ia să vă spui că vineri am plecat în vama veche... a fost cea mai impulsivă decizie din viaţa mea, exceptând spasmele...

am plecat pe la 19 jumate şi-am ajuns pe la 22... am dat un pic şi cu 180-ul pe autostradă, să văd cum se simte... bine...

drumul e bun bun, da încă nu e gata... ieşirea de pe A2 spre A4 e semnalizată ca o pulă într-un film bisericesc, de am ratat-o cam cu jumate de metru... au trecut testul toate sistemele alea cu trei litere din maşină, care fac să poţi să treci două benzi de autostradă cu 150 km/h şi să ieşi pe o bretea nesemnalizată (din timp, să vadă şi gheorghe)... şi n-am ieşit în câmp decât suficient cât să treacă şi un Q7 pe lângă mine :D... cică nu-s singurul, multă lume dă pe lângă acolo, asta explicând şi lipsa parapetului care probabil a fost cândva...

să vă zic cum a fost pe plajă... vă rog, jur că e adevărat şi am mulţi colegi care pot confirma sf-urile care urmează:

am instalat corturile şi am plecat să ne băgăm picioarele în apă... era spre miezul nopţii... eu plecând cum eram îmbrăcat de serviciu (tricou negru, adidaşi negri), am împrumutat de la un coleg nişte şlapi, ca să mă ud... bonus, sentimentul inerent de cocalar pe care îl oferă sunetul şi târşâitul papucilor... doi colegi s-au dezbrăcat şi s-au băgat în apă, iar eu am rămas până la genunchi în apă... la un moment dat pare să se apropie un val mare, aşa că încerc să mă retrag mai sus, dar în procesul de învârtoşenie în nisip, unul din şlapi este declarat pierdut...

semi încălţat, eu încerc să-l găsesc, pentru că legile fizicii ziceau că valurile nu pot decât să aducă lucruri către ţărm, nu să le ia... am tot căutat vreo 5 minute... ridic la un moment dat capul în sus ca să văd cum un dubios îşi scoate pula lângă noi şi începe să se pişe pe mal... nici măcar în mare ca tot ţăranul, doar pe nisip... ne mutăm 10 metri mai în stânga şi renunţ la procesul de căutare, resemnat să merg desculţ pe plaja plină de scoici şi gunoaie... asta-mi trebuia dacă am vrut să fiu cocalar...

când să plecăm, se duc colegii ăia doi să-şi ia pantalonii, ca să descopere că nu mai au telefoanele şi bani în portofel... superb... se enervează unul din ei şi zice să fugim după un tip care părea mai dubios şi tocmai trecuse pe lângă haine... eu zic  că nu pot să fug, că îmi intră scoicile în picioare... el se opreşte un pic, să verifice ce mai are în portofel... îşi dă seama că nu i-a furat decât banii din el, la care se linişteşte şi renunţă la urmărire... înainte să închidă portofelul, vântul îi ia o foicică din portofel şi încearcă s-o prindă dar îi cade în apă, pe ceva negru... se apleacă, ridică bucăţica de hârtie şi papucul negru şi mi-l aruncă în braţe zicând “p-ăsta-l căutai ?“... genial...

am băut până după 3 dimineaţa şi ne-am culcat în cort...

dimineaţa ne-am dus să mâncăm o omletă, şi încă un pic pe plajă... unul din colegi se aşează pe un şezlong şi noi stăteam în picioare pe lângă el... vine un cocalar cu borsetă şi chitanţe şi îi cere 20 de lei ca să stea pe şezlong... ok, colegul meu îi dă 20 de lei, dar cocalarul se uită la noi şi începe următorul dialog între ei:  (legendă: C = cocalarul, C = colegul meu)

C: da câţi sunteţi ?
C: eu şi ăştia cinci, ce contează ?
C: păi şezlongul e pentru o singură persoană, ei nu pot sta
C: nu-i nici o problemă, doar eu stau pe şezlong, ei stau pe plajă
C: unde ?
C: păi lângă mine aici
C: ah, nu se poate, e pentru o singură persoană
C: n-or să stea pe şezlong, doar eu
C: dar n-au voie nici pe lângă el
C: cum adică n-au voie ? pe nisip ?
C: da, lângă şezlong, n-au voie... deranjează pe ceilalţi care vor să stea pe celălalte şezlonguri...
C: dar stau pe nisip, nu pe şezlonguri
C: nu contează, nu au voie să stea aici
C: prietenele meu, cum să n-aibă voie să stea pe plajă, pe nisip ?
C: nu au, vă rog să plecaţi
C: amice, în primul rând nu e nisipul tău şi în al doilea rând ţi-am plătit şezlongul
C [aruncându-i banii înapoi]: ia-ţi banii şi pleacă...
C: prietene, nu mă poţi da afară de pe plajă
C: ba da, e plaja mea aici
C: cum să fie plaja ta ?
C: da, e plaja mea, întreabă la regia apelor
C: amice, ai cumpărat tu plaja asta ?
C: da, e plaja mea
C: fascinant... şi ce trebuie să faci să cumperi plaja asta de exemplu ?
C: trebuie să ai bani... şi pile... da nu se mai IA plaje
C: extraordinar... 

şi spre final a venit şi o proastă lângă el, probabil mă-sa, să ne zică şi ea să plecăm, că deranjăm lumea... colegul meu culege banii de pe jos, ne strângem lucrurile şi plecăm... mă-sa se dusese să se întindă cu celulita la soare pe unul din şezlongurile ei, şi când am trecut pe lângă ea, îi zic (tare) unui coleg: “frate, toţi analfabeţii IA plaje“... la care proasta îşi dă pălăria jos de pe faţă şi strigă la mine: “să mori tu că era analfabet !“... fabulos... m-am scărpinat în cur şi am mers mai departe...

şi-am plecat şi din vamă... o descriere scurtă a româniei... plină de pişat, hoţi şi cocalari băşiţi... şi mamele lor...

şi încă un lucru amuzant... unul din colegii cu telefonul furat şi-a recăpătat numărul de la vodafone şi şi-a cumpărat exact acelaşi model de telefon când a ajuns în bucureşti, cu toate că era o porcărie care nu-i plăcea, pentru că “nevastă-mea nici n-o să-şi dea seama că e alt telefon, şi n-o să trebuiască niciodată să-i zic că am fost la mare şi mi-au furat telefonul şi banii“... secretul unei căsnicii fericite...

ieri am plecat de dimineaţă împreună cu Seba şi Cristi, cu fordul spre transalpina, şoseaua nouă care străbate munţii, în genul transfăgărăşanului...

ăsta a cam fost traseul, cu întoarcerea prin Sibiu... 720 km, 14 ore... destul de obositor spre final, de la sibiu spre casă...

transalpina e genială, nu e gata încă, mai sunt zone de câteva sute de metrii cu drum de piatră, dar e fain rău... a fost o plăcere incredibilă să conduc prin munţi, să folosesc motorul la maxim, să-l aud... maşina merită pe deplin numele sport, neavând absolut nici o problemă să urce până la 2150 de metri...

consumul mediu a fost de 7.3, eu zic excelent având în vedere că 100 km cât ţine transalpina au fost parcurşi numai în treptele 2-4, majoritatea cu a 3-a, şi n-am fost chiar milos spre final, pe autostradă la întoarcere nelăsând-o sub 140...

sus era frig rău, 20 de grade şi un vânt puternic... o diferenţă imensă faţă de cele 40 de grade din bucureşti...

deci o zi lungă, frumoasă, un test adevărat pentru maşină (şi pentru mine)...

cu siguranţă se va repeta...

Galerie Foto Transalpina

aşadar, ultima zi...

Monarchy, aceeaşi chestie ca şi-n ageless, fost ok...

Pipes & Pints, nişte cehi demenţi care făceau metal cu cimpoi... au fost chiar interesanţi...

Taine şi-a făcut din nou numărul cu proiecţii, cu filme, cu duduia fără voce de pe bandă... fără nici o piesă veche, din nou... eh, mie mi s-a cam luat de ce-a ajuns Taine, îmi pare rău...

Tristania a fost o trupă mare, deosebită cândva... aseară am văzut o Tristania bună instrumental, bună la vocea solistului clean şi mai ales la growls-urile chitaristului, dar praf la vocea feminină, de care are nevoie atât de mult... duduia aia care încearcă să cânte cu ei este absolut oribilă la timbru şi se chinuie, se chinuie rău să fie măcar un pic din ce era Vibeke... dacă tot concertul cântau doar bărbaţii şi o trimiteau acasă pe Mariangela ar fi fost un concert de câteva ori mai bun... oricum, am simţit ceva din emoţiile transmise de vechea Tristania, mai ales pe bijuteria de piesă care este Tender Trip On Earth, deci trupa n-a murit încă, speranţă există, dacă scapă de tipa aia... de efect tipa de la chitara ritm, very cool...

Pulp a fost cam plistiseala maximă, cu excepţia singurei melodii pe care o ştiam de la ei, Disco 2000, melodie pe care o ador, trebuie să recunosc... din 95 când a apărut, mă duce într-o altă lume când o aud... printre singurele piese non-metal care îmi fac asta... de-mpreună cu Narcotic de la Liquido... aşa, deci plictiseală la accentul solistului...

Meshuggah m-au reţinut trei piese, după care n-am înţeles de ce le lipseşte complet melodia, şi-am plecat acasă... nu pot să ascult aşa ceva...

romexpo, soare-n draci, da tot mai bine decât să plouă...

am prins un pic din Metrock, dar tot aia e, nu strică dar nici nu oferă nimic...

Lake of Tears, pentru a câta oară, dar din ce în ce mai altfel... au avut un concert foarte scurt dar bun, parcă o bucăţică ruptă fix din concertul de anul trecut... frumos...

W.A.S.P. au fost decenţi, dar nu prea... nu-i bag în categoria Europe sau Crue, dar n-au fost metale grele... de apreciat solo-ul de chitară aproape floydian...

Megadeth au dat bine, de pe la a doua melodie încolo... nu pot să zic că a fost ceva diferit faţă de concertul din 2010, dar asta nu e nici bine nici rău, doar la fel... superb cum toţi strigam Megadeth pe riff-urile de la Symphony of Destruction... foarte tare când a întrebat Mustaine “how many of you are seeing Megadeth for the first time ? yeah ? how many of you are seeing us for the second time ? good... and how many of you have no fucking ideea where they are ?” :D

Motörhead au fost ireproşabili... n-am reuşit să-i văd până acum, dar sunt fantastici live... o legendă pe scenă... “we are Motörhead and we sing rock ‘n fuckin’ roll“... superb...

—

dincolo, Tiarra... început în forţă, doar cu testosteronii, dar a urmat imediat şi Ielele... au cântat numai piese noi, lucru care nu-mi place foarte mult, vreau să mai aud şi piesele vechi... oricum, o încheiere bună (pentru mine) a festivalului...

romexpo, asfalt, căldură mare...

Psychogod, prins doar sfârşitul, clar nu genul meu...

bere

White Walls, decent, dar parcă mai slăbuţ decât în deschidere la Apocalyptica...

Exodus, thrash, nu-i ascultasem înainte dar au sunat foarte bine, cerc mare de pogo...

—

Overkill, de departe cea mai bună trupă a zilei, a fost foarte, foarte mişto... eu pentru ei venisem în prima zi şi nu m-au dezamăgit... au cântat puţin şi e sacrilegiu să-i pui înainte de Mötley Crüe, dar asta e, să ne mulţumim cu ce avem.. s-au auzit Rotten to the Core, Hello from the Gutter, Elimination, Wreckin Crew sau Fuck You, unde Blitz a făcut publicul să urle tare Fuck You doar după ce a întrebat „is this Romania or Bulgaria ?”... şi după masa de Fuck You din public... „works every time”... voce incredibilă, riffuri ultra rapide, thrash genial... Overkill...

—

Dimmu Borgir, sunat ok, câteva melodii chiar faine, dar nici ei nu sunt chiar genul meu...

Mötley Crüe, mizerie pentru dudui... singurele momente în care nu-mi venea să casc până la lună au fost alea în care toboşarul dement se învârtea cu setul de tobe într-un cerc imens cu şine...

—

am încercat să stau şi la Infected Rain, dar duduia aia era mult prea jena(n)tă, cu toate că în timp ce cânta era ok, dar între piese... vai vai vai...