dân marele gheorghe:

Jesus atârna pe cruce, cam plictisit. Vine iepuraşul de ciocolată: “Băi pleată-n vânt, ţi se vede pe sub halat” / “Ce se vede băi dinţosule ?” / “Două ouă roşii şi-o morcoveaţă”... Vedeţi copii, de aici se trag obiceiurile de paşte: de la un halat desfăcut şi un iepuraş pervers.

Nu lăsaţi lumina în sufletul vostru. Faceţi economie, fiţi eco.

—

Trooper – Verset Uitat

Norii apar şi roşul curge-n ape adânci,
Se crapă munţi şi suflete sunt în pământ...
Doar durerea te poate trimite din nou,
La început, când cerul prea mult a tăcut !

Minte-mă din nou, spune-mi că exişti,
Cere-mi să îţi dau tot ce-am clădit!
Zece sunt uitate, zece-am inventat,
Peste vieţi curate umbre-am aruncat... 
 

Dacă sunt aici numai ochii mei,
Nu vreau să ascund, focul din ei...
Singuri am trădat şi moartea lumii-n-noi.
Trei priviri ascunse, toate sunt acum... două.
 

Simte-acum şi tu, vântul ca un foc,
Şterge lacrimi vii de pe chipul mort.
Nimeni nu mai simte viaţa ca un dar,
Raiul e în lume, noi suntem în iad...

postul de aseară şi comentariile voastre mi-au adus în cap o melodie clasică care mi-a cântat în căpăţână încontinuu de aseară până acu...  nici nu mai pot să număr de câte ori mi-a revenit obsesia pentru ea de-a lungul anilor :D

Judas Priest – Breaking The Law

[pentru mine, acu o lună :)]
There I was completely wasting, out of work and down
All inside it’s so frustrating as I drift from town to town
Feel as though nobody cares if I live or die
So I might as well begin to put some action in my life

[pentru sidryane]
Breaking the law, breaking the law
Breaking the law, breaking the law
Breaking the law, breaking the law
Breaking the law, breaking the law

[pentru mine, acu :)]
So much for the golden future, I can’t even start
I’ve had every promise broken, there’s anger in my heart
[pentru Screamer]
You don’t know what it’s like, you don’t have a clue
If you did you’d find yourselves doing the same thing too

sună bine asta cu breaking the law da hai să vedem cum facem să brake-ing ea în curbe fără să breaking the law :D

câteva cuvinte despre concertul Bucium de ieri seară, anunţat în urmă cu o săptămână...

dragostea mea pentru trupa Bucium a fost deja declarată în posturile despre concertul lor din Suburbia din decembrie şi obsesia pe care am avut-o pentru Rovine tot pe atunci...

concertul de aseară nu a fost cu nimic sub cel de acum trei luni... au fost mai puţini oameni, a lipsit grupul de bikeri... nu cred că am fost mai mult de 30-40 de oameni aseară... şi asta se traduce printr-o atmosferă mai intimă, care combinată cu minunatul simţ al umorului pe care îl au băieţii realizează o legătură foarte strânsă între membrii trupei şi spectatori... rar se întâmplă asta şi este meritul lor...

orice concert Bucium are [cel puţin] trei momente de magie: Sorbul Apelor, Războieni şi desigur, grandiosul Rovine 1394... pe lângă aceste bijuterii au cântat şi restul melodiilor de pe primul album şi destul de multe de pe viitorul album, care nu sună deloc rău... ba chiar a fost una (în afară de Mioriţa) care mi-a plăcut chiar foarte mult... nu îmi amintesc acum ceva versuri din ea, dar o voi descoperi sigur pe noul album...

haideţi cu albumul ăla că nu mai avem răbdare :)

am fost mirat de ce număr de femei foarte frumoase au participat ieri la concert... şi nu mă refer la puştoaice emo de 14 ani sau gothice înrăite cu lanţuri pe post de fustă... nu nene, am zis frumoase... cele mai multe dintre ele cred că sunt prietene sau chiar neam cu membrii... cea mai frumoasă dintre toate primea la mulţi ani-uri din partea tuturor deci presupun că era ziua ei (duuh)... la mulţi ani şi din partea mea... am impresia că de la ea distribuia albumele Voievozii în Suburbia, dar n-aş putea să jur... şi aş mai presupune şi că este prietena lui Andi, dar nici asta n-am de unde să ştiu, decât că el i-a făcut o foarte frumoasă dedicaţie la finalul concertului...

şi pentru că inginerul din mine nu este adus la tăcere nici de cele mai sublime momente de artă, am şi câteva comentarii tehnice de făcut, pentru cine s-a ocupat de mixarea instrumentelor aseară... în primul rând microfonul lui Andi a avut o personalitate proprie şi s-a auzit numai când a vrut el... apoi vioara Alexandrei trebuia dată un pic mai tare, părerea mea... ampliful lui Andi trebuie stins (măcar dat pe mute) când schimbă chitările şi înfige mufa în ele... nu că m-ar fi deranjat acel mic bubuit din difuzor, dar asta e o metodă sigură de a distruge şi mixerul şi ampliful şi difuzoarele...

o galerie foto a urcat domnul Rugină pe Metalfan... de acolo am luat şi eu poza pentru post care este absolut genială...

şi pentru că Dan este un om cum nu mulţi sunt pe lumea asta mi-a trimis câteva poze de aseară:

• Actorii principali
• Privitorii, printre care şi minunatul subsemnat
• Fascinaţia de pe faţa mea care nu cred că a mai fost surprinsă vreodată în felul ăsta...

mulţumim pentru asta...

dacă toată viaţa ar fi un concert Bucium, nu m-ar deranja să fiu nemuritor...

ce început frumos al unui an muzical plin de concerte incredibile...

de câteva luni de zile am descoperit şi eu Bucovina...

prima obsesie de la ei a fost Năpraznica Goană, un instrumental genial care a stat în rotation câteva zile bune... instrumental, băieţii ăştia sunt mult peste ce se cântă în ro...

după aia a urmat Straşnic Neamul Meu, o ciudăţenie de melodie care la prima ascultare nu prea mi-a plăcut dar după aia m-a prins rău de tot... începutul este fredonat constant dimineaţa în metrou :)...

în seara asta am descoperit încă o melodie genială de la ei:

Bucovina – Luna Preste Vârfuri

Preste vârfuri luna trece
Şi se-ascunde-n câte-un nor,
Mă îmbrăţişează rece
Şi fuge cu al meu dor

Pe sub cetine de brad
Pe sub codri, pe cărări
Luna şi-a ei raze albe
Fac năluci şi arătări

Numai una-i cea mai dragă
După care-alerg de zor
Când s-o prind s-o strâng în braţe
Luna fuge iar în nori

Ostenit de-atâta fugă
Cat hodină pe-un pietroi,
Însă luna reapare –
Licurici în juru-mi roi

Aripe de-ndată-mi pun
Şi cu foc m-arunc spre stele
Să prinz luna rece-n zboru-i
Să prinz dragostele mele

vocea şi versurile (inspirate din Eminescu nu ?) sunt absolut geniale, iar instrumentalul (mai ales partea de la min 3:50) este de un mare stil metalic :)

aştept să-i văd şi live...

Lila Downs – Paloma Negra

melodia originală este cântată de Chavela Vargas, dar versiunea asta mi se pare incredibilă...

cum zicea Sabina ieri: “băi, spanioloaicele sunt super femei“... şi cum îi răspundeam eu: “da, dar au păr pe mâini“