azi-noapte am câştigat prima partidă de poker pe bani...

şi joc de trei săptămâni

nu ştiu dacă e pe bune, dar e foarte posibil să fie...

e genial când se aud căruţele trecând pe lângă ei...

am scăpat şi de asta...

unii au ajuns la concluzia că am muncit mult prea mult pentru lucrarea finală, mult prea mult pentru facultate... eu le zic că am muncit pentru mine... nu pentru facultate am făcut proiectul, nu pentru profesori...

bineînţeles, ziua a fost plină de scenarii stupide tipice facultăţii din care tocmai am scăpat, aparent încă întreg... abrambureală totală în comisii, studenţi de la patru mastere amestecaţi, scandal între profesori, ore întregi întârziere, lipsă laptop pentru prezentare, de toate...

singurul lucru care ne-a făcut să nu ne mai facem nervi (şi azi) a fost faptul că ne spuneam unul altuia: “e ultima zi, stai calm, e ultima dată când mai calci pe aici, ultima dată când îşi mai bat joc de tine“...

şi da, a fost... cu modestie sau fără, am fost unul dintre cei mai buni studenţi din facultate şi chiar mi-a plăcut pe alocuri, dar dacă eu spun că nu vreau să mai calc pe acolo sau să mai am de-a face cu (aproape) orice legat de ea, eu zic că e grav şi că ar trebui tras un semnal de alarmă undeva, în sensul că acolo trebuie un reset general, o curăţare aproape completă, după cum se ştie, începând cu decanul şi secretariatul... nici nu mai încep să comentez despre site-ul facultăţii, despre cutia poştală pe care scrie „serviciul IT”, despre paznicii puşi la intrare care ascultă manele pe holul facultăţii cu o icoană imensă agăţată deasupra mesei lor, despre...

—

adio facultate, nu mă vei avea ca doctorand...

Slipknot – Snuff

—

de mâine dimineaţă nu voi mai fi student

vineri seara (şi noaptea) am fost să bem, ăştia de la muncă...

din ecuaţia berii a ieşit următoarea cugetare absolut genială a unui coleg, chiar cel mai tânăr din tot departamentul, aproape minor:

„femeia este ca tranzistorul... îl vezi în schemă, nu prea ştii ce face, dar ştii că are rolul lui” – ştefan nedelcu

fabulos, s-a râs cu lacrimi...

—

astăzi am mai făcut rost de un adevăr absolut de la alt coleg, neamţ, când s-a enervat că nu-i mai pornea laptopul în mijlocul unei prezentări şi cineva i-a recomandat să apese pe f8:

„safe mode is for pussies !” – detlev theil

trebuia să fi fost acolo, a fost de o mie de ori mai tare decât o frază scrisă...