cam aşa va arăta placa de bază pentru microprocesor...

două săptămâni am lucrat la schemă şi layout, dar a ieşit absolut genial... cu roşu e desenat cuprul de pe top, cu albastru e cuprul de pe bottom, cu alb e textul şi cu verde pad-urile pentru pini...

placa asta conţine cam tot ce trebuie pentru a implementa schema aia de principiu de mai jos... sper doar să nu fi greşit sau uitat ceva, dar asta se rezolvă întotdeauna dacă “mai tragi un fir“...

tot design-ul a fost făcut în Eagle, un program pe care l-am descoperit recent şi care este exact ce-ţi trebuie când te apuci să proiectezi o plăcuţă... mi-a oferit posibilitatea să fac absolut orice am avut nevoie pentru a desena totul perfect...

am trimis săptămâna trecută fişierele sursă la PC Boards şi mâine ridic placa fizică... sper să aibă scule bune şi să iasă perfect, că ar fi păcat să nu arate exact ca în desen... mă costă 200 ron, are 132 x 96 mm şi cupru pe ambele feţe, soldermask roşu pe ambele feţe şi silkscreen doar pe top...

revin mâine seară cu poze reale...

având deja micoprocesorul Savage16 făcut pentru licenţă,

asta vreau să fac pentru disertaţie, ceea ce reprezintă un mini calculator complet făcut în jurul lui...

ce este desenat cu turcoaz reprezintă blocuri de intrare,
cu galben sunt desenate blocurile de ieşire,
iar cu verde blocurile de control...

—

sistemul de operare se va numi Pilgrim16, ca tribut pentru un film, la fel ca şi numele procesorului...

în sfârşit, s-a întâmplat minunea...

am reuşit să-mi văd şi eu diploma de inginer, după un an jumate de când am devenit inginer...

multă muie facultăţii pentru tot căcatul prin care ne-a târât ca să le ridicăm... multă muie...

prost o fi ăla care se gândeşte să facă doctoratul tot la poli...

—

Celelalte Cuvinte – Treapta Din Urmă

Iar şi iar începi căutarea
Şi te-ntrebi cu spaimă-n glas
Cine ţi-a ucis culoarea
Zilelor ce ţi-au rămas.

Lasă, stinge ţigara
Urcă repede scara
Nu te pierde cu totul
Sări, acolo ţi-e locul
Sus, pe treapta din urmă
Pe treapta din urmă
Sus, acolo ţi-e locul
Pe treapta din urmă.

Cine aştepţi să te-nţeleagă
Ai văzut că vrei, nu vrei,
Te roteşti o viaţă-ntreagă
Pe un cerc ales de ei

Nu te pierde cu firea
Stăpâneşte-ţi uimirea
Strânge pumnii mai tare
E mai bun cine sare
Sus, pe treapta din urmă
Sus, acolo e totul.

Pe treapta din urmă.

—

[da, ştiu... nu-i cel mai modest post :D]

am cam terminat şi masterul... am dat toate examenele (nu fanilor, n-am luat 10 la toate, am reuşit să fac rost şi de un 8)... mai am de făcut doar proiectul de disertaţie şi am scăpat de şcoală... 18 ani mi-au ajuns...

mi-am dat seama că mi s-a luat... nu pot să mai învăţ lucruri inutile care nu-mi trebuie şi pe care ştiu deja că nu le voi folosi în proiectele de la muncă... refuz să-mi mai umplu creierul cu formule şi alte căcaturi când le găseşti pe toate în cărţi sau evident, pe net... că n-o să lucrezi niciodată la un proiect serios fără să ai acces la net... ştiu că sună neprofesional, dar e imposibil... de exemplu dacă primeşti nush ce cod de eroare din cinci digiţi şi nu mai ştii ce să faci, cauţi repede pe google şi chiar dacă nu găseşti o rezolvare directă (ce simplu ar fi) tot îţi dă o idee cam de la ce-ar fi...

deci ce ziceam... ah da, că mi s-a luat de facultate... dar asta nu înseamnă că nu o că continui să tot învăţ... în domeniul meu trebuie să înveţi aproape încontinuu... dar chestii utile... e complet altceva...

în mod normal ar trebui să prezint şi proiectul de disertaţie în vreo 10 zile, dar n-am apucat să lucrez mai deloc la el, deci se amână până în vară... va urma un post în care voi descrie ce o să fac la proiect... e sf :D

m-am gândit mult, şi m-am decis să nu mă bag şi la doctorat... oricum, nu acum şi nu tot la poli (adică nu în românia)... m-am săturat să-şi bată joc de mine... până nu dispare decanul (dacă tot am ocazia, muie domnule teodor petrescu) şi nu se schimbă sistemul de lucru al secretariatului şi alte lucruri prin conducerea şi mentalitatea facultăţii eu nu vreau să mai am nimic de-a face cu politehnica... îmi pare rău, dar în cei 6 ani am simţit cum au avut o plăcere dementă în a-şi bate joc de studenţi... şi aceeaşi plăcere am văzut-o şi la unii profesori... deci nu... adio, la revedere...

—

o fază foarte tare de la unul din examenele din sesiunea asta... doi supraveghetori tineri, pe unul din ei îl ştiam de la concursul cu maşinuţe de anul trecut, pe celălalt nu... eram pe la mijlocul timpului alocat, în prima bancă, concentrat pe subiecte... la un moment dat, unul din cei doi tipi care supravegheau examenul, cel pe care nu-l cunoşteam, zice: “eh, cum e andrei cu găleţile alea... ai lăsat-o cam moale în ultima vreme pe blog... adică, poze cu jocuri de societate ?“... deci a fost mult prea tare :D

îmi asigur fanii că sunt şi voi rămâne acelaşi gheorghe intelectual cu găleţile de muie după el, doar că nu prea m-a mai enervat nimeni foarte tare în ultima vreme... la examene mi-au dat aproape numai 10, căldură în casă am avut, femeile mor după mine, n-am alunecat pe gheaţă să-mi rup dinţii şi nici măcar ăia de la poliţie care mi-au schimbat buletinul nu m-au enervat... trist... poate doar câinii vagabonzi să mă enerveze constant, dar aţi văzut ce se întâmplă când scriu despre ei...

îmi salut fanii, mă înclin...

atenţie fanilor, atenţie... a început Freescale Race Challenge 2011 :D...

echipa RoadKill îşi păstrează componenţa şi are un singur obiectiv: LOCUL 1 în marea finală... nimic altceva...

îmi cer scuze celorlalţi, dar avem o revanşă de luat...

deci o să vă ţinem la curent cu stadiul maşinuţei (noii maşinuţe, după cum se poate vedea din poză, am trecut de la Audi la BMW... măcar asta e mai colorată... oricum, eleronul ăla de pe spate cred că se rupe la prima izbitură :D)...

foarte tare că anul ăsta cehii nu ne-au mai vrut în competiţie cu ei, dacă anul trecut le-am luat toate premiile... sunt convins că ei cred că am trişat toţi... români ţigani hoţi nenorociţi :D... aşa că anul ăsta e electronica vs automatica vs iaşi-ul... şi ăia de la iaşi sunt muuult mai buni decât cehii... aşa că, avem de muncă...