da bre, vocea nu se compara cu nenea ozzy in vremurile lui bune, dar instrumentalul e indescriptibil...

iron man este ultima mea obsesie... ador totul la ea... si cum o canta metallica... sfarsitul... cand se pune trujillo pe vine si cum se aude bassu ala... fiori pe sira spinarii...

Has he lost his mind?
Can he see or is he blind?
Can he walk at all,
Or if he moves will he fall?

Heavy boots of lead
Fills his victims full of dread
Running as fast as they can
Iron man lives again!

continui cu seria de bloguri vechi... ce viata bai, pe vremea aia... asortam o poza tot de pe vreme aia...

Data: 18.03.2005
Ora: 21:35:22
Titlu: Dreams in Digital

Tot ceea ce ne inconjoara este format din aceleasi sub-structuri chimice de baza. Totul este in miscare, alcatuit din atomi, diferiti si in diverse configuratii. Avand aceasta perspectiva in minte, nu vedem lumea cu alti ochi ? Totul este o simpla legatura intre diverse elemente, toate senzatiile nu sunt decat impulsuri electrice de la receptori catre centrul nervos. Iubirea, ura, durerea, sunt toate in mintea noastra, nefiind nimic concret. Nu putem fi siguri nici macar daca toate persoanele percep acelasi lucru in acelasi mod. Eu ma uit la un anumit obiect si il vad intr-o anumita culoare, careia i-am atribuit din primele zile de constiinta termenul “rosu”. Tu poti sa privesti acelasi obiect, sa afirmi despre el ca este rosu, insa in mintea ta acesta sa fie perceput in cu totul alte nuante. Si asta este universal valabil pentru orice senzatie.

Totul pare atat de simplu si clar. Nu ne ramane decat sa gasim un mod de a rearanja legaturile intre ele si astfel am reusi sa modificam orice obiect (in orice stare de materie) intr-un cu totul altul. Inventam acest “remodelator de molecule” si in mainile cui trebuie toate problemele noastre ar fi rezolvate. Ganditi-va la aplicatiile acestuia in medicina sau ecologie. Insa mai mult ca sigur un astfel de dispozitiv ar insemna in scurt timp si apocalipsa pentru ca oamenii ar devenii teoretic nemuritori. Am putea invia pe cineva dupa perioade nelimitate de timp de la deces, doar pe baza unei salvari precedente intr-o baza de date a configuratiei moleculare a respectivului individ. Un fel de “Save Game-Load Game” in viata reala. Imaginati-va cum Maricica il readuce la viata pe Gigel folosindu-se de niste bidoane de apa, cateva baterii si alte nimicuri care sa asigure remodelatorului atomii pentru reconfigurare.

Revenind la senzatiile create in minte, daca totul este un impuls electric, n-am putea gasi o metoda de a le transcrie in binar si de a le inregistra ? Ar fi fascinant sa ne conectam seara la convertor, sa ne culcam si dimineata saavem toate visele stocate pe un suport digital ? Industria cinematografica ar fi revolutionata complet. Se ia o bucata de om cu idei si imaginatie, se conecteaza la aparat si apoi tot ce trebuie sa faca este sa-si inchipuie totul. Si avantajul nu sta in faptul ca n-ar mai costa nimic sau ca n-am mai avea nevoie de actori (doar de imaginea lor). Avantajul este ca un regizor ar poate reda totul exact cum isi imagineaza, putand “filma” absolut orice si oricum.

Nu stiu cate din cele scrise mai sus sunt realizabile in mod practic in viitorul apropiat sau chiar cel departat. Cert este ca in ciuda alcatuirii si principiilor noastre de functionare, suntem oameni...pentru ca nu ne putem invinge senzatiile. Nu vom gasi niciodata nici o metoda prin care sa fim complet rationali, sa ne invingem sentimentele.

Grupul neuronilor mei pasionati de SF va saluta...

P.S.: Titlul vine de la o superba melodie, cu un videoclip fascinant: Orgy – Dreams in Digital.

am scapat de proiect, 10 cu felicitari... si-a amintit profu de mine de semestru trecut cand am luat 11 la examen...

am luat si beletu la Amorphis si Haggard... da da da... si daca pica concertu in zi cu examen ce daca ? :D

Nuovomondo

omg... ce film frumos... pur frumos, fără alte chestii, doar frumos...

e ca un tablou cu sunet... superb... muzica te unge cu vaselină până în capilarele din vârfurile degetelor de la picioare... şi actorii... perfecţi...

Charlotte Gainsbourg... da, tipa din Science des Reves... ştiu că nu e o femeie frumoasă pentru foarte multă lume, însă mie chiar mi se pare de o frumuseţe mai deosebită, nu atât de des întâlnită...

acuma sunt prea obosit, dar mâine o să scot o melodie absolut superbă din film şi o să o pun aici... oricum... şi melodia de la sfârşit e superbă...

regizat de o femeie... nici nu se putea altfel... EDIT: se pare totusi ca regizorul este barbat :)

nota 9.25

am pierdut 3 zile cu el... 3 zile intregi de dimineata pana seara... da l-am facut, merge, e al meu, e muncit, nu e copiat, e facut de la zero... daca nu iau 10 pe el ma impusc cu cutitul

pentru necunoscatori... schema de principiu de mai sus, cu care ma mandresc in marea mea mandrie, este un generator de semnal dreptunghiular cu factor de umplere 0.5, frecventa variabila in intervalul 4-40 kHz si amplitudine reglabila intre 4 – 8 volti peak-to-peak, fara componenta continua...

observati in partea din stanga un astabil multivibrator din colectia toamna-iarna a casei de moda electronista DeCeE, urmat apoi de un trigger schmitt cu prag variabil, deseori folosit ca accesoriu elegant al astabilului, iar in partea din dreapta un simplu comutator realizat dintr-un tranzistor pnp folosit in saturatie, care adapteaza iesirea trigger-ului la sarcina de valoare mica... bineinteles, nu e vorba de femei insarcinate, ci de chestia aia din figura care ii zice RLoad...

multa munca, dar si multe chestii invatate de pe urma proiectului... dosaru cu schemele, proiectarea si simularile are 23 pagini... :D