romexpo, soare-n draci, da tot mai bine decât să plouă...

am prins un pic din Metrock, dar tot aia e, nu strică dar nici nu oferă nimic...

Lake of Tears, pentru a câta oară, dar din ce în ce mai altfel... au avut un concert foarte scurt dar bun, parcă o bucăţică ruptă fix din concertul de anul trecut... frumos...

W.A.S.P. au fost decenţi, dar nu prea... nu-i bag în categoria Europe sau Crue, dar n-au fost metale grele... de apreciat solo-ul de chitară aproape floydian...

Megadeth au dat bine, de pe la a doua melodie încolo... nu pot să zic că a fost ceva diferit faţă de concertul din 2010, dar asta nu e nici bine nici rău, doar la fel... superb cum toţi strigam Megadeth pe riff-urile de la Symphony of Destruction... foarte tare când a întrebat Mustaine “how many of you are seeing Megadeth for the first time ? yeah ? how many of you are seeing us for the second time ? good... and how many of you have no fucking ideea where they are ?” :D

Motörhead au fost ireproşabili... n-am reuşit să-i văd până acum, dar sunt fantastici live... o legendă pe scenă... “we are Motörhead and we sing rock ‘n fuckin’ roll“... superb...

—

dincolo, Tiarra... început în forţă, doar cu testosteronii, dar a urmat imediat şi Ielele... au cântat numai piese noi, lucru care nu-mi place foarte mult, vreau să mai aud şi piesele vechi... oricum, o încheiere bună (pentru mine) a festivalului...

romexpo, holyhell, manowar, trooper... am mai trăit ziua asta o dată...

de la HolyHell am mai prins doar ultima piesă, pentru că aşa am vrut... i-am mai văzut şi ultima dată când au deschis pentru Manowar şi nu mi-ai zis nimic...

Trooper... scurt, binişor, dar nu se compară cu un concert Trooper dedicat... cu porno pe scenă fără nici un rost şi cu piesa aia jenantă de la final s-au depărtat mult de metale...

Europe au fost o plictiseală, după cum mă aşteptam... în afară de Final Countdown la care începutul a fost de pe bandă cu toate că aveau clăpar pe scenă (jenant), restul de piese sunt cel mult modeste şi identice...

—

“ladies and gentleman, from the united states of america, all hail Manowar“... au fost exact aşa cum sunt ei, dar de data asta chiar au avut chef... au şi făcut caterincă dar au şi cântat, deci practic au combinat concertele din 2009 si 2010 :D... am cântat, pe Kill With Power, pe Brothers Of Metal, pe Call To Arms, pe Hand Of Doom, pe Warriors Of The World United sau pe Black Wind Fire And Steel... Joey a vorbit din nou în româneşte, cu luftul organizatorilor care o băgaseră pe duduia care îi citea traducerea în căşti direct în boxe... au stat pe scenă aproape două ore jumate şi au încheiat într-o atmosferă superbă, cu artificii... superb concert...

—

pe scena mică, Steelborn au început... au cântat chiar decent, iar tipa chiar s-a auzit bine şi avea voce...

—

Gothic au fost incredibili, au băgat băieţii cam acelaşi setlist din Ageless, dar fără Anguish din păcate... absolut superb, o trupă care merita să fie pe scena mare, alături de Manowar...

—

am mai stat şi la Syn Ze Şase Tri, care au cântat şi ei decent, dar după Gothic nu mai contează nimic...

romexpo, asfalt, căldură mare...

Psychogod, prins doar sfârşitul, clar nu genul meu...

bere

White Walls, decent, dar parcă mai slăbuţ decât în deschidere la Apocalyptica...

Exodus, thrash, nu-i ascultasem înainte dar au sunat foarte bine, cerc mare de pogo...

—

Overkill, de departe cea mai bună trupă a zilei, a fost foarte, foarte mişto... eu pentru ei venisem în prima zi şi nu m-au dezamăgit... au cântat puţin şi e sacrilegiu să-i pui înainte de Mötley Crüe, dar asta e, să ne mulţumim cu ce avem.. s-au auzit Rotten to the Core, Hello from the Gutter, Elimination, Wreckin Crew sau Fuck You, unde Blitz a făcut publicul să urle tare Fuck You doar după ce a întrebat „is this Romania or Bulgaria ?”... şi după masa de Fuck You din public... „works every time”... voce incredibilă, riffuri ultra rapide, thrash genial... Overkill...

—

Dimmu Borgir, sunat ok, câteva melodii chiar faine, dar nici ei nu sunt chiar genul meu...

Mötley Crüe, mizerie pentru dudui... singurele momente în care nu-mi venea să casc până la lună au fost alea în care toboşarul dement se învârtea cu setul de tobe într-un cerc imens cu şine...

—

am încercat să stau şi la Infected Rain, dar duduia aia era mult prea jena(n)tă, cu toate că în timp ce cânta era ok, dar între piese... vai vai vai...