vă rog să vă serviţi...

[de la iulia]

tranşa a doua după cum ziceam... şi tot n-a venit toată lumea care trebuia să vină, că unii se chinuie de zor să ia 10 la toate examenele (sunt mândru de prietenii mei) dar a fost bine şi aşa... măcar am scăpat de socializare pentru o perioadă, că deja a fost prea mult pentru un şobolan de casă ca mine :D...

cretzu zice că seara asta a fost cea mai reuşită din toate evenimentele sociale petrecute împreună anul ăsta... chiar am râs cu lacrimi şi habar n-am când dracu au trecut 3 ore şi ceva... a fost bestial...

“- ne mai aduceţi vă rugăm o carafă de vin fiert ?”
“- şi o ciocolată caldă...”
“- aaa... şi nişte zahăr”
“- şi un alt şerveţel...”

locul se numeşte La Scena, şi e pe undeva de la Unirii în sus... very nice... şi chelneriţa a fost foarte drăguţă (în ambele sensuri)... şi anca m-a auzit când am zis că e drăguţă şi mi-a scris numărul de telefon pe spatele notei de plată... sunt curios dacă o să sune... cu toate că sunt convins că crede că e numărul iuliei, că ea a cerut masa şi vinul :D

s-au dus dracu sărbătorile... o luăm de la cap...

acest poster mă face să-mi pun întrebări grave despre ce-a ajuns teatrul în românia...

un tip îşi ţine în mână propriul cap... şi nici măcar nu e decapitat... adică el de ce are două ? a câştigat vreun premiu ?

ipostaza incredibil de porno a tipei din dreapta nici măcar nu te mai lasă să-ţi pui clasica întrebare existenţială: are sau n-are ? deci jumate din farmecul piesei se pierde...

la astea se adaugă o pitzipoancă gătită după manual, care îşi arată buricul şi vorbeşte la telefon, şi căreia sutienul îi dă pe dinafară din bluză şi care poartă pe umăr o geantă cât ea, fenomene tipice în rândul proastelor de duzină din românia...

şi totul se petrece la palatul copiilor... genial...

am mai îmbătrânit un an...

un căcălău de cadouri, o să le discut mâine... acum sunt foarte grăbit că tre să fug la petrecere...

ăştia din poză este prima tranşă... din motive de imposibilitate de prezenţă, va urma încă o tranşă zilele următoare... :D

p.s. printre altele, am primit un tricou cu Master of Puppets pe care mi-l doream de muuult :D

nu puteam să termin anul ăsta fără încă o obsesie din rockul românesc... o obsesie combinată chiar...

dacă-mi spuneai acum vreo doi-trei ani că o să pun pe blog o melodie (ba chiar două) de la Iris, sigur m-ar fi apucat un râs din scârba faţă de ei... eu nu ştiam de la Iris decât căcaturile comerciale de la tv de pe ultimele albume pe care le ascultă toată lumea...

dar nu, nu, nu... există un Iris vechi, care a trăit până prin 98 şi care a scos câteva melodii geniale... şi mă bucur că le-am descoperit în sfârşit...

Iris – Somn bizar

Nu pricepi că n-ai ce să-mi mai dai ?
Nu-nţelegi că nu poţi tot să ai ?
Chiar nu vezi că ei nu te mai vor ?
Chiar nu simţi durerea-n ochii lor ?
Chiar nu vrei să dai din tot ce ai ?

Vrei să dormi şi dormi,
Nici că-ţi imaginezi !
Vrei să dormi, şi dormi,
Tu nu poţi să visezi !
Vrei să dormi şi dormi,
Doar perna ta o vezi !
Vrei să dormi şi dormi
Şi nici că vrei să-i crezi !

Ei se uită-n urmă cum te stingi,
Ochii lor te-au prins acum în chingi !
Chiar nu ştii că eşti un zar,
Aruncat de-un orb bizar ?
Sufletul ţi-l bei c-un pai !

Vrei să dormi şi dormi !

n-am putut să aleg doar una dintre ele... amândouă au acelaşi stil dark elegant care îmi place foarte mult... părţile de chitară de la început gen Fade to Black, melodia versurilor incredibil de melancolică şi solo-urile de chitară foarte dure... şi riff-ul de pe Mirage...

Iris – Mirage

Lasă-mi chinul tău,
Lasă-mi timpul greu,
Ce-n tine-ai adunat !
Lasă-mi vise-ntregi
Spune-mi unde mergi,
E vremea de-noptat !

Ce-ţi închipuiai ?
Locul tău în rai
Mereu tu l-ai vândut pe arginţi.

Hai alege acum,
A fi orb sau scund
În visul tău nebun !
Nu te mai trezeşti,
Nu te mai fereşti,
Te vinzi la un preţ de nimic !
Ai, ai, un preţ de nimic !

N-a rămas nimic din tine,
Tu n-ai habar,
Adevăru-i doar o umbră
Şi te minţi iar !

mi se pare genial de ironic şi trist cât de mult se potrivesc versurile de la Mirage cu ce-au ajuns Iris în zilele noastre... poate ăsta ar trebui să le fie adevăratul imn...