cum să te abţii să nu înjuri când stai o oră jumate în frig şi în pantă, aşteptând să se deschidă dracului odată porţile alea ? cum să nu înjuri tembelul ăla de organizator care nu e prima dată când îşi bate joc de noi în halul ăsta ?

cum să vii cu o oră înainte de ora de pe bilet, să stai ca prostul în frig atâta timp şi odată intrat să vezi că prima formaţie cânta deja ? apăi, meritaţi o muie cu respect domnule neluţu, o muie rece ca gheaţa...

să trecem peste... acei primii pe care nimeni nu i-a prins de la început se numeau SepticFlesh şi sunt greci... cântă un death / doom metal care nu mi-a sunat deloc bine în urechi şi peste nervii pe care îi aveam deja de la intrare chiar nu mi-a atras atenţia deloc... nici n-am apucat să mă uit bine la ei că oricum s-au dat jos de pe scenă, cu tot cu steagurile lor... atât vreau să zic, că jumate din ce se auzea era playback... clape, voci de dudui, cor, de unde dracu...

mult mai multă energie la As I Lay Dying... americanii ăştia au băgat un metalcore bunicel, numa bun pentru copiii de 15 ani din public să pornească un pogo... ba chiar ei au cerut şi un wall-of-death, and the kids obeyed... un lucru interesant, solistul de la trupa asta este creierul din spatele formaţiei Austrian Death Machine, ăia cu melodiile despre Arnie, care mi-au făcut săptămâna mai frumoasă când i-am descoperit... deci na, m-am bucurat să-l văd live pe acel tip...

Amon Amarth au început să cânte pe la zece fără-un sfert, în forţă... suedezii au ţinut-o numai în balade toată seara... evident că nu, doamne-doamne fereşte... a fost o viteză continuă, un power-death metal foarte melodic, aş zice superb pe alocuri, mai ales în calupul de piese de la jumătatea concertului...

execuţia instrumentală a fost absolut impecabilă, iar sunetul a fost aproape perfect... am stat chiar în faţă şi instrumental totul se auzea brici... tobele erau reglate perfect şi sunau foarte bine, bassul era demenţial iar chitările erau foarte calde şi se distingeau perfect una de cealaltă...

din păcate, vocea n-a existat... din când în când se mai desluşea câte ceva, dar în majoritatea timpului nu prea se auzea nimic din microfon... păcat, tipul chiar are voce şi e păcat să ai parte de un întreg concert instrumental... bine, nu mă plâng, am stat tot concertul să-l urmăresc pe chitaristul din faţa mea (vezi poza asta) executând toate solo-urile şi liniile alea super-melodice din spatele strofelor...

superb momentul de pe The Pursuit Of Vikings când au rămas doar tobele şi bass-ul, şi vocea publicului pe refren, câteva minute în şir...

băi şi pe bune, n-am văzut la nici un concert de până acum atâţia oameni care să facă crowd-surfing şi să ajungă în faţa scenei... deci nu exagerez când zic că era cam unul la 30 de secunde care era luat în primire de Irode şi trimis la plimbare înapoi în public...

la sfârşit au aruncat cam tot ce se putea arunca în public... pene, hârtii, prosoape...

la coadă la ieşire, un tip foarte fericit că a prins ceva de pe scenă era abordat de prietenul lui: “băi pulă, tu ştii ce-ai prins acolo ?” / “nuuuu” / “ăla-i un capac de tobă, fără tobă nu faci nimic cu el, pielea pulii“... dar el îl ţinea strâns şi zâmbea...

setlist:

War Of The Gods
Runes To My Memory
Destroyer Of The Universe
Live Without Regrets
The Pursuit Of Vikings
For Victory Or Death
Varyags Of Miklagaard
Slaves Of Fear
Ride For Vengeance
A Beast Am I
Embrace Of The Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death In Fire
—
Twilight Of The Thunder God
Guardians Of Asgaard

soundtrack:

Amon Amarth – The Pursuit Of Vikings

Oden! Guide our ships
Our Axes, spears and swords
Guide us through storms that whip
And in brutal war!

—

băi şi cum, cum să fii atât de cretin încât să pui garderoba (pe bani chiar) afară, în ger ? când toată lumea iese transpirată, încinsă de la căldura din cort, cum să stai un sfert de oră la coadă în ger, în tricou, pe 2 grade celsius... câtă muie şi-au luat organizatorii sâmbătă, mai rar vezi...

—

photo by Miluţă Flueraş...

sâmbătă a fost prima seară din festivalul Rock Legends... la arene, într-un cort mai mult sau mai puţin încălzit...

intrarea s-a făcut fix la ora de pe bilet, iar muzica a început cam o oră mai târziu, cum era de aşteptat... trebuie menţionat faptul că nu era mai nimeni la coadă, foarte puţini roacheri venind de la început... eu am ajuns pe la vreo 10 minute trecute de ora de pe bilet (18) şi am prins lejer loc pe gard, un pic lateral... tot cortul era gol...

L.O.S.T. au fost cei care au deschis, cu un sunet foarte bun... nu ştiu de ce, dar i-am văzut foarte agitaţi pe scenă chiar înainte să înceapă concertul... cu toate astea, le-a ieşit bine, un recital de şlagăre death de foarte mare angajament vitezistic, fiind presaţi de timp... nu prea a fost timp de discuţii între piese, pentru astea sunt concertele mai intime cum a fost cel de acum două săptămâni... din memorie pot să-mi amintesc c-au cântat Becoming a Lie, Independent, Rise, O Viaţă, Victims, Closure şi Ziua ce Vine... foarte posibil să mai fi uitat o piesă... înainte de O Viaţă a zis BB că pe album se aude şi o a cincea componentă a trupei, Maria... eh, nu ştiu când s-au mai numărat ultima dată, dar între timp a devenit chiar a şasea :D... şi încă ceva, tot pe O Viaţă mi se pare că cineva s-a desincronizat pentru câteva secunde pe la mijloc, ceva nu mi-a sunat bine, cred că tobele... e foarte posibil să mă înşel, dar aşa mi s-a părut...

de foarte multe ori mi se întâmplă să aud o chitară la soundcheck care să sune absolut genial şi nişte riff-uri bestiale de test, ca după aia în concert să n-am parte de nimic din alea... eh, n-a fost cazul la următoarea formaţie... NadimaČ se numesc ei şi sunt din Serbia... şi m-au lăsat efectiv wow!... nu cred că era careva pe acolo care să fi ascultat thrash metal în sârbeşte :D... băieţii ăştia au dat-o bine bine de tot... chitaristul a ţinut-o încontinuu în riff-uri de toate tipurile, iar din când în când schimba tonul complet pentru câte un solo foarte rapid... genial omul... solistul a vorbit despre război, bombardamente şi guverne înainte de fiecare melodie şi alerga pe scenă aproape încontinuu... din când în când sărea şi-n sus pe acolo de mi-era frică că cade în bot acolo... n-a făcut-o... anyway, sârbii ăştia au fost una din cele mai plăcute surprize pe care le-am avut până acum la concerte, de la trupe de deschidere de care n-auzisem niciodată...

revenim la români, la Sincarnate... din păcate, muzica lor nu prea s-a integrat în tematica serii... după energia şi riff-urile rapide de la L.O.S.T. şi NadimaČ să treci la death-doom-ul lor nu e un pas uşor de făcut şi nici unul dorit când după ei urmează Sodom... îmi plac Sincarnate, îi ascult acasă, au cântat foarte bine sâmbătă, dar nu trebuiau să cânte sâmbătă, în nici un caz chiar înaintea nemţilor...

despre Sodom se pot scrie chiar foarte puţine lucruri, nefiind o trupă foarte complexă... trei nemţi foarte aproape de 50 de ani, care cântă de 30 de ani şi care au trecut de la doom la thrash şi de la thrash la black metal şi înapoi la thrash...

au oferit un curs despre ce înseamnă şi cum se cântă thrash metal old-school, şi-au făcut-o impecabil... melodii de pe o grămadă de albume, vechi şi noi, dar toate ultra rapide... nici nu mă aşteptam să avem parte de vreo baladă de la Sodom :D

dat din cap constant, cântat pe câteva piese, simţit foarte bine... un concert ireproşabil al nemţilor...

solistul făcea dedicaţii înainte de fiecare piesă... fără vreun sens anume :D... a dedicat cover-ul Ace of Spades lui Lemmy, dar altă piesă a dedicat-o unei tipe din primul rând :D... şi a aruncat vreo zece sticle de apă şi cutii de bere în public...

din păcate nu mi-a plăcut sunetul... bass-ul a fost incredibil de tare, mai ales pe câteva piese, încât acoperea aproape complet chitara... mi-ar fi plăcut un sunet mai clar, să iasă în evidenţă fiecare acord din riff-uri, dar înţeleg că e greu să faci aşa ceva doar cu un bass şi o chitară şi să ai şi solo-uri şi alte chestii...

setlist:

In War And Pieces
Sodomy & Lust
M-16
Outbreak Of Evil
The Saw Is The Law
Proselytism Real
The Art Of Killing Poetry
I Am The War
City Of God
The Vice Of Killing
Blasphemer
Eat Me!
Agent Orange
Sodomized
Ausgebombt
Ace Of Spades (Motörhead)
Among The Weirdcong
Remember The Fallen
Bombenhagel

OST:

Sodom – Bombenhagel

—

concluzia după partea întâi a evenimentului: trupe româneşti bune, o mare surpriză din partea sârbilor şi nişte tătici ai metalului veniţi din germania care ne-au arătat cum se cântă thrash-ul... totul la doar 60 de lei... complet meritat...

—

photo by Alex Bratu...

am primit chestia asta pe mail de la un coleg... absolut hilară...

—

In her radio show, Dr Laura Schlesinger said that, as an observant Orthodox Jew, homosexuality is an abomination according to Leviticus 18:22, and cannot be condoned under any circumstance.

The following response is an open letter to Dr. Laura, written by a US man, and posted on the Internet. It’s funny, as well as informative:

Dear Dr. Laura:

Thank you for doing so much to educate people regarding Gods Law. I have learned a great deal from your show, and try to share that knowledge with as many people as I can. When someone tries to defend the homosexual lifestyle, for example, I simply remind them that Leviticus 18:22 clearly states it to be an abomination. End of debate.

I do need some advice from you, however, regarding some other elements of Gods Laws and how to follow them.

1. Leviticus 25:44 states that I may possess slaves, both male and female, provided they are from neighbouring nations. A friend of mine claims that this applies to Mexicans, but not Canadians. Can you clarify? Why can’t I own Canadians?

2. I would like to sell my daughter into slavery, as sanctioned in Exodus 21:7. In this day and age, what do you think would be a fair price for her?

3. I know that I am allowed no contact with a woman while she is in her period of menstrual uncleanliness – Lev.15: 19-24. The problem is how do I tell? I have tried asking, but most women take offense.

4. When I burn a bull on the altar as a sacrifice, I know it creates a pleasing odour for the Lord – Lev.1:9. The problem is my neighbours. They claim the odour is not pleasing to them. Should I smite them?

5. I have a neighbour who insists on working on the Sabbath. Exodus 35:2 clearly states he should be put to death. Am I morally obligated to kill him myself, or should I ask the police to do it?

6. A friend of mine feels that even though eating shellfish is an abomination, Lev. 11:10, it is a lesser abomination than homosexuality. I don’t agree. Can you settle this? Are there degrees of abomination?

7. Lev. 21:20 states that I may not approach the altar of God if I have a defect in my sight. I have to admit that I wear reading glasses. Does my vision have to be 20/20, or is there some wiggle-room here?

8. Most of my male friends get their hair trimmed, including the hair around their temples, even though this is expressly forbidden by Lev. 19:27. How should they die?

9. I know from Lev. 11:6-8 that touching the skin of a dead pig makes me unclean, but may I still play football if I wear gloves?

10. My uncle has a farm. He violates Lev.19:19 by planting two different crops in the same field, as does his wife by wearing garments made of two different kinds of thread (cotton/polyester blend). He also tends to curse and blaspheme a lot. Is it really necessary that we go to all the trouble of getting the whole town together to stone them? Lev.24:10-16. Couldn’t we just burn them to death at a private family affair, like we do with people who sleep with their in-laws? (Lev. 20:14)

I know you have studied these things extensively and thus enjoy considerable expertise in such matters, so I’m confident you can help. Thank you again for reminding us that Gods word is eternal and unchanging.

Your adoring fan,
James M. Kauffman, Ed.D. Professor Emeritus,
Dept. Of Curriculum, Instruction, and Special Education
University of Virginia

P.S:  It would be a damn shame if we couldn’t own a Canadian.

achtung: mai jos, părerile mele subiective şi atât...

—

duminică a fost chiar mai puţină lume decât în primele zile la fest, dacă era posibil aşa ceva...

de la Malpraxis am prins doar vreo trei piese, dar nu mi-au plăcut deloc... prea mult guiţ-guiţ şi o lipsă completă a melodiei... ceva nu-mi place absolut deloc...

bulgarii de la Eufobia mi s-au părut decenţi... cică au mai fost de câteva ori pe la noi dar eu nu i-am mai prins... ţin minte că au băgat destule riffuri interesante şi chiar şi ceva solo-uri...

tot prima dată era când ascultam şi Deathdrive, dar băieţii ăştia chiar mi-au atras atenţia şi tre să-i urmăresc pe viitor... un hardcore combinat cu destule elemente de thrash, ăsta e secretul pentru care mi-au plăcut... deci da, foarte ok...

a urmat încă o trupă nouă pentru mine, Akral Necrosis... printre singurele trupe de black metal din trei zile de festival, cu jumate de componenţă nouă şi melodii destul de faine... şi ei rămân de studiat pe viitor...

polonezii de la !nsult m-au lăsat total indiferent, ba chiar m-am retras undeva în lateral cu băieţii şi am ars-o aiurea pe bordură tot mini-concertul lor... nu-mi amintesc să-mi fi plăcut ceva la muzica lor...

pe Sincarnate îi mai văzusem recent, culmea tot înainte de Negură... au un nou bassist, pe Andrei Zală de la Eternal Fire, care a zis bine de tot pentru probabil prima lui apariţie live cu ei... după odihna de la polonezii de-nainte de ei, m-am dus chiar pe gard să mai dau niţel din cap, şi am avut şi pe ce... Sincarnate au sunt bine şi au avut ceva piese destul de bune... am remarcat în mod special piesa Sincerely Yours care mi-a plăcut foarte mult...

au urmat nişte italieni de care eu sincer nici nu auzisem, Methedras... mie unul nu mi-au plăcut deloc, dar era destulă lume pe acolo destul de extaziată de macaronari... să fie o chestie de gusturi, să fie din cauza sunetului care mi s-a părut destul de prost la ei, mult prea zgârietor pe timpane, nu ştiu... cert e că n-au aprins nimic în mine...

englezii de la Fen nu m-au impresionat nici ei, n-am înţeles exact ce gen cred ei că încearcă să cânte, că treceau de la o treabă la alta ca pepenele prin stomac... deci nu, nici ei...

s-a mai strâns ceva lume, probabil mulţi din spectatori veniseră strict pentru Negură Bunget... mie mi s-a părut un concert foarte slab al bungeţilor... în primul rând sunetul, care a fost foarte prost, eu unul pe centru auzeam numai bubuituri ciudate de la tobe, nimic din bass... chitariştii clar n-au fost în cea mai bună zi a lor, au dat destule rateuri evidente ca soarele într-o peşteră... au făcut praf melodii ca Hora Soarelui şi Ţesarul De Lumini şi m-am cam enervat... au cântat destul de puţin şi nici nu s-au întors la bis... deci pentru mine Negură Bunget a fost o mare dezamăgire... iar acum pot să-i dau dreptate lui George când zice că Negură nu mai există, a rămas doar un nume...

ziua per total părea cam praf în acest moment şi eram destul de dezamăgit de cum se încheie acest festival, şi nu mai speram să se schimbe ceva când mai urmau doar două trupe, dintre care una trebuia să fie acustică...

DAR, totul s-a schimbat radical când au urcat englezii de la Onslaught pe scenă... tată, asta era trupă, nu glumă... de la prima piesă am rămas cu un zâmbet tâmp pe faţă şi cu sentimentul ăla de “cine dracu-s ăştia şi de unde pana mea au răsărit ?“... cel mai clasic thrash metal din câte există, formaţia asta era parcă scoasă din manual şi pusă pe scenă să educe publicul într-ale thrashului... ca să nu fie nici o confuzie, unul din chitarişti avea pe el tricou pe care scria “thrasher” :D (vezi poza)... pe partea celalată a scenei, un tip bine peste 150 de kile băga nişte solouri de chitară absolut năucitor de rapide, iar în spatele lor tremura setul dublu de tobe din toate piuliţele... toate astea combinate cu un vocal care urla bine de tot în microfon şi aleargă atât de mult pe scenă că la un moment dat se loveşte de basist şi-l dărâmă pe ăla cu tot cu bass... ăla încă era cu degetele pe corzi şi în cădere, şi pe jos şi când se ridica, râzând în hohote împreună cu vocalul... s-a dat din cap pe Onslaught cum nu s-a dat la nici o trupă de la fest, pe bună dreptate... se făcuse un cerc de pogo uriaş, în care zăreai spectatori, presă, ba chiar şi membri din celelalte trupe de la fest (mai ales israelienii de la Winterhorde)... toate piesele au fost ultra rapide, de n-aveai timp nici să respiri... a fost absolut bestial... Onslaught arătau şi sunau ca o trupă mare, demnă să închidă un festival de trei zile într-un mare stil... de departe cea mai bună trupă de la festival... de departe...

iete o melodie lentă de la ei :D

Onslaught – Shock & Awe

dar, a mai urmat o tentativă de formaţie şi după ei, acusticii Din Brad, adicătelea tobarul, clăpara şi basistul din Negură, dempreună cu încă o duduie la voce, îmbrăcaţi în haine populare româneşti... pe lângă faptul că tipa de la voce era absolut praf şi falsa în draci, mi-era absolut imposibil să ascult aşa ceva când în capul meu încă urla Slayer, pardon Onslaught... imposibil... singurul lucru de notat din trupa asta e Inia Dinia care putea foarte bine să cânte şi singură pe scenă, ba chiar ar fi fost mai bine... spre surprinderea mea, ea chiar are voce, cu toate că nu şi-o foloseşte deloc în Negură... dar, după preluarea Maria Tănase în care a cântat singură, mi-am luat la revedere de la ost şi am plecat acasă cu Onslaught urlându-mi încă în cap...

—

photo by Alex Bratu...

achtung: mai jos, părerile mele subiective şi atât...

—

se pare că în Râşnov lumea înţelege un pic altfel conceptul de restaurant... intrăm într-unul (din cele două) cu afiş mare de jur-împrejur: “Restaurant – Pizzerie“... trei mese... vine o tipă şi ne întreabă ce-am vrea... păăăăi, ne aduceţi un meniu ceva ? ah, ok, ne aduce... destul de stufos aş putea spune... ne alegem noi fiecare pentru burta lui şi vine tanti iar să ne întrebe ce vrem... zicem noi ce-am pofti, la care ea, invariabil, “na-vem“... după încă câteva na-vemuri zice într-un mod absolut bestial: “n-ar fi mai uşor dacă v-aş zice doar ce-avem ?“... ok, ce-aveţi ? “păi, doar pizza şi ciorbă de burtă“... fabulos... anyway, trecând peste faţa de masă arsă de ţigară şi peste paharele nespălate, pizza a fost chiar foarte bună, mare surpriză, mai ales că deja ne aşteptam să facem probabil intoxicaţie alimentară după ce ieşeam din cică-restaurant...

când am ajuns şi-ntre munţi, Apa Sîmbetii dădeau bine cum ştiu ei, din păcate pentru doar vreo 15 oameni... nici de data asta n-au cântat Offering Unto Xipe Totec, dar am vorbit cu ei după concert şi-au zis că or să scoată cd în curând şi-o să găsesc piesa asta pe el, în varianta pe care-o cântă live... sincer, de-abia aştept... în rest, aceeaşi şmecherie ca şi-n wings, dar un pic cam scurt... nu mă pot plânge, că oricum îi văd destul de des live...

au urmat braşovenii de la True Mind, cu gothicul lor care nu prea mai prinde la nimeni... au început şi cu ghinion, basistul rămânând fără-o coardă chiar de la prima piesă... s-o găsit unu să-i dea basu lui, cu toate că habar n-avem a cui era: “mulţumesc cui are ăsta” :D... mie sincer nu-mi place vocea tipei, mi se pare că trupa ar putea mai mult cu ceva mai puternic la voce... singurul lucru interesant mi s-a părut cover-ul Vali Sterian, Vino Doamne...

după asta, alţi braşoveni, mult mai supăraţi... Deliver The God... sâmbătă au cântat prea multe trupe de hardcore, gen pe care nu-l ascult deloc... ei au fost primii... presupun că au fost ok pentru fanii lor, dar mie pur şi simplu genul ăsta nu-mi zice nimic, deci n-am ce comenta...

la L.O.S.T. m-am dus fix pe gard, că şi-aşa nu era nimeni acolo... foarte interesant, din 32 de trupe, doar la Piatra şi L.O.S.T. am cântat, numai la ei ştiam versurile (ah, şi pe Hora Soarelui, la Negură)... aşa... cei 4 loşti au dat un mini-concert simplu dar eficient aş zice... din ce-mi aduc aminte, au băgat Becoming A Lie, O Viaţă, Remains Of Pain, Victims, This Is My Life şi probabil încă o piesă care-mi scapă... aşteptam şi Clipa dar n-a fost să fie... noul toboşar e ok, se poate păstra :)... şiiii, Malt Whiskey :)

Spiritual Ravishment şi Mediocracy au urmat (nu în acelaşi timp, dar sincer nu mai pot face diferenţa între ele acum), din nou cu un hardcore foarte supărat... ei cu ai lor, n-am ce comenta nici aici... ţin minte doar că vocalul de la Spiritual Ravishment făcea air guitar cu cârja lu Spectru :) şi Mediocracy au chemat membrii celorlalte trupe hardcore pe scenă ca să transmită împreună un mesaj neo-naziştilor din norvegia dar fix atunci s-a futut microfonul, deci epic fail :D

Winterhorde sunt din Israel şi cică ar cânta un black metal, dar cum arătau pe scenă puteam să jur că-s pagan metal sau vreun power ceva... ce pot să zic, mie nu mi-au inspirat nimic, decât că păreau foarte plini de ei... mi s-a părut că au avut şi un sunet destul de prost făcut, de te zgâria pe timpane... după vreo două piese am plecat să mănânc ceva deci nu mai ştiu ce s-a întâmplat...

Bolthard au zis bine de tot... thrash metal românesc de cea mai bună calitate, solo-uri nebune, riffuri rapide, tot ce voiai... făcea lumea air-guitar la ei în nebunie... fără să supăr pe nimeni, mie mi s-a părut că Bolthard au fost cea mai bună trupă românească de la festival... au avut de toate, pentru cine ascultă thrash / speed metal... respect băieţi... şi nu sunt singurul care crede asta, au fost chemaţi insistent la bis, şi-au fost lăsaţi să mai cânte una... un cover Sepultura demenţial :)

Laonlyness trebuiau să cânte ultimii, dar din motive necunoscute au cântat după Bolthard... mult prea miorlăiţi, nu se potriveau deloc cu ce-a fost sau ce-avea să urmeze după ei... nu zic că sunau rău, tipul de la voce chiar avea momente în care zicea destul de bine când era mai supărat, dar chiar m-au scos din ritm şi-au stricat tot ce reuşiseră Bolthard să facă... să ne încălzească... chiar nu cred că avea nimeni chef de balade la momentul ăla... şi să fim serioşi, doi clăpari pe scenă e deja mult prea mult... las-o dracu de viaţă...

Keep Of Kalessin au fost trecuţi drept cea mai importantă trupă a festivalului... norvegienii arătau ca o trupă mare şi sunau bine de tot... nu ştiam nici o piesă, n-am avut timp să ascult înainte de fest, dar cu siguranţă mi-au atras atenţia... doar o chitară şi-un bass, dar sunetul nu suna sărac deloc... am avut parte şi de un solo de tobe mai mult decât decent, care a inclus şi genialul intro de la Painkiller... foarte ciudat că nu s-au întors la bis, zicând doar că vor cânta din nou în România în septembrie, în deschidere la Samael...

iete cam ce cântă ăştia:

Keep Of Kalessin – The Awakening

E-Force au încheiat seara într-un mod deloc liniştit, spre deosebire de seara precedentă... trei canadieni care au băgat un thrash simpluţ dar care nu suna rău deloc... din păcate, era mult prea târziu în noapte... E-Force ar fi mers perfect după Bolthard şi înainte de KoK... dar na, dacă aşa a fost să fie, ghinionul lor...

—

photo by Alex Bratu...