au trecut deja zece luni de când mi-am schimbat locul de muncă şi de atunci n-am scris absolut nimic despre cum e la corporaţie, în afară de frânturile de conversaţii porcoase cu diverşi colegi şi menţiunea unui teambuilding în vară de la care n-am pus pe blog nici măcar o singură poză...

da, am semnat hârtii peste hârtii cum că n-am voie să dezvălui nimic esenţial din firmă, detalii despre proiectele la care lucrez şi clienţii pentru care facem proiectele (de-am avea aşa ceva, dar ajungem şi acolo)... ăsta ar fi un motiv... alt motiv e că am zis să evit discuţii cu superiorii de genul “bah ce scrii tu acolo strică imaginea firmei, şterge“, cum mi s-a întâmplat la avitech... şi alt motiv e că mi-a fost lene...

e a doua oară când scriu paragrafele de mai sus, că se pare că în 2010, în bucureşti, încă e normal să se ia curentul în mijlocul zilei fără nici un motiv evident... să fie un semn ? pă dreacu, eu nu cred în semne, deci trec mai departe...

vreau să vorbesc în primul rând despre produsele finale... am lucrat aproape trei ani în service şi mi-au trecut prin mâini o grămadă de echipamente de toate felurile şi cam de la toate mărcile care există pe piaţă... de la telefoane fixe de 20 de ron şi până la amplificatoare audio profesionale de zeci de mii de euro... mi-am băgat mâinile în toate şi există un lucru care le aseamănă pe toate, care guvernează toată industria electronică în zilele noastre: lucrul ieftin şi de mântuială... tot ce se face acum trebuie să fie ieftin, să aibă tot felul de facilităţi care nu trebuie nimănui, să fie ieftin, să aibă zeci de leduri colorate pe toate părţile, să fie ieftin, să se strice repede ca să trebuiască să-ţi iei altul în curând şi să fie ieftin... ah, şi pe lângă toate astea, trebuie să fie şi ieftin... până acum vreo 10 ani ştiai o treabă: dacă dădeai mai mulţi bani luai ceva mai bun... acum nu mai poţi... da, poţi să dai mai mulţi bani, poţi să-ţi iei ceva de firmă şi care crezi că este mai bun, dar dacă-l desfaci şi te uiţi în interior o să observi că e făcut din aceleaşi componente chinezeşti ca toate celelalte modele... ca să rezum, tot ce se face în ziua de azi e ieftin, mult,  şi în speţă, de căcat... nu mai are nici un rost să stai zile întregi să te gândeşti dacă să-ţi dai banii pe un tv panasonic sau samsung, că oricum sunt cam la fel pe înăuntru... desfaci tv-uri panasonic şi găseşti că au tub samsung, şi multe alte chestii de genul ăsta... totul e o ciorbă chinezească...

asta am constatat când reparam produse... între timp am trecut în partea de proiectare... ca să constat că mi se cere să proiectez circuite integrate care să fie în primul rând ieftine... ăsta e principalul criteriu de performanţă... pot eu să stau nopţi în şir să fac nu ştiu ce drăcovenie de circuit care să revoluţioneze piaţa, dar dacă nu e ieftin nu contează...

pe lângă asta, oamenii nu mai au răbdare... totul trebuie să fie gata cât de repede se poate... cât de tare ar fi să vină unul la mine şi să-mi zică: “băi nene, vreau un circuit care să facă asta, asta şi asta, dar să le facă foarte bine şi să fie gata în doi ani“... ai timp să te documentezi, să te gândeşti cum l-ai face, ai timp să îl testezi riguros şi să fii sigur că totul e bine... dar nu, acum trebuie să faci circuite care nici clientul nu ştie ce trebuie să facă, îţi dă nişte detalii sumare şi îl vrea gata şi funcţional în juma de an... şi după ce-l faci îţi zice că s-a răzgândit şi nu-l mai vrea...

asta e una din probleme mari ale firmei... facem circuite custom pentru clienţi... şi dacă clientul se răzgândeşte la final, dă faliment sau găseşte la altul mai ieftin, am muncit degeaba şi asta e... nu se vinde nimic şi după aia ni se atrage atenţia că nu ni se măresc salariile din cauză că nu se vând produsele... căcat, păi pula mea, normal că nu se vând dacă nu ştiţi ce proiecte să luaţi şi cum să ţineţi de ele...

—

vreau să vorbesc un pic şi despre viaţa în firmă... îmi place ce fac, n-aş face niciodată în viaţă altceva, cu variaţii desigur... mă duc la muncă cu plăcere şi de cele mai multe ori nici măcar nu mă simt obosit când ajung acasă... da, încă lucrez doar part-time dar nu din cauza asta, gândiţi-vă că mă duc şi la facultate după aia...

ajung repede la muncă şi nu mai intru în cameră plin de noroi şi nu plec în fiecare seară din firmă cu dilema “oare azi voi fi muşcat de vreo javră de pe stradă ?“... nu am ce să reproşez în legătură cu colegii, iar am avut noroc şi am nimerit într-un colectiv numai cu oameni extraordinari, ăsta fiind principalul motiv pentru care încă lucrez acolo... şi nu în ultimul rând, avem masă de ping pong lângă birou şi lumea chiar joacă... pare un lucru minor, dar nu e...

din păcate, există şi multe lucruri negative... principalul este salariul... dintre toate firmele din domeniul din bucureşti, la noi e salariul cel mai mic... şi dacă era cu un procent minor, era ok... dar salariul e de ordinul jumătate din cât câştigă un proiectant la altă firmă... şi ştiu asta pentru că am ofertă concretă din partea lor...

lăsând la o parte salariul, conducerea firmei este la pământ... management absolut dezastruos, lipsa totală a oricărei fărâme de departament de resurse umane şi echipamente de lucru vechi şi puţine... n-are nici un rost să intru în detalii, aş putea scrie până mâine...

—

până acum câteva zile am avut (noi, eu şi colegii mei) speranţe că o să înceapă să se schimbe câte ceva prin firmă, începând cu salariile... dar la ultima şedinţă am avut parte de un discurs al şefului direct absolut demoralizant şi care a tăiat orice urmă de speranţă că se va schimba ceva în firmă în următorii ani...

în condiţiile astea eu nu-mi văd nici un viitor în această firmă şi după ce termin şi masteratul şi-mi iau diploma, nu văd de ce-aş mai rămâne să lucrez aici... colegii, da... dar sunt convins că mă voi reîntâlni cu mulţi dintre ei dincolo... numai anul ăsta au plecat şase oameni din departament...

puteam să plec oricând din octombrie încoace, de după conferinţa de la sinaia, oferte am avut şi foarte clare... dar am zis să nu plec în mijlocul unui proiect în care am fost implicat activ, ar fi fost o lipsă totală de caracter... eh, între timp s-a dus pe pulă şi proiectul ăsta, la cât mai multe...

—

cum să fii ditamai corporaţia internaţională şi să trimiţi email-uri oficiale şi să te lauzi cu profit-ul net pe 2010 care depăşeşte orice aşteptări, să vezi scris pe acolo cifre de zeci de milioane de euro şi să dai ca primă de crăciun pentru angajaţi o agendă şi un pix ?

haideţi să vă spui o poveste amuzantă...

se făcea că era o facultate de electronică... şi cum era ea aşa facultate, avea nişte studenţi... studenţii nu puteau să se administreze singuri, aşa că soarta a zis că facultatea trebuie să aibă şi decan... decanul fiind complet depăşit de volumul de muncă, a făcut un secretariat ca să meargă totul mai bine... dar asta e doar o poveste...

realitatea e ca din pulă... avem un decan incompetent şi un secretariat absolut old-school pe bază de caiete şi creion, pentru mii de studenţi... şi secretarele, nişte drăguţe...

fiţi atenţi la faza asta:

se duce un coleg de la master la secretariat să-şi pună ştampila pe carnetul de student să-şi facă şi el abonament la ratb... acolo se întâlneşte cu decanul... când îi zice de ştampilă şi carnet, decanul îl întreabă ce an e... păi master, anul II... decanul îl întreabă dacă are dosarul complet la secretariat, că dacă nu, este în situaţie de exmatriculare şi nu-i pune nici o ştampilă... ce tre să am în dosar ? păi diploma de inginer şi cea de bac, desigur... păi şi pe astea nu trebuie să mi le eliberaţi tot dumneavoastră ? ah nu nu, pe astea le ridici de la rectorat, biroul diplome... şi spune-le colegilor tăi că dacă n-au adus diplomele sunt toţi în situaţie de exmatriculare...

bun, ăsta ne spune situaţia şi vedem cu ochii noştri listele de pe pereţii secretariatului... asta e ce scria în header... aflăm că pe biroul secretarei există un teanc cu peste 300 de dosare de exmatriculare, gata să fie procesate, şi că avem o săptămână la dispoziţie să aducem diplomele sau la revedere... asta fără nici un anunţ oficial, la avizier sau pe site (lol,  pe site)...

mergem în rectorat, să ne luăm diplomele... acolo ni se zice că nu pot da diplomele... cum domne nu puteţi să ne daţi diplomele dacă ni le cere decanul urgent că altfel ne exmatriculează ? păi nu vi le pot da că nu le am, încă nu sunt gata... nu sunt gata ? dar am terminat facultatea de vara trecută, au trecut 15 luni de zile de atunci... da, dar nu sunt gata foile matricole şi nu ne-au fost trimise diplomele de bacalaureat... cine tre să elibereze foile matricole ? păi facultatea voastră, desigur... şi diplomele de bac unde sunt ? păi tot la secretariatul facultăţii, că nouă nu ni le-au trimis... şi ni se spune să mai revenim peste vreo două luni, că poate atunci va fi totul gata...

deci haideţi să recapitulăm, că poate nu e chiar atât de evident pentru toată lumea: decanul ne-a făcut dosare de exmatriculare tuturor masteranzilor de anul II pe motiv că nu am adus la dosar diplomele de bac şi de inginer, diplome care sunt la ei dar trebuie trimise în rectorat şi ridicate personal de acolo şi aduse înapoi la secretariat... termenul lui limită este de o săptămână dar diplomele se eliberează peste două luni... fabulos...

asta se întâmpla cam acum două săptămâni, între timp s-au prins că sunt idioţi şi au lăsat-o mai moale... dar încă nu ştampilează carnete pe motiv de dosar incomplet... deci muie tot îşi iau... şi din greu...

—

altă fază cretină a fost că au afişat o listă cu primii studenţi de la master în ordinea mediilor, şi pe mine m-au trecut pe listă într-un mod absolut fantastic, Gheoghe Andei... e normal ca atunci când ţii evidenţa pentru 5000 de studenţi pe an numai manual în caiete să ai zeci de greşeli... şi la fel fac şi cu codurile iban, cu toate că am acelaşi cont din anul I şi tot îmi bagă burse pe el, îmi cer în fiecare semestru să aduc un extras de cont ca să ştie unde să vireze banii... cretini...

—

decanul (pe numele său real Teodor Petrescu) trebuie să dispară... cu el decan nu merge nimic în administraţia facultăţii... totul e ca din pulă...

azi am participat la CAS (Conferinţa Anuală de Semiconductoare de la Sinaia)...

lucrarea mea a constat dintr-o versiune îmbunătăţită şi mai finisată a microprocesorului Savage16...

prezentarea a fost un succes total, fiind apreciată de lumea de acolo (“felicitări, o prezentare excelentă, n-am înţeles mai nimic din ce-ai zis tu acolo, dar ai zis foarte frumos”)...

acum am şi o lucrare de specialitate publicată într-o lucrare oficială IEEE... primul pas către titlul de phd...

pentru cei interesaţi, lucrarea publicată are 4 pagini şi o puteţi citi aici...

—

după prezentare eram extaziat şi plin de energie şi mi-am adus aminte cât de mult îmi iubesc microprocesorul şi cât de mult îmi place digitalul...

şi mă întrebam de ce lucrez ca proiectant de analogic... şi pe mai puţini bani... (to be continued soon)

azi am fost la sediul Freescale pentru o prezentare a maşinuţelor noastre inginerilor din firmă, pentru a le răspunde la întrebările referitoare la cum am folosit microprocesorul şi celelalte integrate de ei în maşinuţă şi pentru a le arăta cum merg pe traseu... pe scurt, let us geeks be geeks, că ne place mult...

mare a fost mirarea mea când am văzut câtă lume a venit la prezentare :)... erau mai mulţi decât la finala din cehia :D:D:D... românul moare de curios...

după ce ne-am lamentat cu problemele mecanice de la finală, a urmat un mici concurs de amuzament... nu am ieşit ultimii, iar maşinuţa a făcut o impresie foarte bună, atât cât am reparat-o noi în două ore...

acum chiar mi-a trecut supărarea de la finală... trebuia ca ceilalţi să nu rămână cu impresia că maşinuţa doar atât putea... şi azi le-am arătat asta...

—

şi se pare că au citit toţi de pe acolo posturile în care povesteam excursia din cehia... “el e remodelatorul” :D

—

Vlad încă nu e convins nici că se zice eIsi dIsi nici eIsII dIsII... asta după o discuţie de 20 de minute în 385...

—

mâine dimineaţă plec în teambuilding cu colegii de la muncă... probabil ne mai auzim de luni încolo... cu ocazia asta vor urma şi posturile despre colegi şi cum e la corporaţie pe care le amân de vreo trei luni...