n-au cântat Totul e Fals...

cu toate că pe bilet scria ora 19:00, intrarea în sală s-a făcut pe la 19:30 şi concertul a început puţin peste ora 20... am fost extrem de surprins să aflu că sala în care urma să se desfăşoare concertul avea scaune... şi lumea urma să stea jos ??? apăi să-mi fie cu iertare dar Trooper nu este o formaţie pe care să o asculţi stând jos (cu excepţia câtorva piese)... şi cel mai stresant era că tu dacă te ridicai în picioare să de desfăşori era clar că ăia din spatele tău care stăteau jos mai vedeau o laie... până la urmă eu am stat în picioare (şi m-am desfăşurat) aproape tot concertul şi asta au făcut majoritatea din primele rânduri... şi cei din spatele nostru... până la urmă dacă ei sunt fraieri, noi ce să le facem ?

introducerea primei părţi din concert a fost făcută de actorul Cristian Şofron (de care eu n-am auzit până acum, dar eu sunt incult şi am fost la teatru de trei ori toată viaţa)... a fost de efect (aici)...

din primele trei piese de pe noul album îmi place foarte mult Ursitoarele... prin urmare aici am izbucnit prima dată şi am cântat cu ei toată melodia... sala era cam tăcută, nu cred că foarte multă lume a ascultat albumul pe site... următoarea îzbucnire am avut-o pe Solii Turci şi În Valahia... foarte tari bucăţile astea două, merg foarte bine în concert... şi solo-urile de pe În Valahia sunt foarte bune...

Trooper – Ursitoarele

Căci doar o dată la o sută de ani,
Se naşte un vultur cu ochii văpăi.
Care e vifor între cruzii duşmani
Şi care-i tată pentru toţi ai săi.

legat de sunet, care n-a fost foarte strălucit... chitara Balaurului se auzea prea tare şi prea distorsionată, chitara lui Popa se auzea mult prea încet şi solo-urile lui se auzeau mai greu iar microfonul lui Coiot era şi el prea încet şi vocea nu s-a auzit clar deloc...

legat de scenă... a fost drăguţă ideea cu cele patru ursitoare / iele / fantome care alergau pe scenă ba îmbrăcate în alb, ba în negru (după caz), dar din cauza uneia din ele care se plimba pe lângă microfon Coiot a ratat un vers :D... nu ştiu dacă e multă lume care a observat asta, dar mie mi s-a părut funny...

orchestra de coarde a cam scârţâit (nu ca sunet) pentru că nu prea ştia să se sincronizeze... stătea mereu Balaurul să le dea indicaţii când să intre pe melodie şi când să se oprească... cum a zis şi dirijorul, se vede că au repetat doar o zi... n-am înţeles de ce... şi mi-a smuls un zâmbet tipul care a strigat la prezentarea “orchestrei de coarde” cu “oooh, daaaa“... bine, cei care le-au şi văzut înţeleg :D

momentul în care am cântat cel mai tare a fost evident pe Kara Iflak... cum dracu de mai mult de juma de sală putea să stea jos pe melodia asta nu pot să înţeleg...

Trooper – Kara Iflak

Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatră,
Trece prin turci, şi nu pot ca să vadă
Unde să fugă sau cum să mai lupte,
Când încă o sută de vlahi sar din munte.

celelalte două intervenţii ale lui Şofron au fost mai mult spărgătoare de chef pentru că au intervenit între melodii energice... am înţeles că băieţii pun preţ şi pe poveste, că doar e album conceptual and stuff, dar sunt de ajuns versurile, nu trebuie să-l ascult şi pe ăla recitând poezii între melodii... părerea mea...

bassul lui Oscar s-a auzit impecabil pe Moare Vlad... mi-a plăcut foarte tare la început cum lovea foarte încet corzile ca să sune pasajul ăla ca pe album... şi mi-a plăcut la Oscar cum rămânea stană de piatră la bucăţile care n-aveau bass :D

după ce-au terminat de cântat tot albumul, au băgat şi un Pas Infinit, aşa să ne liniştească... mie nu-mi plac baladele lor în general, dar nici nu mi-a displăcut... bineînţeles, toate cuplurile erau în extaz :)

a urmat o pauză de 10 minute în care s-a petrecut o penibilitate... au lăsat pe scenă o cântăreaţă de muzică populară (naiba a ţinut minte cum o cheamă) care să încânte sala cât schimbă ei haine / instrumente / fluide... în primul rând, pe poster scrie Maria Dragomiroiu... se pare că s-a răzgândit într-un final duduia, urât din partea ei totuşi... revenind la scenă... cum mă să cânţi muzică populară unei săli (care oricum nu era atentă) plină de tricouri negre ? era un peisaj grotesc... săraca femeie dându-i acolo cu of, of, măi, măi-urile ei şi nimeni băgând-o în seamă, poate chiar băgând-o altundeva (cu toate că au cam avut un dram de respect totuşi)... şi la sfârşit, a încheiat apoteoric cu: “dumnezeu să vă binecuvânteze şi dumnezeu să vă ocrotească“... doamne, îmi venea să râd de penibil ce-a fost... [ce ironie, să folosesc expresia cu “doamne” împotriva altei expresii cu dumnezeu]...

multă lume a plecat... n-am înţeles de ce, poate erau de pe la ziare / radio-uri şi nu-i interesa decât lansarea albumului, dar mi s-au părut cam mulţi care au plecat totuşi şi nu cred că sunt multe ziare / radio-uri care să fie interesate de Trooper...

în partea a doua a urmat un concert clasic Trooper... nu am ce să mai comentez aici, decât să mă declar fericit că au cântat Încă o luptă şi 17:00 şi foarte trist că n-au cântat Totul e Fals... am înţeles că nu o cântă de obicei în concerte, că au foarte puţin timp la dispoziţie şi melodia are vreo 9 minute, dar acum era altceva... aveau tot timpul din lume, doar au cântat 3 ore... trebuiau să cânte şi Totul e Fals...

încerc un playlist din memorie... sigur am uitat ceva... şi prima piesă că nu ştiu cum îi zice...

Nu Mai Contează
Nu Trebuie Să Vrei
Încă O Luptă
Cântecul Lebedei
Doar A Mea
Dispari Din Ochii Mei
Old School, Baby
17:00
Orizonturi (frumos moment, pentru Schijă)
Tari Ca Munţii
Amintiri
Strigăt

totul a fost filmat de TVR şi va ieşi un DVD cu concertul de azi... de abia aştept să văd ce minunăţie s-a filmat, că era cam dezorientat cameramanul de pe scenă, cel puţin o dată s-a speriat că s-a întors Coiot spre el şi a luat-o la fugă cu camera... halal profesionalism...

per total a fost un concert bun, cu probleme medii de sunet şi de faptul că sala avea scaune...bine, dacă cântau şi Totul e Fals nu mai comentam, dar aşa sunt puţin supărat pe ei... să ai o bijuterie ca asta în repertoriu şi să n-o cânţi e cam sacrilegiu...

la ieşire mi-am luat CD-ul şi un tricou cu noul album... păcat că nu au adus şi mai vechi, luasem bani la mine să le cumpăr pe toate...

ha ha ha... cât am putut să râd... ca de obicei, s-o luăm structurat...

când am ajuns acolo, cine credeţi că cânta ??? SAAAANDĂĂĂĂĂĂĂRSTOOORM... deci se pare că pe băieţii ăştia îi văd la toate concertele... e deja a treia oară în doi ani... şi solistu mai stă şi pe strada mea şi îl mai văd prin zonă... faza tare a concertului a fost când a zis solistu după vreo trei piese: “da... încep să vă recunosc...“... NU ZĂU... m-am căcat pe mine de râs...

după ăştia, au urmat Trooper, care nu-mi lăsaseră deloc o impresie prea bună la concertul Maiden... de data asta parcă mi-au plăcut mai mult, au avut câteva piese bunicele, la una din ele chiar mi-am notat versurile ca să o caut pe google... (caut... – am gasit: se pare că melodia se numeşte Încă o luptă)... mă troznea soarele atât de tare în ochi că la un moment dat m-am întors cu spatele... oricum s-au prostit şi ei pe final...

next on stage Holyhell... vai de capu meu, ce zdrenţe... deci un fel de Lauren Harris combinat cu Atrocity... trei lucruri m-au enervat teribil... 1. soarele – băh fraţilor, problema era evidentă şi soluţia simplă: ori mutaţi soarele, ori mutaţi scena... nu se poate să apună soarele în spatele scenei, e nesimţire... 2. curva, adică solista... ce pula mea se apucă toate proastele cică să cânte metal ? marş mă acasă cu tot cu tactu sau cine morţii voştri v-au adus aici, acum şi în vecii vecilor... efectiv mă zgâria pe toţi creierii proasta... 3. şi proasta din dreapta mea care aplauda după fiecare piesă...

ok... acum să începem...

după ce s-au tirat creaturile de mai sus, un lucru minunat s-a petrecut pe scenă... au fost aduse boxele celor de la Manowar :D... băh nene, eu am numărat vreo 32, pe lângă faptul că le-au lăsat şi pe alea pe care au cântat restul trupelor... genial... (sau nu ? vedem în continuare)

au început concertul, ca de obicei, cu piesa Manowar... o porcărie după părerea mea... după asta, au urmat Blood of my Enemies, Hand of Doom şi Call to Arms, trei melodii superbe pe care m-am încălzit bine... imediat după asta, s-a auzit bassul genial de pe începutul de la Brothers of Metal... dar ce să vezi... după 20 de secunde de melodie, linişte totală... aflăm de la jandarmi că unul din generatoarele de curent a explodat... după vreo 20 de minute de huiduieli, vine pe scenă DeMaio şi ţine un discurs, pe care îl reproduc din amintiri: “One of your piece of shit generators blew up. Now let me ask you. Did Metallica sing in your country ? Yeah. Did They have any trouble with power ? No. Did Iron Maiden sing in your country ? Yeah. Did They have any trouble with power ? Right, no. Because Manowar is the fucking loudest band in the world. There isnt enough power for us. Now stand by while we replace that piece of shit generator“. de efect, cu toate că ce-a fost la Maiden sau la Metallica a fost cam cu două clase peste ce-a fost aseară... dar, fiecare cu ale lui...

după ce au reintrat pe scenă, au început iar cu bassul din Brothers of Metal şi după 30 de secunde se fute iar sunetu... hai băh las-o în pula mea de treabă... a explodat şi al doilea generator... eu sunt sigur de ce... cretinii de românaşi au calculat puterea consumată de sistemul de amplificare care a funcţionat toate cele 5 zile la bestfest, dar n-au luat în calcul peretele din 32 de boxe aduse de Manowar, care consumă încă pe atât... nişte amatori, ca de obicei... că tot suntem la capitolul ăsta, vreau să punctez despre calitatea sunetului... THEY WERE LOUD... n-am auzit niciodată solo-uri de chitară atât de tare, se simţea cum răsună până departe în hău... tobele le simţeai adânc în stomac, bassul te ridica singur în sus... problema a fost cu vocea... nu s-a înţeles mai nimic, a fost reglat din pulă microfonul, ba chiar şi ăla s-a stricat la un moment dat şi a fost schimbat... păcat...

au reintrat şi a treia oară pe scenă, cu al treilea generator şi n-au mai avut probleme... dar oricum, ruşine să ne fie... cum zicea DeMaio la început: “We love you Bucharest, not Budapest“... aşa să le zicem şi noi acum “v-am lăsat fără curent pe scenă... de două ori... în Bucharest, not Budapest“... ruşine băh, ruşine amatorilor de ingineri (sau nici măcar)...

după toate fazele astea cred că li s-a cam luat cheful de cântat, că în continuare au făcut tot felul de chestii, mai puţin cântat... DeMaio a ţinut un discurs de vreo 5 minute în română, şi cum zicea ăla beat din spatele meu: “băh, ăsta le zice mai bine ca vanghelie“... am râs cu lacrimi la discurs... din ce îmi amintesc, a zis: “Ţara voastră este cunoscută în statele unite, mai ales pentru Dracula... noi cât am stat aici nu l-am întâlnit... dar cred că am întâlnit-o pe fiică-sa... şi pot să vă spun, că la capitolul supt, îi calcă bine pe urme” ... fraieru şi-a luat ţeapă la sfârşit că a întrebat: “Did Maiden speak romanian ? No. Did Metallica speak romanian ? No. Who spoke romanian ?“... şi vreo câţiva din faţă au strigat “Mick Jagger“...

după asta a făcut un solo de bass de vreo 10 minute, şi bun şi rău, categoric prea lung, dar se vedea că şi-au băgat pula în concert după ce au stat pe bară aproape o oră... au chemat un fraierache pe scenă să cânte cu ei la chitară, şi două curve în costum manelistic să danseze pentru ăla... şi când le-a întrebat cum le cheamă: “we are from Bulgaria“... vă daţi seama ce cor de fluierături... concluzia ? piţipoance sunt peste tot, nu numai la noi... a urmat un show erotic pe scenă, cu limbi la greu... măcar i-a dat lu ăla chitara, a murit ăla de fericire... şi după asta iar am râs cu lacrimi, că l-a chemat pe organizator, să-i dea un trofeu că “a avut coaie în el să cheme Manowar în România”... i-au dat două bile de oţel şi cică: “These are your balls of steel !“... totuşi, iar s-au făcut de cacao, că “cel mai coios român” nu prea era român... îl chema ceva cu Jurgensen... :D

a urmat melodia mea preferată de la ei, Kill With Power... am înnebunit de tot pe melodia asta, mi-am rupt şi spatele, şi gâtu şi vocea... am cântat ca bezmeticu... ce bine a fost... se adaugă la colecţia de momente de transă din concerte...la cât mai multe... a urmat şi Hail and Kill, pe care au cam făcut-o praf, nu mai aveau chef... şi li s-a stricat şi display-ul din led-uri, în loc să scrie pe el Hail şi Kill, li se incrementau literele la fiecare aprindere, astfel că ajunsese să scrie la un moment dat Hzil şi Kwll... nu ştiu a cui a fost vina aici...

după asta nu prea au mai cântat mare lucru, nici nu mai ţin minte ce piese au mai fost, oricum foarte puţine... nu s-au mai întors nici pentru bis, se făcuse deja 12 noaptea...

concluzia... bine că au cântat şi atâta cât au făcut-o... dacă eram eu, după ce a explodat şi al doilea generator îmi băgam pula rău de tot în ea de românie şi plecam acasă... nu se poate aşa ceva... regret că n-au cântat o grămadă de piese pe care le aşteptam... Defender, Battle Hymn, March of Revenge, Army of the Immortals, Thor (The PowerHead)... bine dracu că au cântat Kill with Power, că altfel chiar eram trist...

şi într-un final, un mare noroc pe capu meu că iar m-am întâlnit cu Serj (care iniţial zicea că nu vine) la ieşire şi m-a dus acasă cu maşina... cât noroc să am să dau peste el dintre 15.000 de oameni ? şi încă ceva... cum s-a făcut că ieri a fost singura zi din ultimele trei săptămâni în care n-a plouat ? genial... şi acum plouă iar :D

DIE !!! DIE !!! TIME MARCHES ON !!! CHOOSE YOUR FATE AND DIE !!! WHIPLAAAAAAAASH !!!! MASTER !!!! MASTEEEEER !!! ATTAAAACK !!! SO WHAT, SO WHAT, SO FUCKING WHAT !!! SEEEEEEK AAAAAND DESTROOOOOOOOOY !!! dar s-o luam cu inceputu...

pe la ora 5 plecat de casa cand nu ploua si speram sa fi trecut ce era mai rau... am ajuns la stadion pe la 6 si au inceput instant niste fulgere si tunete de ziceai ca nu e adevarat... era clar... stadionu avea deja destula lume in el de la ora aia... ne-am indreptat spre gazon A care era cam pe jumatate plin si spre surprinderea mea montasera pe jos niste traverse de plastic care sa acopere gazonul, astfel ca n-am putut folosi glumele mele cu Noroi A si Noroi B... primul lucru cu adevarat nasol al serii a fost ca gorila de la intrare mi-a rupt biletu... niciodata nu mi-au rupt biletu... si asa brutal... mori in chin gorilo (vezi ralu filip)...

dupa cateva intalniri cu persoane cunoscute (ghEMOtoaca, 3 fosti colegi de serie, iulia si victor) ne-am asezat fix pe centru si putin mai in fata decat jumatea distantei dintre scena si gazon B... am considerat ca e un compromis bun intre calitatea sunetului si vizibilitate...

si a inceput sa ploua in draci... cum bah sa fie senin o luna intreaga si sa ploua o zi intreaga fix la concert... asta e, mi s-a mai intamplat o data si anu trecut, cu toate ca n-a fost chiar asa rau

pe la 8 fara un sfert au inceput sa cante The Sword din care n-am inteles prea mare lucru... poate datorita faptului ca nu se auzea vocea si nici macar nu stiu in ce limba au cantat sau poate datorita faptului ca au cantat doar 3 melodii :D... la 8 si 10 minute deja erau plecati de pe scena, si o data cu ei si amplifurile portocalii... sa si le bage fix in cur... cum sa vii la concert sa deschizi pentru Metallica si sa te afisezi cu amplifuri pe care scrie orange si sunt portocalii...

a urmat un soundcheck interminabil... am inceput sa huiduim, sa injuram... prea lung... primele note din Ecstasy of Gold le-am auzit la 9 si 10 minute... si de aici ceea ce a urmat este putin ceata... pe Creeping Death de abia m-am incalzit dar de aici incolo am innebunit complet... am urlat fiecare vers de la fiecare bijuterie pe care au cantat-o... nu-mi venea sa cred ce auzeam... acordurile de la ...And justice for all... cum ma... n-au cantat-o live de ani de zile... un vis... si Whiplash nene cat de bestial poate sa sune live... The Four Horseman mi-a rupt gatul iar For Whom The Bell Tolls inca ramane foarte foarte sus in topul meu all time... la No Remorse a cam gresit Lars patternu de tobe pe inceput dar se scuza... inceputul de la One a fost absolut incredibil... cu ditamai petardele explodate si artificii in aer, artificii care au fost lansate si pe Enter Sandman de doua ori... asta e fost chiar de efect, nu ma asteptam... iar sfarsitul a fost un vis... am urlat versurile de la Seek And Destroy pana am simtit ca nu pot sa-mi mai misc corzile vocale...

legat de trupa... James mi-a reamintit de ce singura mea poza de pe blog este a lui... a vorbit din suflet la microfon, a fost intr-o forma maxima si mi-a placut mult faza cu mana cand se juca cu noi prin semne... a fost chiar geniala... Kirk si-a executat solo-urile cum numai el stie dar cateodata nu s-au auzit chiar foarte clar, trebuia chitara lui data un pic mai tare... Robert a rupt bassu ala in doua si a facut si o pirueta cu el in brate de nu-mi venea sa cred... Lars a fost decent dar mi se pare ca nu mai are energia pe care o avea inainte... e pur si simplu parerea mea...

legat de organizare... numai injuraturi... pe langa faptul ca mi-au rupt biletul, nu s-au gandit sa vanda si ei pelerine la intrare sau sa puna scena un pic mai sus, au dat-o in bara rau de tot cu panourile de afisare... a fost un display imens deasupra scenei si doua mai mici in laterale... nici unu n-a functionat cum trebuie... ala din stanga pe 2 melodii a afisat o dunga verde, apoi a mers
o melodie si dupa aia i-a disparut un dreptunghi... dupa aia s-a facut alb-negru... ala din dreapta a avut tot timpul un dreptunghi lipsa, iar ala central s-a facut si el alb-negru pentru o perioada scurta, sau avea alte nuante decat celelalte... display-ul din dreapta era stricat de cand am ajuns noi acolo la 6... in 3 ore nici macar n-au incercat sa-i faca ceva... rusine Emagic... rusine mare... iar bauturile... un pahar de orice costa 2 jetoane, adica 50.000... am preferat sa mor de sete decat sa dau 50.000 pe un pahar de apa... si de ce dracu vinzi jetoane cate 1 daca orice te costa 2 ? si de ce pe bratarile puse pe maini scria Bestfest ??? asta chiar nu o s-o inteleg niciodata... pana si jetoanele erau identice... reciclare nu ? rusine Emagic... si iesirea de pe stadion... ne-a luat 45 de minute sa ajungem pe strada... rusine

cand sa iesim m-am reintalnit cu iulia si i-am zis ceva si face: “tu nu vezi cat esti de ragusit ?”... si zice si ea care a stat la vreo 3 metri de mine si cristi: “te auzeam noi cum cantai...”...

legat de playlist, a fost absolut perfect... numai piese vechi, chiar si cateva raritati... cand am vazut ca acordeaza chitara acustica eram sigur ca or sa cante si Unforgiven dar nu stiu ce s-a intamplat cu chitara aia ca n-au mai folosit-o pana la urma... ar fi mers si un Orion, dar deh... nu poti sa le ai pe toate intr-un concert de 2 ore si ceva...

dupa concert singura solutie de ajuns acasa a fost by foot... uzi si incalziti, mers pe jos 3 statii de metrou la 1 noaptea... totul meritat

a venit si ziua de 19... a doua zi a festivalului artmania de la sibiu...

am plecat la 9:42 din bucuresti si am ajuns in sibiu pe la 3 jumate... bine ca mi-am luat cu mine o carte sa am ce face in tren atata timp... vreme frumoasa, oameni linistiti in compartiment, perfect pentru lectura...

ajuns in sibiu am mancat repede ceva si am inceput sa caut strazile de pe harta trasa la imprimanta mototolita in buzunar... se ivea o problema... ce naiba sa fac cu cartea ca nu o sa ma lase aia cu ea la concert si chiar daca ma lasau, ce faceam cu ea inauntru ? solutia mi-a venit imediat... am ascuns-o pe o strada relativ pustie sub o piatra si am zis ca o iau cand ma intorc...

am ajuns si la locatie... sute de tricouri negre care mancau sandvisuri si beau bere... am intrat cand tocmai incepeau sa cante unii... pe bilet scria ca vor fi 6 formatii... am inteles ca unii nu mai vin ca solistu a ales sa vina cu masina in sibiu si e blocat in trafic... cat de prost sa fii...

primii care au cantat au fost Avatar... stiu asta pentru ca s-au prezentat, ca altfel naiba stia cine sunt... cu un sunet slab spre foarte slab mi-au lasat o impresie de rahat si sper sa nu mai aud de ei cata viata oi trai

au urmat apoi Negura Bunget... cu toate ca nu ascultasem absolut nimic de la ei inainte de concert si nici nu sunt genul meu, mi-au lasat o impresie foarte placuta... cu voce placuta, cu grohaieli, cu 2 tobe, cu solo de tobe, cu ciocane care bateau toaca, cu pletele lor... frumos

dupa asta urma Leave’s Eyes... stiam ca n-o sa-mi placa prea mult, dar nici la ce-a fost nu ma asteptam... saraca Liv Kristine s-a stricat de tot... imi pare sincer rau pentru ea... cum poti sa ajungi de la Velvet Darkness They Fear la a canta dance-gothic unor pustoaice de 12-14 ani n-o sa inteleg niciodata... cu un sunet mediocru spre prost au ridicat mainile in aer fetitelor si mamicilor din sala... am plecat din cort dupa 2 melodii ca nu am putut sa mai rezist...

am mancat o pizza (cu numele) inghetata (cica incalzita) pe genunchi si m-am intors in cort ca cica urmau Atrocity... nici de la astia nu ascultasem nimic inainte da parca stiam ca sunt un fel de death metal sau ceva... si numele suna bine... cand sa apara pe scena, surpriza... aceeasi formatie... bah nene... aceeasi instrumentisti, backing vocalu de la Leave’s Eyes a devenit vocal pentru Atrocity si Liv Kristine s-a dus mai in spate sa cante pe fundal... a urmat inca un dezastru... practic baietii astia sunt aceeasi formatie si au cantat per total 3 ore... halal festival de metal... au cantat vreo 6 coveruri dupa Duran Duran, A-Ha, Depeche Mode, Visage... wtf... cum poti sa ai doi chitaristi pe scena si sa nu canti nici un solo... bah nici unul... nu mai scriu nimic ca imi vin nervii iar... si a trebuit sa stau la prostii astia in picioare ca sa-mi tin loc pentru ce urma...

foarte tare mi s-a parut faptul ca Negura Bunget si-au ridicat un poster in spatele scenei cand au cantat si n-a fost dat jos la Leave’s Eyes si Atrocity... ei, acuma, in sound-check-ul de vreo 20 minute baietii au incercat sa ridice un poster imens cu Gamma Ray insa n-au reusit sa-l urce decat pana la jumatea posterului deja existent acolo... astfel ca a ramas cate ceva din fiecare... Negura Gamma Ray :D... sunt convins ca nu a fost intentionata treaba, da mi-a placut...

eram cam la un metru de scena, ultra central si strigam in cor cu toti: Ga-ma-ray, Ga-ma-ray... si incepe sa se auda pe fundal intr-ul lor specific Welcome... din prima secunda in care au intrat pe scena s-a schimbat totul... de la imbracaminte, chitari, expresiile fetelor, totul urla a metal adevarat... cu un sunet bun spre foarte bun si un Kai Hansen imbatranit dar in forma maxima au cantat vreo 1h45 intr-un stil inconfundabil si absolut impecabil... profesionisti adevarati... sa fii la cativa metri de Kai si sa te uiti in ochii lui cand iti canta Ride The Sky este o experienta de neuitat... cunosteam refrenele absolut tuturor melodiilor si jumate din ele le stiam integral pe de rost, astfel ca am cantat pana cand nu am mai avut voce... New World Order, Ride The Sky, I Want Out m-au epuizat complet... iar pe Heavy Metal Universe ne-am distrat cu Kai care ne-a impartit in grupe si ne-a pus sa cantam refrenul la comanda lui... si ce solo-uri au cantat si el si Henjo... si bassistu cu solo-ul de la bis... foarte frumos... hai sa incerc un playlist din memorie:

Welcome
Into The Storm
I Want Out
Heaven Can Wait
New World Order
Fight
The Silence
Empress
Land Of The Free
Rebellion In Dreamland
Ride The Sky
Heavy Metal Universe
Somewhere Out In Space
Valley Of The Kings
Send Me A Sign

per total e un playlist destul de bun, cu toate ca lipsesc niste melodii foarte bune ca Armageddon, Gardens of the Sinner, Heading for Tomorrow sau Lust for Life... dar la cat i-am vazut de uimiti de reactia noastra sigur se vor intoarce curand...

concluzia... o zi de festival salvata de o trupa atat de buna incat a sters din memorie monstruozitatile de inaintea ei... si legat de Gamma Ray... numai respect, din toate punctele de vedere, pentru absolut tot ce fac si au facut in muzica si daca se vor intoarce de 100 de ori in romania, de 100 ori voi merge sa-i vad...

dupa concert m-am intalnit iar cu Serj si am stat cu el si niste amici ai lui pe langa cetatea din Sibiu asteptam sa treaca timpu pana pleca trenu... am fost si mi-am recuperat si cartea :D... am dormit chinuit in tren si spre dimineata s-a facut un frig in el de tremuram din toate incheieturile... si inca o chestie... de la brasov la bucuresti am dormit incontinuu si n-am mai inghitit, astfel ca m-am trezit si vedeam lumea din jurul meu ca vorbeste si eu nu auzeam nimic... mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ce-am patit si inca vreo ora sa-si revina timpanele...

au cantat asa cum scria pe bilet... unplugged... si nu e genul meu... nu e muzica de ascultat stand in picioare peste 2 ore... probabil ar fi mers mult mai bine daca stateam confortabil intr-un fotoliu si puteam sa ma bucur doar de muzica... cu amigdalita si gauri in fund e greu sa ai chef de orice, mai ales de un concert ca asta... n-a mers aseara

nu am ascultat foarte mult din anathema pana la concert, stiam cateva melodii care imi placeau foarte mult... lost control, anyone anywhere, hope, feel si fragile dreams. au cantat shroud of false superb si cand ma asteptam sa continue cu fragile dreams am auzit pianu de la lost control. foarte frumos. fara chitara electrica sau macar un bass era greu sa-mi placa melodia dar a salvat-o sfarsitul, solo-ul de violoncel mergand la inima. au cantat si hope spre final, dar au facut-o praf. duncan patterson o canta de zeci de ori mai bine cu noua lui formatie, probabil eu cand am cumparat biletul ma asteptam la un antimatter unplugged... asta e...

m-as lua si de public... de taranii care strigau incontinuu la ei, da ce sa-i faci... a fost atat de unplugged si de simplu sunetul incat imi auzeam si respiratia... daca incercai sa fredonezi ceva se uitau cei din jur la tine... pana mea, se auzeau si masinile care treceau pe strada... si era cald ca naiba...

cum a zis-o si danny... this was not a fucking rock concert... si pacat ca n-a fost