Dissection – Elisabeth Bathory

—

de vreo două zile nu pot să mi-o scot din cap...

ete că trecu şi evenimentul pentru dudui... şi trecu bine...

prima formaţie de pe afişul roşu care a urcat pe scenă a fost Apotheosis, care este foarte proaspăt formaţi ei (de vreo 3 luni) şi de aia au avut ceva probleme în a duce până la capăt un cover Dimmu Borgir... am scris asta doar pentru amuzament, nu ca să-i arăt cu degetul, pentru că restul cover-urilor cântate au sunat foarte bine... încă n-am putut să-mi scot din cap Summer Night City cu care au început, cover după cover Therion după Abba :D... şi Over The Hills And Far Away, bineînţeles că fără solo-ul de la final... nu m-ar mira ca asta să fi fost prima lor apariţie live... viitorul le sună bine... hai la mai multe concerte... setlist:

Summer Night City (Therion)
Carry Your Cross And I’ll Carry Mine (Tiamat)
Deep Silent Complete (Nightwish)
Saladin’s Dream
River Of Tuoni (Amberian Dawn)
The Quest
Over The Hills And Far Away (Nightwish)

Galerie Foto Apotheosis

stilul muzical s-a schimbat brusc şi a urmat cea mai bună trupă a serii după părerea mea, Eternal Fire... să n-aud comentarii că sunt misogin şi zic asta pentru că Eternal Fire au fost singura trupă de sâmbătă care n-a avut nici o duduie în componenţă :D... deşi îi vedeam pentru prima dată, m-au prins instant... se vedea (şi se auzea) că au ceva experienţă în spate... riff-uri curate, obsesive, un toboşar care a rupt pedala (“băi animalule, băi“) şi un vocal bun, dacă trecem peste machiajul de albă ca zăpada care întotdeauna mă lasă rece... absolut genial cum îi dădea cu death growls când prezenta câte o piesă şi imediat după aia pe o voce super calmă (“şi chitara un pic mai sus în monitor”)... super cover-ul Elisabeth Bathory... cu ei mă voi întâlni şi duminica viitoare... setlist:

Warriors
Twisted Love
Daemons
Call Of The Wolves
Storm Of The Eternal Fire
Elisabeth Bathory (Dissection)
My Will To The Stars

Galerie Foto Eternal Fire

neconform cu ordinea de pe afiş, următoarele care au urcat pe scenă au fost fetele de la Idol, pe care le vedeam a doua oară şi care au cântat leit la fel ca şi prima dată... nu vreau să fiu dur ca ceilalţi şi să le desfiinţez, dar nici nu mi-au plăcut... nu aduc nimic nou şi nu s-au încadrat deloc în atmosfera creată de celelalte trupe... nici nu aveau cum, cu melodii cu versuri despre cât de prefăcuţi sunt băieţii şi cover-uri după Korn... na, înţeleg ideea de a aduce o formaţie numai de fete la un eveniment dedicat duduilor, dar ori schimbă ceva (mai multe), ori riscă să mă plictisească de tot...

Galerie Foto Idol

trecem din nou la registrul cu care am început seara, cu un gothic metal tipic, cântat de Fortress of Faith... pe Vanda o văzusem prin public şi pe scenă la concertele Trooper, o ştiam de pe facebook dar nu o ascultasem niciodată (atunci cu Trooper nu s-a auzit deloc, deci nu se pune)... cu toate că muzica trupei nu-mi spune mare lucru, eu trecând peste faza gothic metal încă din primul an de facultate, vocea ei aduce destul de mult cu a mult iubitei Simone (care se întreabă acuma de care Simone zic poate să-şi dea singur una peste ceafă, cu mâna stângă, să încălzească un pic locul şi apoi să mai dea şi cu dreapta)... deci vocea era ok, instrumental la fel, dar compoziţiile nu sunt pe gustul meu... setlist:

Sound Of The Unknown
Insanity
The Fear
Wild Child (W.A.S.P)
Midnight Mist
The Fallen
Echo (Children Of The Sky)

Galerie Foto Fortress of Faith

cei care au închis seara au fost clujenii de la Whispering Woods, pe care îi vedeam deja pentru a doua oară, prima dată în Cage, în deschidere pentru Gothic... sunetul a fost mult mai bun de data asta, şi instrumentele chiar s-au auzit... vocea Alexandrei se aude cred că la fel indiferent unde ar cânta, cred că şi cu microfonul stins... n-aş vrea s-o am de nevastă şi s-o supăr cu ceva, fără să-mi doresc (încă) o vizită la orl după aceea... un moment frumos a fost când a apărut Cătălina, mi-a văzut uniforma (tricou cu Haggard, desigur) şi a zâmbit... se ştie (da ?) că ea e flautistă şi la genialii nemţi..

ne-a fost prezentat şi toboşarul formaţiei, Alex, care sâmbătă a împlinit 19 ani (vai ce bătrân mă simt)... i s-a cântat la mulţi ani şi toată lumea era fericită... ca între prieteni... mi-au plăcut şi replicile Alexandrei la comentariile din public de după prezentările melodiilor: “în continuare vom încerca să dezlegăm misterul privighetoarei / cam greu ! / încearcă !“...

au cântat destul şi bine, dar spre final s-a cumulat oboseala şi aşteptam sfârşitul evenimentului, care a venit aproape de miezul nopţii... setlist:

Well Of Dreams
Of The End
Fairy Woods
Ghost In The Monastery
Ode To The Leviathan
The Call Of The Trees
Death Of A Beautiful
Curse Of The Nightingale
Sleeping Angel
Queen Medusa

Galerie Foto Whispering Woods

—

OST:

Therion – Summer Night City

—

concluzia... un eveniment reuşit, organizare perfectă din partea Stay Metal Forever şi un sunet impecabil în Wings, pentru a doua oară din două... tot aşa...

pe bune, dacă mă citeşte cineva, vin cu o idee... haideţi să mutăm concertul Haggard din mai în Wings... eu zic că ar ieşi mult mai bine decât în Silver Church, care joi s-a prezentat oribil...

seara de joi a început chiar de la intrare, unde i-am urat la mulţi ani lui Andrei Irode, primul om din românia care a înţeles cu adevărat ce înseamnă să asiguri securitatea la un concert de metale grele... şi ca cadou, un pic de reclamă Blackhawk Security :)

pe afiş scria ora 19, dar Carpatica au început să cânte de abia după ora 20... dacă ora de pe afiş se vroia să fie ora de acces şi nu de începe a concertului trebuiau să menţioneze mai clar asta, să nu stăm toţi o oră degeaba pe acolo... cei mai trotilaţi începuseră deja să strige la scena goală: “haide baaah“...

ştiţi faza aia din benny hill: “i got a girl pregnant / my god harry, it’s the third time this year... and it’s only january 4th“... eh, cam aşa şi eu cu Carpatica... ce-aş mai putea scrie despre ei când i-am văzut deja de trei ori anul ăsta, şi e de abia începutul lui martie... din păcate sunetul a fost foarte prost, cel puţin în faţă, Matei s-a auzit foarte slab, vocea lui Andrei nu s-a auzit absolut deloc, nici vioara... bine măcar că s-a auzit chitara şi iar mi-au rămas în cap nişte riff-uri ce nu-mi dau pace dimineaţa în metrou...

Galerie Foto Carpatica

era prima dată când îi vedeam pe Sincarnate... băieţii au cântat ok, tot cu un sunet destul de prost, care combinat cu faptul că nu ştiam absolut nici o melodie de la ei m-a făcut să nu prea înţeleg mare lucru din muzica lor, care la un moment dat mi s-a părut destul de repetitivă, cu toate că nu plictisitoare... nu m-au impresionat, dar nu le zic încă pa... o să mai ascult ceva de ei şi pe net să vedem cum sună şi aşa... iată setlist-ul lor:

Ecce Homo !
Song Of Eternal Return
Acedia
On Earth The Furthest
The Unbearable Lightness Of Guilt
Nurturing The Gods Of Doubt
Getting Over Jocasta
Rituals Of Obnubilation

Galerie Foto Sincarnate

odată ce au urcat pe scenă Negură Bunget s-a aglomerat rău zona din faţa scenei... e normal, se ştie faptul că timişorenii au foarte mulţi fani, peste tot prin europa... au şi de ce... eu încă n-am ascultat nimic de la ei în afară de albumul OM, dar asta e în curs de schimbare... am recunoscut piese ca Pămînt, Ţesarul de Lumini şi magnifica Hora Soarelui... nici la ei sunetul nu a fost ok, vocea de abia se auzea... mi-a plăcut chitaristul desculţ, îi zicea bine de tot şi cu riff-urile şi cu solo-urile...

s-au întors şi la un bis, unde au încheiat cu încă o melodie foarte bună de pe OM, Cunoaşterea Tăcută...

un concert Negură Bunget e ceva ce se simte, se trăieşte acolo, n-are nici un rost să încerci să explici chestia asta în nici o cronică... oricât de bine ar fi scrisă...

nu ştiu de ce s-a dat o grămadă de fum pe scenă, de abia mai puteam respira şi vedea ceva prin el... şi se tot dădea, în ţărănie... sunet prost, plin de fum şi cu nişte lumini de rahat, aşa s-a prezentat silver church-ul joi seara... mai rău ca-n cage...

eu am o teorie... dacă după un concert nu poţi să asculţi zile în şir decât melodiile formaţiei respective, atunci concertul a fost unul reuşit... ei, de joi seară ascult încontinuu Ţesarul de Lumini...

încă o chestie... cât de frumoasă e Inia Dinia... vedeţi în pozele de mai jos :)

Galerie Foto Negură Bunget

Negură Bunget – Ţesarul de Lumini

În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare deşteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma veşniciei
Pe drum bătut cu piatră rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn şi fără umbră.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.

Prind dorinţa-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.

Valmont

filmul ăsta l-am cumpărat pe dvd original de la cărtureşti, era aruncat într-un teanc de oferte sub 10 lei... cred că am dat vreo 6-7 lei pe el şi am uitat de dvd până acum...

am început să mă uit la el fără mari speranţe, dar am fost foarte plăcut surprins de cât de bine făcut a putut să fie, pentru un film din 89 cu subiect franţa de epocă... chiar nu mă omor după genul ăsta...

dar a fost amuzant şi inteligent făcut, chiar îl recomand...

nota 8.99

să n-aud comentarii legate de numele evenimentului !