Vozvrashchenie (Întoarcerea)

adicătelea The Return, pentru cine nu ştie englezeşte...

filmul este un gunoi incalificabil, care nu are nici o logică, de la cap la coadă... tot filmul (mai puţin 10 secunde cât e filmat curul unei curve) este prezentată o relaţie (inexistentă dar adâncă) dintre un tată (nenorocit) care se întoarce după 12 ani şi-şi ia băieţii (doi cretini) să-i ducă la mama dracului pe-o insulă, să-i muncească şi să-şi bată joc de ei...

tac-su moare în cele din urmă...

nu înţeleg care a fost scopul filmului, nu înţeleg cu ce-ar trebui să rămână un spectator care a reuşit să nu adoarmă pe parcursul lui (recunosc, eu am aţipit doar vreo 10 secunde, dar în stânga mea o tipă dormea dusă şi prin dreapta sălii se auzeau alte căscate de tras plapuma peste ei)...

cinematografia este vastă dar proastă... editarea e de doi bani, terminarea câtorva scene fiind absolut cretină...

coloană sonoră inexistentă...

şi pe lângă astea, experienţa de cinema a fost oribilă... cinematograful ăsta Euforie, e un jeg în care n-o să mai calc în veci... de ce-aş vrea să dau 10 lei ca să văd un film pus pe un proiector din carrefour, redat de pe un dvd care s-a blocat de două ori, pe un ecran minuscul şi orientat ca dracu şi cu un singur difuzor sub ecran, din care se auzea ca muzica bisericească din casetofonul lu’ bunică-miu de la snagov... dezgustător...

un singur plus pentru filmul ăsta... n-a avut nici o referinţă creştină (sau de altă religie)... absolut nimic... it is 100% religion free... atât îi mai lipsea ca să fie un gunoi perfect...

nota 5

L’Immortel (22 Bullets)

mă încălzesc pentru ruşi cu un franţuzism... :D

filmul e slaaaab, jenant de slab... are două ore şi mai tot timpul se împuşcă unii între ei, pe rând şi câteodată simultan... răpiri, urmăriri, un tip care e împuşcat de 8 oameni şi supravieţuieşte şi se întoarce să se răzbune şi îi omoară pe toţi 8... jenant...

cum zice un comentariu pe imdb: “no purpose, no originality“...

of, şi acum câţiva ani acelaşi regizor şi acelaşi actor făceau capodopera Tais Toi!... ce dracu s-a întâmplat între timp cu ei ?

nota 6.50

săptămâna asta se bagă filme ruseşti la două cinematografe ieftine... asta e lista completă...

cred că o să merg la câteva, să văd cum îmi fac timp seara...

dacă ştiţi ceva bun de pe listă, recomandaţi vă rog :)

The Fisher King

o poveste interesantă, foarte tragică dar comică pe alături, un pic prea lung (peste 2 ore) dar nu plictisitor şi jucat foarte bine...

are feeling-ul ăla warm and fuzzy pe care îl au toate filmele cu Robin Williams...

nota 8.75

Therion – The Falling Stone
[live 2007]

despre dragostea mea eternă faţă de tot ce înseamnă Therion am vorbit acum trei ani Aici...

ei n-au avut niciodată o soprană membră a trupei, în fiecare turneu apelând la altcineva, dar de fiecare dată au ales numai cele mai bune soprane, majoritatea suedeze de-ale lor... iar de când Christofer Johnsson a declarat că renunţă la microfon şi rămâne doar chitarist şi compozitor, iar Piotr Wawrzeniuk a rămas doar la tobe, a trebuit să apeleze şi la vocali masculini, capabili şi de voci clean şi de growls... mai ales de growls :D

melodia de mai sus e de pe DVD-ul Live Gothic, şi nu este altceva decât o capodoperă... în varianta studio, cântată de alte tipe nu mi-a atras atenţia niciodată, dar când am văzut DVD-ul şi am auzit tipele din concert m-am îndrăgostit pe loc de melodie... vocile schimbă tot...

tipa din stânga se numeşte Lori Lewis şi este responsabilă cu vocea de soprană, şi ce bine îi iese... nu cred că Therion a avut vreodată o soprană mai potrivită, care să poată susţine atât de perfect note ca în începutul de la Schwarzalbenheim sau Ginnungagap (min 1:06)... iar începutul de la Lemuria cu ea la voce este absolut divin... şi cea mai bună veste este că şi lor le-a plăcut foarte mult de ea, astfel încât majoritatea pieselor de pe Sitra Ahra sunt cu ea la voce, iar turneul de promovare va fi tot cu ea... see you there...

tipa din dreapta este Katarina Lilja... ea nu este soprană, este responsabilă cu părţile vocale feminine de un timbru ceva mai blând, şi face o linie melodică şi un refren incredibile în piesa asta (şi în celelalte, dar mai ales în Der Mitternachtslöwe... îmi place la nebunie partea de după min 2:58, când melodia este într-o parte foarte progresivă, cu Katarina cântând ca un înger iar brusc ea ridică o notă şi încep vocalii să cânte aceeaşi notă în vreo 3 octave mai jos într-un mod absolut sinistru şi chitările încep un riff incredibil de black... ador partea aia)... din păcate ea nu ştiu dacă va veni cu ei în românia, dar sper mult să nu aducă pe altcineva în locul ei...

iar momentul când cântă ele una în faţa celeilalte (min 2:40) este pervers rău de tot :D

nu comentez nimic de rifful galopant de pe toată durata melodiei, este pur şi simplu perfect...

solo-urile sunt un pic cam ciudate totuşi :D

It’s about to crack the crystal sphere
Let a flake of heaven fall to Man
(The) falling stone

Do you want them to read just like us, all the signs?
Fifteen runes on the cube, all of the keys above

Yes, let us give them Abaris wand
Fruits of wisdom make them all ascend to the sun

But they may be sunblind from the light of the stone
(The) burning crystals of light, the gem of Lucifer

I will bring them keys to eternity, on this ladder they all will come back to me
When they rise up, soon they will fall again like the angels, waiting for a descent