voi reformula totuşi până la final :)

atenţie! a avea un minim de credinţă, deci a crede că există altceva la un alt nivel decât noi pot să tolerez să zicem, chiar fac mari eforturi pentru asta... dar religia, cu biserica, biblia, iisus, posturi, vopsit de ouă, slujbe şi alte porcării din astea n-o voi accepta niciodată şi aş vrea să pot depune mari eforturi pentru eradicarea ei, ca o mare boală care stăpâneşte majoritatea planetei...

din păcate cunosc destui (mult prea mulţi) oameni inteligenţi şi chiar ingineri care încă nu au deschis ochii şi încă sunt lăsaţi păcăliţi de mizeria asta care se numeşte religie...

—

mersi Sorin pentru poză

You Kill Me

comedie neagră super sadică, aşa cum sunt cele mai bune...

Ben Kingsley în rolul hitman-ului comic pare un pic tras de păr, dar a fost o alegere inspirată...

iar Téa Leoni este absolut genială (şi superbă) în rolul pe care-l are în film... are nişte fraze absolut hilare...

Frank Falenczyk: Are you pregnant?
Laurel Pearson: No! Unless you put something in my egg-roll. And then put the egg-roll in my...

nota 8.75

weekend-ul ăsta am fost într-un team-building organizat de nemţi... da ştiu, şi-acu câteva luni am fost la karting, da, o grămadă de bani aruncă ăştia pe noi... cum zic unii, mai bine ne dădeau nouă banii decât să-i cheltuie pe noi nu ?

nu !

aici, a fost absolut superb, din atâtea puncte de vedere că nici nu pot să încep să descriu... colegii, drumul, chitări, cântări, soare, bere, pălincă de vaslui, fotbal, poker, ping-pong, catan, munţi, table, rummy, foc de tabără, admirat de stele în balansoar... nu se poate descrie cât de mişto a fost...

singurul lucru rău e că s-a terminat... altceva nu găsesc...

—

promit o galerie foto când pun mâna pe poze... acu sunt în concediu :)

Between The Buried And Me – White Walls

progressive death metal cu o grămadă de schimbări de ritm şi influenţe din nici nu poţi să enumeri câte alte genuri... o melodie superbă, indiferent cum i-ai zice...

începe heavy, continuă într-o combinaţie death şi progressive foarte reuşită, ca pe la minutul 5 să dea în ceva aproape atmosferic... nu-i nici o problemă, de pe la jumătatea minutului 7 revin heavy-ul şi death-ul...

cel mai mult îmi place ultima parte, de la minutul 10 încolo, un instrumental plin de riff-uri şi solo-uri, absolut superb, care se termină cu un pian perfect...