din ciclul: “nenea, nenea, aici e metale ?“... da, aicea e...

pentru început, un pic de socializare... mă bucur că în sfârşit am apucat s-o văd live pe domnişoara Lenore, că până acum au intervenit tot felul de lucruri împotriva acestui eveniment măreţ, cum ar fi câteva zeci de mii de oameni între noi... n-a mai fost cazul de data asta... şi chiar ne-am întâlnit de la metrou, că cum i-am zis eu cu o seară înainte: “că e mai simplu decât să ne căutăm neştiindu-ne pe înăuntru“... asta se duce în top 10 fraze gheorghe...

datorită lu domnişoara am dat mâna cu Popa şi cu Balaurul şi am stat la aceeaşi masă cu ei... mulţumim...

dar să-i zicem deci dă muzică, că a fost destulă...

primii pe scenă, nişte unii care îşi zic KinEthics... au fost ok aşa, că au început în forţă cu Ace of Spades, da mai încolo nu prea am mai înţeles mare lucru din muzica lor... nu cred că au terminat încă liceul, păreau foarte tineri... n-au fost răi, dar nu i-aş asculta acasă...

după ei, numa fete... trupa Idol este proiectul de suflet al Balaurului, o trupă de metal (cel mult uşor) care să fie compusă numai din dudui... şi ele au zis-o bine cu un Paranoid, dar piesele proprii fiind prea pentru sor-mea... ce mi-a atras atenţia a fost toboşara Julia care era foarte foarte frumoasă şi chitara neagră a Cătălinei pe care a uitat s-o şteargă niţel înainte de concert şi era plină de amprente de ziceai că a dansat Thing pe ea...

următorii la prestat, Silver Bullet... nici de ei nu auzisem până aseară, dar ce păcat... băieţii ăştia au rupt clubul în două cu nişte cover-uri geniale la Fear of the Dark, Seek and Destroy, Breaking the Law şi Holy Diver, in memoriam Dio... solistul are o voce incredibilă şi e funny (“a murit Dio, da Dio n-a murit” sau “să înceapă pletoşenia de final“), chitariştii o dădeau bine de tot pe freturi, toboşaru rupea setu în două iar bassistu îi completa perfect... nu ştiu de ce n-am auzit de ei până acum, presimt că au un viitor strălucit în playlisturile mele... Silver Bullet rămâne de studiat pe viitor... voi mai scrie cu siguranţă despre ei...

Trooper au intrat pe scenă cântând Heaven and Hell, tot in memoriam Dio... concertul a fost aşa cum ar fi trebuit să fie... încă nu-mi vine să cred că au cântat O Viaţă Este Prea Mult :D:D... e o senzaţie incredibilă să cânţi de la început până la final o melodie de 11 minute când eşti la 2 metri de ei în faţa scenei... când am scris postul în care lăudam melodia asta nici nu speram s-o aud vreodată live, dar shit really happens, and it’s not always diarrhea (încă o frază gheorghe)...

cum este absolut evident, cel mai mult am mai cântat pe Kara Iflak, Solii Turci, Strigăt şi Un Singur Drum... la bis au băgat şi un cover I Want To Break Free foarte inspirat :D...

încă mai aştept să aud live Totul e Fals şi Dorinţa :D... acum chiar am speranţe că se va întâmpla...

inginerul din mine zice: vocea s-a auzit decent, chitara Balaurului s-a auzit foarte bine (poate şi că eram la vreo 10 cm de boxă), bassul s-a auzit perfect, dar chitara lui Popa a fost foarte încet... nu prea am auzit nici un solo de la el, nu ştiu dacă aşa a fost şi mai în spate sau pe dreapta, deci nu mă pronunţ... dar în faţa scenei nu s-a auzit mai deloc...

—

galeria foto a acestei seri mirobolante o găsiţi pe Letsrock, galerie asigurată de (deja celebrul) Miluţă... ce ne-am face fără el... poza de mai sus cu Balaurul şi his precious Flying V reflectă exact ce vedeam eu de unde am stat...

în sfârşit am apucat şi eu să-mi mai iau câteva cd-uri Trooper... Lenore zicea că i-am făcut profit lui Titus, că le-a dat cu 15 lei când el le-a luat cu 10 :D...

la plecare m-am întâlnit cu Cezar... habar n-aveam că e rocker... păcat că nu l-am văzut mai devreme că rămăsese de mult că-i dau o bere pentru toate piesele pe care ni le-a dat în seara de înaintea finalei pe facultate... eh, next time...

—

nu vreau să blasfemiez, dar m-am simţit muuuult mai bine aseară după concert decât după AC/DC... chiar dacă unii sunt legende şi alţii cântă când apucă, una e să stai la juma de kilometru de scenă şi să vezi doar pletele altora şi alta e să stai la câţiva paşi de ei şi să-i vezi degetele Balaurului pe fret tot timpul... mai ales la Strigăt... a altceva... la fel a fost şi la Bucium, şi la Tiarra... totul e mult mai intim, te face să te simţi că aplauzele tale chiar contează...

a fost o seară minunată pentru metalul românesc... m-au făcut fericit toate cover-urile alea foarte inspirate...  parcă m-au pus pe mine să le aleg :D... la cât mai multe...

n-aş fi crezut că după un concert cu trei trupe de care nu auzisem până acum şi care nu păreau cine ştie ce, nu voi avea nimic rău de comentat... sau mă rog, nimic care să mă facă să scriu un post necenzurat...

Trooper, duminică seara

something like this, dar strict heavy metal:

Trooper – Prizonier + Solii Turci
[live 16 oct 2009]

hîn primul rând, trebuie să-i taxez pe toţi cretinii de la radiouri şi alte chestii din ăştia care nu-s în stare să pronunţe numele formaţiei, lucru incredibil de greu având în vedere cele patru multe litere din nume (plus bara (slash sau backslash, dracu să le ia că n-am ştiut niciodată care-i care))... ce ziceam de cretinii ăştia... aud numai eIsi dIsi, cu accentele pe primele I-uri... zici că e o formaţie de blondine de 18 ani, mai au puţin şi ajung la eIsi PIsi... bah cretinilor: eIsII dIsII, cu accent cât casa pe toate I-uri...

acuma să trecem peste lecţia asta şi să vorbim despre introducere... :D

echipa deplasată la locaţie dempreună cu al vostru gheorghe fu destul de subţirică (ca număr :D) şi a constat numai din anca şi doru... care n-au reuşit sub nici o formă să mă lase să ajung mai devreme de ora 16 acolo... foarte interesant a fost când am scos biletele din buzunar să le arătăm maneliştilor de la intrări... noi eram convinşi că avem bilete la golden circle, de aia şi revolta mea de înainte de concert cu suplimentarea locurilor la golden... ete să vezi că pe biletele noastre scria normal circle... dracu mai ştia, că le-am luat din ianuarie... oh well...

înauntru era lume (duuh)... nu chiar foarte multă dar destulă... ne-am proptit în cur pe undeva prin partea stângă a scenei cum ne uitam noi la ea... nu foarte aproape totuşi... până pe la ora 18 am pierdut vremea bând o bere şi ketchup-ing up stuff între noi... socializing adică, că de aia sunt bune şi concertele, scot şobolanii afară din casă şi birou...

când să mă duc să mă piş, stând vreo 10 minute la coadă aud nişte chestii cu urechile care semănau (sunetele) cu nişte chitări... după ce mă piş, mă întorc să văd ce se petrece anume... eu eram sigur că reglează unii instrumentele şi le scapă din când în când pe jos, dar nu... chiar erau unii de cântau pe bune pe scenă... vai de mama lor... cică le zice Down şi sunt mari cântăreţi, solistul fiind fost membru Pantera la vremea lui... o fi fost, dar sigur nu duminică seara :D...

Down a fost de departe cea mai proastă trupă pe care am văzut-o vreodată în vreun concert... ca orice... accent tipic de wanker american pe solist, nişte chitări acordate cu mâna mortului, prezenţă scenică omniprezentă dar inexistentă şi nişte compoziţii muzicale de o calitate care sunt convins că l-ar impresiona până şi pe Horia Moculescu... vai de mama lor, mai bine n-ar mai fi...

după ăştia a fost o mică pauză şi a plouat... cam 3 picături, câte una pe fiecare mână şi una în frunte... bine că am avut pelerinele şi gecile la noi, ce ne făceam oare fără...

pe la 20 fără foarte un pic au intrat şi Iris pe scenă... incredibil dar era prima dată când îi vedeam pe Iris live :D... cred că este totuşi un record, să reuşeşti să nu vezi Iris live în românia până acu... ai dreacu mi-au stricat recordul...

Iris a fost decent, dar nu cine ştie ce... cum mie nu-mi place nimic de la ei în afară de primele 2-3 albume şi Somn Bizar şi Mirage, nu m-au extaziat cu melodiile lor pop care udă toate fătucile în grup (cu Strada Ta şi nu mai ştiu ce)... au cântat totuşi şi ceva rock gen Pământul Îl Cuprind, Pe Ape şi Somn Bizar... pe astea trei am cântat şi eu, cu toate că se auzea destul de prost şi foarte încet...

a urmat o pauză în care ne-am înghesuit rău de tot... frate câţi patriarhi în românia.. a fost criminal... stăteam atât de aiurea încât nici nu cred că călcam cu toată talpa pe solul sfânt românesc... anyway, motiv de glume pe seama maghiarilor din dreapta noastră care făcuseră cerculeţ pe jos şi se făceau că nu înţeleg când le ziceam “să vă ridicaţi în pula mea în picioare să stăm şi noi ca oamenii“...

la ora 21:00:00.0000 au intrat şi AC/DC (cu accent pe toate I-uri)... din păcate scena era atât de jos încât eu unul n-am văzut absolut nimic pe scenă tot concertul... noroc cu ecranele alea imense de proiecţie la care ne uitam toţi că în rest, doar muie la organizatori... bah eu nu înţeleg care-i faza cu scenele în românia... ce pula mea îi doare dacă o fac un pic mai înaltă să nu trebuiască să mă uit prin mătreaţa ăluia din faţă spre scenă ? asta dacă pot, că dacă am în faţă numai stânci de 1.90 cum s-a întâmplat duminică am pus-o de tot... la Maiden am văzut perfect, la Metallica am văzut ok... scenele au fost înalte, n-a avut nimeni nimic de comentat... pula mea de cretini...

aşa, deci AC/DC era pe scenă... au cântat setlist-ul oficial al turneului, ceea ce a fost nasol pentru că toată lumea ştia ce melodii vor cânta de înainte şi n-au fost surprize... şi nu pot să zic că am fost foarte extaziat de setlist, din el lipsind o bună parte din melodiile care îmi plăceau mie de la ei, gen Live Wire, Razor’s Edge, Walk All Over You sau It’s A Long Way To The Top... chiar n-am înţeles de ce n-au cântat-o pe asta ultima care e o piesă de referinţă după părerea mea... bine că au cântat Black Ice care e o mare porcărie... mă rog... fiecare cu ale lui... mie ca metalist înfocat niciodată nu o să-mi placă melodiile care le plac celorlalţi rockeri softişti de la concert care probabil au fost majoritatea duminică seara... şi cum zicea anca: “care dracu e logica în a termina un concert cu melodia For Those About To Rock ???” :D

Rock n’ Roll Train
Hell Ain’t a Bad Place to Be
Back in Black
Big Jack
Dirty Deeds Done Dirt Cheap
Shot Down in Flames
Thunderstruck
Black Ice
The Jack
Hells Bells
Shoot to Thrill
War Machine
High Voltage
You Shook Me All Night Long
T.N.T.
Whole Lotta Rosie
Let There Be Rock
Highway To Hell
For Those About To Rock (We Salute You)

aşa, deci cum ziceam, AC/DC era pe scenă... băieţii (acu vreo 35 de ani probabil) au prestat exemplar, nu ştiu cum ar fi putut fi un concert AC/DC mai bun decât a fost duminică, strict tehnic şi muzical... bineînţeles, dacă eram singur acolo şi puteam să stau şi eu drept, să respir şi să-i văd, poate mi-ar fi plăcut mult mai mult concertul... dar aşa, nu pot să zic că intră nici măcar în top 3 concerte la care am fost eu după părerea mea... n-am avut nici un fior pe şira spinării ca după un concert Haggard sau Lake Of Tears, n-am mâinile roşii de aplauze ca după Maiden, nu am gâtul închilozat ca după Metallica şi nici n-am zâmbit ca prostul ore în şir ca după Gamma Ray... poate pentru că nu sunt genul meu, poate din cauza condiţiilor infecte în care am putut să văd (mult spus) concertul...

legat de sunet... a fost foarte, foarte încet... înainte de concert auzeam peste tot că să avem grijă că o să fie volumul foarte tare... la intrare se vindeau dopuri de urechi... cât de prost să fii ??? să mergi la concert la AC/DC, să stai probabil în cur pe scaun la tribunele vip care erau la mama dracu în spatele nostru al tuturor (acum şi-n vecii vecilor) şi să-ţi pui dopuri în urechi... rockeri adevăraţi... deci ce ziceam de sunet... n-am înţeles de ce s-a auzit atât de încet... eu aşa ascult acasă câteodată :D:D:D...

cel mai bun moment al concertului a fost clar solo-ul monstruos al lui Angus de pe Let There Be Rock... nu cred că a avut mai puţin de 10 minute... şi publicul se extazia la fiecare atingere de chitară... m-aş fi extaziat şi eu dacă nu era un cretin în spate care îmi urla în ureche de n-am auzit nimic din solo-ul ăla... şi prietena lui la fel de frenetică urla în urechea ancăi... oh well... ăla cred că rămâne singurul moment memorabil pentru mine din concert... a mai fost mişto trenul imens de pe scenă, madam Rosie şi tunurile de artilerie care trăgeau spre casa poporului... pentru un om care a visat de trei ori că dărâmă casa poporului (direct sau indirect), faza cu tunurile mi s-a părut absolut hilară :D

trebuie să mai dau nişte muie tuturor curvelor care se urcă călare pe boifrenzi la concerte... una din asta în faţă şi nu mai vede nici unu din spate nimic pe o rază de zece metri... şi nici măcar nu mă apuc să comentez despre ăia care tot concertul stau cu telefonul deasupra capului celui din faţă şi fac poze de căcat şi filmuleţe de căcat... să vii la concert şi să te uiţi două ore într-un dreptunghi de 5 cm patraţi la care oricum te uiţi tot timpul în metrou... tre să fii bătut în cap rău de tot...

poza de mai sus, şi multe altele pe care le găsiţi pe metalhead, e făcută de Miluţă Flueraş (duuh, cine altcineva)... al dracu Miluţă unde a stat el la concert, norocosul naibii... dacă îmi arătai o poză cu piaţa constituţiei şi m-ai fi întrebat unde aş fi vrut să stau ca să văd perfect concertul, fix pe capu lu Miluţă aş pus degetu unsuros cu praf de pufuleţi pe el... mare norocos e omu ăsta cu acreditările lui... unde te duce arta fotografică bah...

anyway, concluziunea... a fost un concert bun, de nota 8.50 – 9, asta fiind părerea mea absolut subiectivă de metalist nenorocit care nu ştie ce înseamnă rockul adevărat şi nu ştiu să apreciez tăticii care au făcut istorie în rock... eu unul nu m-am simţit nici măcar ca ordin de mărime comparabil cu cum m-am simţit la Maiden în 2008... a fost cu totul altceva... oricum, i had a lot of fun... am râs, am cântat, am urlat “muie Boc“, incredibil da m-am văzut până la urmă şi cu Frigideru pe acolo, cu toate că total involuntar :D, l-am văzut şi pe Bart cât stăteam la coadă la pipi, l-am găsit şi pe Sică pe acolo după concert... a fost o seară ok...

încă un pic de muie pentru metrorex înainte să închei... cât de prost, cretin şi bătut în cap să fii să închizi circulaţia metrourilor la 23:30 când ştiai că 60.000 de oameni vor să meargă acasă atunci ? pe lângă faptul că ne făceau nouă un serviciu, făceau un căcălău de bani fraierii... dar prostia metrorex deja nu mai poate fi încadrată în limite, trebuie făcută o nouă categorie special pentru ei, strâmba-li-s-ar şinele...

vreau şi eu să ştiu dacă a mai scris cineva vreodată în viaţa lui “strâmba-li-s-ar” şi dacă aşa se scrie corect... vă mulţumesc... :D

AC/DC – Live Wire
[live, iulie 1976]

Cooler than a body on ice
Hotter than a rollin’ dice
Wilder than a drunken fight
You’re gonna burn tonight

de când aştept momentul să pun melodia asta aici :D

şi pentru că sunt incredibil de obsedat, postez şi varianta album, pentru că iubesc bassul de pe melodia asta şi în videoclip nu se aude exact cum vreau eu...

AC/DC – Live Wire

Atenţie: Nu încercaţi să ascultaţi melodia asta pe difuzoare de laptop sau boxe de dooste de mii. Never ! Chitara bass de pe melodia asta se ascultă numai pe sisteme Hi-Fi. Punct.

—

după ce că au trântit ditai tribunele vip în mijlocul populaţiei, acuma cretinii au mai şi suplimentat numărul de bilete la golden circle... încă 1000 de nefericiţi care să ne sufle în ceafă... ai dreacu nenorociţi...

după ora jumate de stat la coadă la intrare şi poziţia absolut infectă cu care m-am ales în sală eram sigur că acest post va fi unul scris cu nervi şi complet necenzurat... dar este imposibil să mai ai orice fel de nervi odată ce Haggard  urcă pe scenă...

o să încep totuşi să-i înjur pe organizatori... nu se poate să înghesui 600 de rockeri în the silver church... suplimentarea aia de bilete a fost o ţărănie totală... nu se poate să deschizi UŞA de abia cu un sfert de oră înainte de ora de pe bilet când vezi că coada de rockeri are aproape 100 de metri lungime şi nu se poate ca la intrare să fie o singură persoană care să-ţi verifice biletul (şi chiar oana a ajuns să facă asta ?) şi o singură persoană care să-ţi pună brăţara pe mână... e prostie şi lipsă de orice fel de respect...

şi după ce-am stat la coadă o oră jumate la intrare am fost purtat de val unde se mai putea... nu aveai cum să te mişti în nici un fel în sală... zicea Lenore că nu m-a găsit prin public... nu cred că puteai să găseşti pe cineva în sala aia nici dacă lansa rachete din urechi...

iar sala este infectă pentru un concert aşa mare... scena este la o lungime de chibrit (iniţial aici vroiam să scriu un cuvânt care începe cu p...) peste nivelul solului şi de pe la jumatea ei în spate nu se mai vede absolut nimic pe scenă... plus că mai sunt rockerii brazi care se pun mereu în faţa ta şi chiar nu mai vezi nimic în afară de camere foto, sticle de bere şi urechi... bah şi cât de nesimţit să fii să mai şi fumezi când sala e atât de înghesuită şi de abia mai ai aer să respiri... cretinilor...

cam atât legat de câţi nervi mi-au făcut organizatorii şi frustrările mele de aseară, acum să trecem la concert...

la intrare găseai de cumpărat absolut orice ţi-ai fi dorit legat de trupă... cd-uri, dvd-uri, postere, rahaturi pentru emokizi, tricouri cu mânecă lungă, cu mânecă scurtă, orice... aşa ar trebui să vină orice trupă la concerte...

concertul a fost magnific... a fost prezentă doar jumătate de trupă şi câteva improvizaţii de nevoie din cauză că cealaltă jumătate n-a mai prins nici un avion din cauza norului de cenuşă, mama lui de nor, ce l-o fi apucat şi pe el chiar acu când trebuia să vină bassistu şi pianistul la concert... au luat o tipă din cluj să cânte la flaut şi la pian era o tipă în locul genialului Hans pe care aş fi vrut mult să-l revăd ieri în concert... a fost greu fără bassist, din ce mi s-a părut mie tipul de la violoncel (care a fost absolut genial aseară) a încercat să completeze melodiile în părţile de bass... şi a lipsit şi tipul cu talerele... eu am numărat doar 9 oameni pe scenă (cu toate că n-am reuşit să-i văd pe toţi, pe unii doar i-am auzit)...

au cântat absolut toate melodiile pe care ar fi trebuit să le cânte... nu cred că au omis de data asta nici o melodie de pe nici unul din cele patru albume... au cântat chiar şi De La Morte Noire, a fost magnific...

playlist:

The Origin
Tales Of Ithiria
The Observer
Per Aspera Ad Astra
De La Morte Noire
All’inizio E La Morte
Statement Zur Lage Der Musica
Herr Mannelig
In A Fullmoon Procession
The Sleeping Child
In A Pale Moon’s Shadow
Heavenly Damnation
The Final Victory
Upon Fallen Autumn Leaves
Eppur Si Muove
The Day As Heaven Wept
Origin Of A Crystal Soul
Awaking The Centuries

Herr Mannelig sună absolut demenţial live, nu am cuvinte să exprim cum s-a auzit melodia asta aseară... domnişoara Su a fost absolut fantastică, vocea ei fiind absolut perfectă... a avut destule momente în care toată formaţia s-a oprit şi ea a rămas singura care se auzea... şi se auzea divin... începutul ei de pe Eppur Si Muove mi-a dat unul din cele mai adânci fioruri pe şira spinării:

Aside the one in sorrows
To release my darkened mind
And never meant to bought my way to thee
A light that blinds the blind
God end this suffering
My blood and tears that flow for you
My King

Haggard live este ceva ce nu se poate descrie prin cuvinte... este de neiertat să ratezi un asemenea concert, mai ales dacă nu i-ai văzut măcar în 2008...

mă gândesc foarte serios să mă duc şi la concertul din bistriţa din vară...

tot respectul pentru Haggard... artă muzicală deosebită, prezentată cu precizie nemţească...