The Bounty Hunter

o comedie destul de proastă... se poate trăi foarte bine fără a o vedea vreodată...

nota 6.25

Kairo (Pulse)

mi-a dat un coleg de serviciu nişte dvd-uri cu filme japoneze, că am zis eu că n-am văzut prea multe filme japoneze, cu toate că văd foarte multe filme...

eu ştiam despre japonezi că sunt obsedaţi de două chestii: horroruri şi porneturi...

din păcate, filmul ăsta intră în prima categorie... regia este destul de bună, chiar interesantă pe alocuri, dar genul ăsta de film chiar nu mă atrage în mod deosebit... cu toate că a fost bine făcut, nu ieşeau zombie din toţi pereţii şi nu tăia nimeni oameni cu drujba pe acolo... a avut destule faze scary, în stilul the ring, când ieşea tipa din fântână, dar mult mai redus în intensitate...

sper să fie şi alte genuri în dvd-urile alea...

nota 8.25

am i true metal or what ?

[plictisindu-mă teribil la The Amsterdams]

Predators

adicătelea Predator 3 dacă le mai numără cineva...

nu e cel mai prost film din gen, dar este cu destule clase sub clasicul Predator din 87, cu care am tocit capul la videocasetofon când eram mic...

au adăugat mai multe modele de Predatori în filmul ăsta... neinteresant... vechiul Predator era elegant şi perfect în grotescul lui... ăştia noi sunt mult prea exageraţi...

are câteva găuri imense în logica poveştii...

• de ce dracu era caracterul lui Morpheus gras ca toţi porcii când el era refugiat de 10 ani pe planeta aia şi mânca ce apuca... este ilogic...
• de ce când rusul a explodat o grenadă s-au văzut nişte flăcări de o sută de metri care ieşeau aiuritor din navă (cu un efect special de absolut cea mai proastă calitate, efectiv se vedea cu pătrăţele), iar la sfârşit când explodează ăla care avea sub el 10 grenade americane de abia se vede ceva foc pe acolo ?
• cum reuşeşte un japonez la bustul gol să omoare cu sabia un Predator în luptă directă când Predatorul are peste 2 metri şi ceva sârmă de protecţie pe el ?

nu merge Adrien Brody în rolul de commando lider... chiar nu merge...

şi în ce hal a ajuns Morpheus... e cât casa... jalnic...

nota 7

thunderstoarmele s-au abţinut şi n-a fost strop de ploaie aseară la concert...

la intrare am răzuit şi am câştigat un cocktail roşu de femeie... l-am băut, că era rece şi afară cald...

trupa din deschidere, adicătelea The Amsterdams a fost o mare MaiBineNarMaiFi şi n-am înţeles absolut nimic din sunetele nelegate pe care le-au produs pe scenă... e clar că n-o să mă apuc în veci să mai ascult vreo melodie de la ei...

The Cranberries s-au auzit bine, mult prea încet pentru gusturile mele... şi mult prea soft pentru gusturile mele...

Dolores s-a auzit impecabil... are o voce genială tipa asta şi a arătat-o aseară...

comunicare cu publicul aproape inexistentă, restul formaţiei afişând nişte muiane sictirite (mai puţin toboşarul care la un moment dat şi-a dat şi tricoul jos)... dar nici o prezentare a trupei, nimic... probabil trupa nu există... mai bine s-ar numi Dolores şi intrumentiştii...

au cântat o grămadă de melodii, toate scurte...

Zombie şi Promises au fost cântate într-un stil mult prea soft pentru un nenorocit ca mine... probabil dacă le-ar fi cântat mai hard s-ar fi speriat toate domnişoarele de la concert...

nu ştiu cum a numărat Morrison aseară 10.000 de oameni că eu nu cred că am fost mai mult de 2000, cu tot cu staff şi bgs... a fost cel mai lejer concert din cariera mea... nici o bătaie de cap, nimic...

momentul genial al serii a fost când a prezentat Dolores o melodie: “this one is for the ones we lost”, la care eu: “Zombie ?”...

un mare minus că n-au cântat Wake Up And Smell The Coffee... probabil era mult prea hard pentru publicul de aseară... un plus pentru Dreams, care a sunat foarte bine...

concluzia... Dolores este de văzut... dar eu nu mai merg niciodată la concerte soft... chiar dacă trupa îmi place, nu pot să intru în nici un fel de stare de spirit specifică... aseară aproape că m-am plictisit pe vreo două piese mai lente, moment în care în creier îmi cânta numai Eluveitie...

—

acum vreo doi ani jumate, scriam asta după un concert: “daca in fata ta sunt sunt doi tipi imensi cu casti pe urechi si o mie de butoane in fata pe care scrie “Die Apokalyptische Reiter” si “Death Metal Finland Crew” inseamna ca ai nimerit la concertu care trebuie“...

acum scriu asta: dacă în faţa ta sunt numai fete în tricouri colorate şi tu eşti singurul care stă cu horns-ul pe sus, înseamnă că clar n-ai nimerit la concertul care trebuie...