări şi sentimente, am tras următoarea concluzie finală cu privire la formaţia asta:

• există un Trooper vechi care a fost o formaţie de heavy metal bun spre foarte bun, cu o componenţă excelentă şi care a avut momente de geniu pe primele două albume şi care îmi va plăcea mereu, şi mă bucur că părţi din acel Trooper încă trăiesc şi le mai pot auzi live... din păcate, doar jumătate din concertul de trei ore... mulţumesc în mod special pentru Verset uitat, Încă o luptă, O viaţă este prea mult şi Pentru tot ce-a fost... melodii superbe...
• există un Trooper nou care mă dezamăgeşte din ce în ce mai mult, cu melodii proaste şi comerciale, cu colaborări inutile, cu reclame pe faţă şi interese personale, cu versuri chiar mult mai proaste decât alea vechi (dacă era posibil) şi care mă plictisesc teribil...

nu ştiu care melodie e mai proastă: Vino cu mine sau mizeria aia nouă cu solistul de la bere gratis, Zi după zi... îmi venea să-mi tai venele... noroc că n-am fost singur la concert şi am putut să fac mişto de ei cu prietenii...

tari ca munţii cândva dar moi ca zacusca acum... trist...

legat de organizare:

• interesant conceptul scenei pe patru laturi, cu toate că limitează publicul la a vedea doar 1-2 membri din trupă, ceea ce e inadmisibil la un concert...
• prea multă reclamă la rock fm
• sunet cel mult mediocru,  chitările erau incredibil de soft
• şarpele a fost absolut inutil şi periculos... cine poate garanta cum se comportă o reptilă în condiţiile unui concert, cu muzica la maxim şi o grămadă de lume ?
• dacă organizezi concert toamna / iarna într-un loc închis şi nu asiguri garderobă, eşti un idiot muist care nu dă doi bani pe oamenii care au cumpărat bilet de la tine... iar când hala imensă în care organizezi concertul are la intrare sute de cuiere goale şi ţi se răspunde că “păi da, dar nu e nimeni aici să ia hainele” atunci primeşti de la mine dublu muie... să vă stea în gât...

acum vreo trei săptămâni se întâmpla că celebra formaţie vocal-instrumentală cu multe fete şi băieţi lansa un videoclip, pretext de dezmăţ...

ne-am strâns toţi în fabrica, să vedem şi să auzim minunea...

am avut parte de o deschidere frumoasă din partea băieţilor de la DinUmbră, ca să mai lungim un pic suspansul...

concertul Tiarra a fost excelent, cu singurul regret că nu mai cântă Requiem-ul live de ceva vreme şi mi-e dor de el... în rest, sunet foarte bun şi execuţie foarte frumoasă...

iată şi bijuteria de videoclip: Tiarra – House of Tears

[photo by Răzvan Manea]

în München

[ost: http://www.youtube.com/watch?v=GqH21LEmfbQ]

After Earth

o porcărie despre cum vrea will smith să-i facă reclamă lu’ fi-su care nici măcar nu e foarte bun...

iar filmul în sine n-are absolut nici interesant în el...

nota 5.50