True Grit

ultimul film al fraţilor Coen... clasica poveste a răzbunării, de data asta a unei fete de 14 ani căreia i-a fost omorât tatăl...

nu e chiar atât de comedie precum celelalte filme ale lor, cred că cel mai bine se aseamănă ca stil cu No Country For Old Men, fără atât de mult sadism...

oricum, cu multe faze foarte bune...

—

Mattie Ross: But you promised to bury the poor souls!
Rooster Cogburn: Ground’s too hard. If them men wanted a decent burial, they should have gotten themselves killed in the summer.

—

nota 9

Gummo

la fel de prost ca posterul... plin de cretini dintr-un oraş mic, despre cum îşi omoară ei timpul şi animalele...

cică film cult... m-a terminat de toate răbdările...

nota 5

Synecdoche, New York

nu ştiu ce să zic... un film foarte mult... un regizor de teatru părăsit de nevastă se chinuie să pună pe picioare cea mai elaborată piesă de teatru ever, şi încet încet ajunge să creeze într-un mare depozit abandonat o copie a new-york-ului, iar subiectul este el, regizând piesa... dar după ce angajează doi actori pentru el şi asistenta lui, îşi dă seama că pentru ca piesa să fie completă în cel mai mic detaliu, trebuie ca actorii de pe scenă să angajeze alţi doi actori pe care să-i regizeze... you get the point...

mi-au plăcut majoritatea ideilor din film şi a fost interesant într-o oarecare măsură, dar parcă a fost prea lung...

nota 8.75

In Bruges

revăzut după 4 ani, la fel de amuzant ca prima dată... chiar un pic mai bun văzut împreună cu prietenii după un joc scurt de poker câştigat...

nota 9

Sånger från andra våningen (Songs from the second floor)

o dramo-comedie foarte neagră, suedeză...  unii zic că e o satiră la capitalism şi depersonalizare...

mi s-a părut genială scena cu generalul senil care împlinea 100 de ani şi toţi conducătorii armatei se duc să-i ţină un discurs şi să-şi arate respectul, să-l omagieze, iar la final el zice doar că îi e dor de Göring...

nota 8.75