The Pianist

lung, trist, bazat pe cartea scrisă de personajul real...

nu ştiu de ce mi s-a părut totuşi că-i lipseşte ceva... poate aveam eu aşteptări prea mari de la el, auzind peste tot că este un film foarte bun...

aş fi vrut mai multe scene cu el cântând la pian... în afară de scena de la sfârşit de abia dacă mai auzim câteva note pe ici pe colo... aşteptam mai multă muzică de la un film care se numeşte pianistul...

nota 8.99

da, merg la concertul The Cranberries... nu înţeleg de ce chestia asta miră pe foarte multă lume... cică nu credeau că un metalist ca mine ascultă şi aşa ceva...

The Cranberries este o excepţie când vine vorba de concertele mai soft...

două dintre melodiile lor sunt destul de sus în topurile mele all time, Zombie şi Promises... îmi plac mai multe melodii de la ei, dar pentru astea două au tot respectul meu...

vă recomand pentru audiţie concertul lor din Paris, 1999... eu am luat albumul ăsta acum vreo 5 ani când mi-am luat sistemul audio şi vroiam să văd şi eu cum se aude un concert în DTS... am ascultat albumul ăla de nenumărate ori şi mă fascinează de fiecare dată... unul din albumele mele live preferate...

vă prezint melodiile pomenite mai sus:

The Cranberries – Promises
[live 1999]

The Cranberries – Zombie
[live 1999]

Another head hangs lowly
Child is slowly taken
And the violence cause of silence
Who are we mistaken?

But you see, it’s not me, it’s not my family
In your head, in your head they are fighting
With their tanks and their bombs
And their bombs and their guns
In your head, in your head, they are crying

In your head, in your head
Zombie, zombie, zombie
Hey, hey, hey
What’s in your head, in your head
Zombie, zombie, zombie

Another mother’s breakin’
Heart is taking over
When the violence ’causes silence
We must be mistaken

It’s the same old theme since 1916
In your head, in your head they are fighting
With their tanks and their bombs
And their bombs and their guns
In your head, in your head they are dying

In your head, in your head
Zombie, zombie, zombie
Hey, hey, hey
What’s in your head, in your head
Zombie, zombie, zombie

Dolores are o voce divină, unică, şi presupun că este un privilegiu să o asculţi şi live... liniile de bass sunt impecabile, mai ales la sfârşit la Zombie, mă termină bassul ăla... iar toboşarul ştie bine să dea în tobele alea :D... ca să nu mai zic de solo-uri, scurte dar perfecte...

Chloe

cam plictiseală... marea dramă a femeii mature înşelate de bărbatul care fute pipiţe de 18 ani... şi ăla prost... ce-are acasă şi ce fute...

nota 7.50 (cu mare indulgenţă că e cu Julianne Moore în fustă)

s-a mai dus un campionat mondial de fotbal...

din start să se înţeleagă că mie mi s-a luat complet de fotbal, deci n-am văzut decât de la sferturi încolo, da nici pe alea toate... optimile s-au jucat cât a fost Sonisphere-ul, deci nici o şansă... Anglia – Germania era 0-0 când cânta Anathema şi 1-4 când cânta RAMMSTEIN :D:D:D

impresiile lu’ gheorghe:

• Germania (cu care ţin întotdeauna la orice campionat) a jucat impecabil cu Argentina şi Uruguay şi nu ştiu ce dracu a apucat-o cu Spania... nu mi-a plăcut că echipa Germaniei are doar vreo 6-7 nemţi şi restul sunt ghanezi, turci şi alte naţii... cum zicea un coleg de muncă azi: “se răsuceşte Hitler în mormânt dacă vede ce-a ajuns naţionala Germaniei“... genial...
• mă bucur teribil că Franţa şi Italia s-au făcut de cacao ca ultimii fraieri... două echipe pe care nu le suport...
• în finală n-am ţinut cu nimeni, ambele echipe au jucat bine...

Spania să nu mai comenteze arbitrajul şi ghinionul, că dacă reuşea chioru ăla de Robben să bage în poartă mingea din oricare din cele 1000 de ocazii singur cu Casillas pe care le-a avut, spaniolii plecau acasă plângând...

sper din toată inima ca tot prostu să uite că a auzit vreodată de vuvuzele şi să nu cumva să mai aud vreodată de ele...

ieri am avut o tentativă de-a vedea meciul aicişa la ditai ledu din Tineretului, dar n-am rezistat decât o repriză... era absolut plin, şi în cort şi pe iarbă... da nu asta era problema... concentraţia de cocalari şi ţigani pe metru pătrat era mult peste cât pot eu să suport... la pauză era clar că ori îmi dă cineva un machine gun ori mă duc acasă...

m-am dus acasă...

Terminator 4: Salvation

ce plictiseală... şi-au bătut joc de tot ce înseamnă primele două Terminatoare...

just a stupid action flick...

tre să mă apuc să revăd primele filme din serie ca să şterg gustul amar...

nota 6.75