după cum se poate rememora din acest post, commentul cu numărul 1000 a fost adjudecat de Serj...

între timp s-a ajuns la numărul 1999... cineva va fi al 2000-lea... cine ???

tot atunci am promis şi o statistică a commenturilor... astfel, prezentez top20+eu papagali de pe blog:

• logical – 607

• ghEMOtocul – 238
• iulia_wh – 231
  
• Specter – 168
• anca – 122
• sidryane – 120
  
• Crina – 108
• Eliza – 36
• Costin – 35
• Sabina – 31
  
• Frigideru – 25
• Marui – 22
• Midian – 20
  
• Christina Madjera – 20
  
• Dragos Nicu – 19
• Serj – 19
  
• Claudia – 19
• Magda – 14
• Noir Désir – 13
• Menia – 11
  
• iunieten – 11

vă mulţumesc :)

mi-am cumpărat nişte puzzle-uri de la o firmă nouă... Schmidt... toate sunt dintr-o colecţie pictată de o tipă, pe nume Nene Thomas... foarte drăguţe...

primul din ele pe care l-am terminat, în timp record, în două zile, împreună cu nenea cretzu (vezi băh ce nenorocit sunt, numele ei l-am scris cu caps şi pe-al tău cu literă mică)... a fost şi mic, doar 1000 de piese...

puzzle-ul se numeşte Euphoria, de aici jumate din titlu... cealaltă jumate vine de la un episod din House M.D., despre care voi vorbi peste câteva săptămâni, când îl termin...

la alcool este cel mai genial...

10x anca... se vede că ai foarte mult de muncă zilele astea... sau dacă se strică cuptoru cu microunde nu mai lucrează toată firma ? :D

e trist când mor oameni care nu merită să moară... Tatiana Stepa e printre singurele voci feminine din românia care îmi dau fiori pe şira spinării... sau era... oricum, vocea rămâne... in memoriam, melodia mea preferată:

Spune-mi ceva

In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc
Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iara dorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis

Dac-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau
Ci ca sa stie viscolul cainesc
Ca plec si mor si plang si te iubesc
Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartilor la doi
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant

Dac-am sa te pierd
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor
Ce tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost
Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
De cat vom fi departe, tu si eu

reclama la pufuleţi... genial de comică...

criticată de nişte lume, că cică ce rost are să faci reclamă la un produs care costa juma de leu şi are o compoziţie pe care oricine o poate realiza... băh nu ştiu, reclama asta mă duce complet în vremea liceului...

mâncam cu creţu pufuleţi pe sub bancă la aproape orice oră... pândeam toţi profii să se întoarcă cu capu la tablă ca să mai înfulecăm câte o bucată...  şi sunetu specific al pufuletului nimicit în gură care răsună în clasă... vremi băh...

şi ceva genial... înmuiam varful pufuleţilor pe limbă, zona aia se tupea un pic şi uneam mai mulţi pufuleţi ca să formez diverse forme... o dată am reuşit să fac o formă de vreo 20 cm din pufuleţi, da la sfârşit mi s-a făcut poftă şi i-am mâncat...