din principiu am un dezgust pentru tot ce înseamnă bănci (nu alea de stai cu curul pe ele în parc) şi relaţiile cu băncile...

până acum mi-am făcut numai nervi de câte ori am avut nevoie să deschid, să modific sau mai ales să închid ceva la bancă, fie că era cont sau card sau ambele... şi asta cu vreo trei bănci diferite...

eu am card de la bcr şi nu-mi ridicasem până acum token-ul pentru internet banking, pe care îl primeam gratuit ca student... dar ieri am avut nevoie de el şi am zis să încerc să dau de el...

cum eram pe la victoriei când mi-am făcut CT-ul, am intrat în sucursala de acolo... i-am zis unei tipe că prin 2008 au venit două fete la facultate şi am completat atunci hârtiile pentru eliberare, dar mi-a fost lene să-l ridic... a scormonit aia prin arhive şi a zis că token-ul meu e la sucursala de pe bulevardul unirii, şi e personalizat pentru contul meu, deci nu poate să-mi dea altul, tre să mă duc să-l ridic fix pe ăla... inginer fiind, înţeleg situaţia şi zic ok, mă duc la unirii...

cobor la unirii şi o iau pe jos pe bulevardul unii şi ajung la sucursala bcr de acolo, mă duc iar la ghişeu şi explic situaţia, se duce aia în spate şi se întoarce şi zice că nu e la ei, e la celălalt bcr de pe bulevardul unirii... cum bah, sunt două bcr-uri pe bulevardul unirii ? dap... cam multe bănci pe metru pătrat în bucureştiul ăsta...

o iau iar la pas (vă amintiţi ce vreme frumoasă era ieri, nu jegul de azi) şi ajung şi la celălat bcr... intru, explic iar situaţia şi nimeresc la un nene foarte de treabă (avea nume de neamţ) care era pus pe glume şi zice: “bă băiatule, tu-ţi dai seama ce-mi faci ? tre să mă duc în depozit să răscolesc toate cutiile să dau de plicul tău... stai aici, s-ar putea să dureze ceva“... se întoarce cam după vreo 10 minute şi face: “un deştept s-a gândit să pună toate plicurile într-o cutie pe care a scris poli, dar înăuntru erau toate facultăţile din leu (jurnalism, psihologie etc)“... îmi dă token-ul, după care îmi spune că ar putea să-mi schimbe şi card-ul, să-mi dea unul cu chip, tot gratis pentru studenţi, mă trimite la o colegă, îmi fac hârtiile şi îmi zic că săptămâna viitoare pot să ridic noul card...

deci se poate şi în românia... nu eram sigur de asta...

azi am făcut un CT Scan la cap, că eram suspect de sinuzită...

ca să aflu că de fapt am deviaţie de sept... fâs...

aflu luni dacă tre să mă operez sau nu...

—

băi, eu până şi în radiografii sunt încruntat :D

sâmbătă să mergeţi mai aplecaţi pe stradă, să nu vă loviţi cu capul de lună...

nu vă mai crizaţi băi atâta, că nu se întâmplă nimic...

—

genială fraza unui astronom: “there will be no earthquakes or volcanoes erupting, unless they are to happen anyway” [Pete Wheeler]

aceasta nu este o cronică de concert... este amintirea unei seri între prieteni, cu multă muzică bună pe fundal...

afişul ăla verde avea pe el o grămadă de trupe, imposibil de văzut toate... pe mine mă interesau doar două, şi am avut norocul să fie puse una după cealaltă în aceeaşi seară...

Eternal Fire au intrat direct în preferinţele mele după concertul de săptămâna trecută, iar ieri au demonstrat că vor rămâne acolo... plecând din start cu ideea că totul va fi un eşec total din cauza locaţiei care era de fapt un cort şi că sunetul va fi infect, am avut o imensă surpriză să văd că n-avea deloc să fie aşa... sunetul a fost foarte bun, exceptând microfoniile... băieţii au cântat din nou foarte bine, păcat că n-au prea avut public... în afară de mine, alex şi schliemann care făceam poze şi încă vreo alţi trei care dădeau din plete, restul au preferat să rămână la mese... au cântat din nou cover-ul ăla bântuitor, Elisabeth Bathory... şi pe lângă piesa asta, mi-a mai plăcut una foarte foarte mult, Daemons... rupere, nu altceva...

Galerie Foto Eternal Fire

oficial la ora 22, practic după ora 23, au urcat pe scenă şi headlinerii festivalului :D, băieţii de la Silver Bullet... au urcat, au cântat vreo opt piese şi s-au dat jos... restul e doar Silver Bullet, cel mai speed metal din câte există... mama cum sunau chitările pe Seek And Destroy, parcă îmi băgau redbull pe urechi... superb domne, ca întotdeauna...

şi ca să nu zică răutăcioşii că prea îi laud, hai să băgăm şi critică constructivă: pe prima piesă chitara lui Marius nu s-a auzit deloc, Vladimir a încurcat o “phobia” cu un “constant fear” pe un refren de la Fear Of The Dark, şi aş fi preferat să cânte altă piesă la final în loc de Judas Rising...

primul concert de la care am plecat rupt de gât şi curgând apa de pe mine din 2011...

Galerie Foto Silver Bullet

Lock, Stock & Two Smoking Barrels

primul film al lui Guy Ritchie, un fel de beta-test pentru Snatch...

nu e chiar la fel de hilar, dar e foarte aproape... şi mi-a plăcut că nu s-au repetat fazele amuzante, au fost originale în ambele filme...

trebuie văzut...

nota 9