aicea rupem gâtul zilele astea...

ne auzim de luni încolo cu poze şi impresii...

am i true metal or what ?

[plictisindu-mă teribil la The Amsterdams]

thunderstoarmele s-au abţinut şi n-a fost strop de ploaie aseară la concert...

la intrare am răzuit şi am câştigat un cocktail roşu de femeie... l-am băut, că era rece şi afară cald...

trupa din deschidere, adicătelea The Amsterdams a fost o mare MaiBineNarMaiFi şi n-am înţeles absolut nimic din sunetele nelegate pe care le-au produs pe scenă... e clar că n-o să mă apuc în veci să mai ascult vreo melodie de la ei...

The Cranberries s-au auzit bine, mult prea încet pentru gusturile mele... şi mult prea soft pentru gusturile mele...

Dolores s-a auzit impecabil... are o voce genială tipa asta şi a arătat-o aseară...

comunicare cu publicul aproape inexistentă, restul formaţiei afişând nişte muiane sictirite (mai puţin toboşarul care la un moment dat şi-a dat şi tricoul jos)... dar nici o prezentare a trupei, nimic... probabil trupa nu există... mai bine s-ar numi Dolores şi intrumentiştii...

au cântat o grămadă de melodii, toate scurte...

Zombie şi Promises au fost cântate într-un stil mult prea soft pentru un nenorocit ca mine... probabil dacă le-ar fi cântat mai hard s-ar fi speriat toate domnişoarele de la concert...

nu ştiu cum a numărat Morrison aseară 10.000 de oameni că eu nu cred că am fost mai mult de 2000, cu tot cu staff şi bgs... a fost cel mai lejer concert din cariera mea... nici o bătaie de cap, nimic...

momentul genial al serii a fost când a prezentat Dolores o melodie: “this one is for the ones we lost”, la care eu: “Zombie ?”...

un mare minus că n-au cântat Wake Up And Smell The Coffee... probabil era mult prea hard pentru publicul de aseară... un plus pentru Dreams, care a sunat foarte bine...

concluzia... Dolores este de văzut... dar eu nu mai merg niciodată la concerte soft... chiar dacă trupa îmi place, nu pot să intru în nici un fel de stare de spirit specifică... aseară aproape că m-am plictisit pe vreo două piese mai lente, moment în care în creier îmi cânta numai Eluveitie...

—

acum vreo doi ani jumate, scriam asta după un concert: “daca in fata ta sunt sunt doi tipi imensi cu casti pe urechi si o mie de butoane in fata pe care scrie “Die Apokalyptische Reiter” si “Death Metal Finland Crew” inseamna ca ai nimerit la concertu care trebuie“...

acum scriu asta: dacă în faţa ta sunt numai fete în tricouri colorate şi tu eşti singurul care stă cu horns-ul pe sus, înseamnă că clar n-ai nimerit la concertul care trebuie...

da, merg la concertul The Cranberries... nu înţeleg de ce chestia asta miră pe foarte multă lume... cică nu credeau că un metalist ca mine ascultă şi aşa ceva...

The Cranberries este o excepţie când vine vorba de concertele mai soft...

două dintre melodiile lor sunt destul de sus în topurile mele all time, Zombie şi Promises... îmi plac mai multe melodii de la ei, dar pentru astea două au tot respectul meu...

vă recomand pentru audiţie concertul lor din Paris, 1999... eu am luat albumul ăsta acum vreo 5 ani când mi-am luat sistemul audio şi vroiam să văd şi eu cum se aude un concert în DTS... am ascultat albumul ăla de nenumărate ori şi mă fascinează de fiecare dată... unul din albumele mele live preferate...

vă prezint melodiile pomenite mai sus:

The Cranberries – Promises
[live 1999]

The Cranberries – Zombie
[live 1999]

Another head hangs lowly
Child is slowly taken
And the violence cause of silence
Who are we mistaken?

But you see, it’s not me, it’s not my family
In your head, in your head they are fighting
With their tanks and their bombs
And their bombs and their guns
In your head, in your head, they are crying

In your head, in your head
Zombie, zombie, zombie
Hey, hey, hey
What’s in your head, in your head
Zombie, zombie, zombie

Another mother’s breakin’
Heart is taking over
When the violence ’causes silence
We must be mistaken

It’s the same old theme since 1916
In your head, in your head they are fighting
With their tanks and their bombs
And their bombs and their guns
In your head, in your head they are dying

In your head, in your head
Zombie, zombie, zombie
Hey, hey, hey
What’s in your head, in your head
Zombie, zombie, zombie

Dolores are o voce divină, unică, şi presupun că este un privilegiu să o asculţi şi live... liniile de bass sunt impecabile, mai ales la sfârşit la Zombie, mă termină bassul ăla... iar toboşarul ştie bine să dea în tobele alea :D... ca să nu mai zic de solo-uri, scurte dar perfecte...

în primul rând vreau să vorbesc despre Metalhead.ro...

eu unul m-am săturat de căcaturile care apar zilnic pe site şi de neprofesioniştii care lucrează acolo... acum câţiva ani era foarte tare site-ul şi găseai acolo tot ce te interesa în materie de rock şi metal... acuma a ajuns plin de reclame colorate, la nişte prostii de te doare capul... pe prima pagină e câteodată un banner imens şi verde care te întreabă dacă nu vrei lucrări de licenţă...

de câteva zile toate paginile sunt pline cu reclame la concertul eros ramazzotii... înţeleg na, lu Morrison îi place şi ramazzotti, şi scooter şi vrea să promoveze toate concertele dar na, pune-l şi tu undeva într-un colţ, fă-i o rubrică cu alte concerte de alte genuri sau ceva, nu pui ditai concertul de pop peste tot în site-ul de metale... şi pe lângă asta, mai avea şi ditai greşeala de ortografie scrisă cu font de 30+ pe acolo... auzi, Stadinul de Rugby :D

mă enervează Buvnitz şi prinţesa Astaroth care bagă (probabil traduc) zeci de articole neinteresante şi care n-au nici o legătură cu fenomenul şi le pun buluc la Breaking News... ca să nu mai zic de topurile inutile gen Top 10 Melodii Inadecvate pentru Crăciun... scrieţi pe blogurile voastre şi atât...

iată o dovadă de cretinism pe Metalhead... ce dracu caută aşa ceva acolo ? eu zic ca cine a pus asta acolo (şi bannerul pe prima pagină) să se ducă să se împuşte şi să ne lase dracu în pace... mi-e scârbă...

—

iată alţi imbecili, care scot din ei următoarea frază: “„Bună seara, Budapesta!”, a salutat vocalistul trupei Metallica, James Hetfield, sâmbătă seară la Romexpo, dar fanii l-au corectat imediat, spunând în cor „Aici e Bucureşti!”.”... mi-e jenă... nu ştiu la ce concert a fost ea (sigur e o tipă dacă scrie pe unica.ro), dar e clar că nu la sonisphere... undeva, dincolo de imbecilitatea jenantă şi amintirea complet eronată, fraza încearcă să povestească ceva ce chiar s-a întâmplat, dar nu aşa...

—

de deşteapta asta de la gândul care crede că “pompierii români au stins flăcările care au cuprins fanul nesupravegheat care a ajuns pe scenă la RAMMSTEIN“, parcă am mai scris... de ea mi-e pur şi simplu milă că o pun nenorociţii ăia să scrie despre concerte rock, ea fiind o fiinţă firavă... drăguţa a mai scris un articol retard de atunci, pe care l-a intitulat “RAMMSTEIN, Massive Attack şi Dan Diaconescu” (superb) şi din care citez: “Cât despre RAMMSTEIN, managementul trupei va trimite, cel mai probabil, o scrisoare prin care să-şi recunoască limitele: pe 27 iunie 2010, la Bucureşti, n-a reuşit să introducă în concert nici măcar o referire la Diaconescu.“... splendid !

—

cronicile oficiale de pe ro.sonispherefestivals.com nu mai au nevoie de nici o prezentare, sunt o lipsă totală de cunoaştere a fenomenului de la început până la sfârşit... “bassistul Kirk Hammet“... jalnici... pe lângă faptul că o dată la trei rânduri găsim câte un “show-ul incendiar” sau “publicul a fost electrizat“... tot pe site-ul lor găsisem zilele trecute ceva absolut genial, dar cred că au şters că acum nu mai dau de frază: “în prima zi a festivalului au fost prezenţi 20.000 de oameni, în cea de-a doua zi 35.000 de oameni iar în ultima zi 30.000 de oameni... în total 85.000 de oameni au fost prezenţi în cele trei zile la festival“... FABULOS...

—

de pe evz.ro, iată altă duduie cu creierul spălat cu piatra ponte... ea scrie următoarea chestie corectă dpdv gramatical: “membrii trupei SAU adresat spectatorilor în româneşte“... şi legat de concert: “Membrii trupei s-au limitat să alerge pe scenă, să sufle flăcări lungi de câţiva metri cu ajutorul unor măşti sau să-şi dea foc.“... brilliant, cum adică s-au limitat ? :D

—

până acum rămân trei site-uri care încă nu m-au dezamăgit şi pe care am şanse să citesc ceva interesant şi bine scris: Metalfan, Letsrock şi Metropotam...