Kick-Ass

un film absolut genial... are câte puţin (mai mult) din absolut toate genurile posibile, dar nici o parte din el nu pare kitsch, totul se îmbină aproape perfect...

Hit-Girl este un personaj absolut fabulos, cred că lui Humbert Humbert i-ar fi plăcut mult de tot filmul ăsta...

un film total recomandat...

scena cu bazooka devine un instant-classic şi una din cele mai amuzante scene ever:

“Fuck this shit, i’m getting the bazooka !”
“Bazooka ?!?”
“Don’t worry boss, everything’s under control”
“Under control ? You’re grabbing the fucking bazooka, you dumbass”
:D

OST:

The Pretty Reckless – Make Me Wanna Die

nota 9.50

—

so far, top3 filme din 2010 arată aşa:

Inception
Kick-Ass
Cop Out

act de băgare în pizda mă-sii: subsemnatul gheorghe, mare nenorocit frustrat şi nemulţumit, declar fără răspundere că textul ce urmează să-l citiţi e scris din pulă, la fel cum a fost şi concertul şi dacă asta este părerea mea doresc să nu fiu futut la creieri că ce prost şi ignorant sunt, pentru că este părerea mea subiectivă (de om de geniu) şi mi-o susţin sus şi tare (şi părerea la fel)...

clujul e oraş fain... prea multe biserici (deci cel puţin una) dar asta e, biserica este laimotiv naţional, la fel ca prostia şi mămăliga... problema e că astea trei se cam combină, dar ăsta nu-i subiectu acuma...

oamenii din cluj sunt lenţi dar prietenoşi... sunt amuzanţi pentru că nu te aştepţi la atâta socializare, ca taximetristul care în 5 minute de mers mi-a povestit tot ce păţise el în dimineaţa respectivă, cu două matahale care n-au vrut să-i plătească cursa şi s-a dus la mama lor acasă să-i ceară banii şi baba a zis că are bani pregătiţi mereu că se întâmplă des...

de asemenea, oamenii din cluj ne-au dat indicaţii despre autobuze fără să-i întrebăm, şi au fost şi corecte nu ca la noi: “aah... da, o luaţi tot înainte“... şi în autobuz, lângă noi se aşează o tipă destul de freaky care vreo 20 de minute ne vorbeşte despre tot şi toate... oameni bre, nu roboţi...

dă organizare: numa muie...

am fost destul de devreme la intrare, şi am intrat destul de târziu... şi-au bătut joc de noi şi ne-au dat drumul să intrăm de abia după ce ne-am bronzat bine toţi... ce bine e să stai ca prostul în picioare 2-3 ore îngrămădit, când în serile precedente o ardeai aiurea la alt festival... măcar m-am bronzat, ca când mă joc fotbal în parc să nu mai râdă ţiganii de mine şi să-mi zică: “amice, eşti certat cu soarele ?“...

cine-a avut ideea cu toate biletele la preţ unic şi cine ajunge primii primeşte brăţară specială şi are voie să stea mai în faţă să-mi sugă pula linsă cu miere... odată intraţi în parcare alergau vitele de ziceai că Carmen Electra le-o sugea gratis în faţa scenei... nu ştiu de ce alergau fetele, poate vroiau să înveţe şi ele meserie... deci ca rezumat, ăla care ai avut ideea cu locurile... eşti prost bah, muie...

coada de intrare în partea din faţa scenei a fost infernală... toţi care aveau pahare de bere în mână au rămas fără ele, iar majoritatea au rămas fără voce de la înjurături: “DA DU-TE-N PULA MEEEE“... geniali clujenii când înjură, te caci pe tine de râs, că la bude oricum n-aveai acces... în grajdul privilegiaţilor storciţi de soartă nu erau nici tarabe de apă şi bere şi nici bude... păi e logic nu ? am învăţat la fizică... dacă nu intră nimic, nu iese nimic nu ? ce-ţi trebuie bude dacă noi nu-ţi vindem nimic... bah voi, o sugeţi atât de mult încât aveţi nevoie la budă după aia...

jetoanele... nu mi-a venit prima dată să cred când am citit, dar m-am apropiat şi am citit iar: “Jetoanele cumpărate nu sunt returnabile (se dă bon)“... nu e nevoie să comentez nu ? muie – un jeton...

dă Cargo: soundcheck: “scoate-o din cască şi dă-mi-o în faţă“... au cântat un pic de rock cu Ziua Vrăjitoarelor şi a sunat bine, da după ce-au rupt inimile fetiţelor cu şlagărul pop demn de cerbul de aur, Dacă Ploaia S-ar Opri, mi s-a luat de tot... au mai zis o Batacanda şi o Anarhie, da altceva nu-mi amintesc... bassistul blond nu mi-a plăcut...

dă Maiden: nu aveam speranţe la un concert genial, ştiam sigur că va fi genial pentru că i-am mai văzut, şi-n pana mea, sunt Maiden... dar n-a fost să fie... un playlist de căcat, cu melodii numai de pe ultimele albume (şi nici alea alese bine)... m-au rupt cu Dance of Death şi No More Lies, asta trebuie să recunosc... nu le-au cântat ei prea bine, dar le-am cântat eu... după asta au băgat nene vreo 5 plictiseli la rând de simţeam că mor acolo... de ce bah să ai zeci de melodii după care mor toţi, îşi taie venele de invidie, şi vii în concert şi cânţi numai gunoaie post-2000... jalnic... şi cu toate astea, nici măcar n-au cântat Paschendale pe care am aşteptat-o ca prostul tot concertul şi pe care au cântat-o într-o grămadă de alte concerte anul ăsta... fraieri ce suntem... nici nu mai zic de Transylvania, pe care o promiseseră oficial şi tot n-au cântat-o...

nu au fost în formă... era evident... au făcut praf câteva solo-uri, pe Hallowed Be Thy Name s-au sărit versuri... Bruce de abia dacă a comunicat cu publicul... nici nu pot să compar prezenţa lui de duminică cu ce-a făcut acum doi ani... e tot din altă lume...

dă sunet: execrabil... pentru cine nu ştie, execrabil înseamnă de căcat... în primul rând, vocea lui Bruce s-a auzit fix ca o cretă care zgârie tabla... doar ceva înalte şi atât... apoi chitările... au fost de nedesluşit, toate trei într-un amalgam de note... nu are voie să se audă aşa un concert Maiden... nu are voie... dacă montam pe scenă două boxe Genius de 20 de roni şi tot se auzea mai bine...

mai scriu despre acel Eddie alien care a fost cam jumătate din cât a fost Eddie acum doi ani...

mă opresc pentru că dacă continui să-mi amintesc cât de jalnic a fost încep iar să plâng de nervi... vreau doar să uit...

şi tricoul... tricoul ăla oribil vândut la standul oficial pe care scria Iron Maiden in Transylvania – 15 August 2010 şi pe care era steagul Marii Britanii şi lângă el un steag care se vroia al României dar avea culorile în ordinea albastru-roşu-galben şi desenate pe orizontală... se pişă pe noi... mi-e milă de cei care au cumpărat tricoul şi nu şi-au dat seama, fiind ori ignoranţi ori având ring de patinuar pentru muşte în loc de creier...

atenţie domnule OST CREW, atenţie fanului Manowar de acum doi ani care mă înjura că habar n-am ce e aia inginerie de sunet: mi se pare, şi eu cred, că sonorizarea pentru Maiden a fost adusă de la Sibiu, totul semănând izbitor de mult cu scena de la Artmania, care s-a auzit la fel de-n pulă ca şi Maiden... ei, dacă e aşa, atunci să vă fie ruşine muiştilor, după ce v-aţi bătut joc de noi două zile la Sibiu cu un sunet mai prost decât cânt eu în baie, să aduceţi acelaşi sistem audio pentru Maiden, nu poate fi decât un mod de-a zice: “dă-i dracu, ne pişăm pe ei, dar să fie ieftin“... aceeaşi tipă mi-a rupt biletul şi la Sibiu şi la Maiden, deci coincidenţa e deja mult prea mare...

concluzia (mea):

pentru cine n-a văzut vreodată Maiden live, poate (poate) concertul de duminică li s-a părut ceva fantastic... poate... dar cine-a văzut Maiden la Bucureşti acum doi ani ştie că ce s-a întâmplat duminică e ceva ce trebuie uitat repede, ca să nu şteargă amintirile minunate de la ultimul concert... nu există comparaţie între concerte, sunt câteva clase între ce s-a întâmplat la Cluj şi ce s-a întâmplat la Bucureşti, din absolut orice punct de vedere...

—

este oribil să faci 12 ore pe tren de la Cluj la Bucureşti... oribil, futu-vă calea ferată în cur... şi scaunele incredibil de comode de 3 + 3 faţă în faţă de era imposibil să îţi întinzi picioarele ca să dormi cât de cât mai uman... muie cfr...

—

soundtrack:

Iron Maiden – Dance Of Death
[Death on the Road, 2005]

noaptea petrecută în Sibiu a fost şi ea o experienţă, să stai pe căcăstoarea la comun de la hostel şi să se umple toaleta de franţuji care bat în uşă pe rând... “il est fermé” / “oui, il est fermé“... nu mai plecau... shitting is a lot easier when you hear people talking french around you... şi paturile suspendate... şi faptul că nu ştiam că hostelul include de fapt şi clubul în care cântau formaţiile româneşti noaptea :D... not a very quiet night...

după ce-am mâncat şi pierdut niţel vremea, am mers să vedem ce mişcă în piaţa mică... a fost o surpriză să-l vedem pe scenă doar pe nenea Kai Hahto, tobarul de la Swallow the Sun... tipul e super şmecher, e profesor de tobe în Finlanda şi a cântat cu o grămadă de oameni importanţi ai metalului (şi nu numai, a zis că a cântat şi jazz)... a fost foarte mişto că a explicat cu ce se mănâncă tobele, cum se ţine un ritm, cum trebuie să-ţi sincronizezi mâinile şi picioarele şi cât de nasol e dacă tobarul o ia razna pe scenă şi toată melodia se duce dracu... a mai zis că e foarte plictisitor să baţi tobe pentru melodii ca Highway to Hell care are aceeaşi bătaie lentă pe toată durata melodiei şi e greu să rămâi concentrat până la cap şi să ţii tempo-ul corect... a comunicat foarte bine cu lumea (cei 10-20), primind ordine de la public să cânte mici bucăţi din melodii cunoscute... şi-a exprimat admiraţia pentru Dave Lombardo şi ne-a cântat o mică parte din Angel of Death... “regretul fiecărui toboşar de metal e că nu e caracatiţă” :D... foarte mişto şi haios tipul...

după asta am închiriat (moca) o bicicletă şi m-am plimbat prin Sibiu... mi se pare absolut ideal să vizitezi un oraş pe bicicletă... în cam o oră m-am plimbat până la râu (Cibin), la cetate, primărie şi pe tot felul de străzi înguste foarte mişto... părerea mea e că în afară de zona cu piaţa mare, piaţa mică şi cetatea, Sibiul e aproape la fel de anost şi urât ca Bucureştiul...

când m-am întors tocmai terminau de cântat Tiarra, acelaşi recital acustic ca şi în ziua precedentă... am înţeles că n-au schimbat absolut nimic... citez din Indianu, evident plictisit şi el: “vă aşteptăm diseară la concertul de club, unde o să-i dăm mai dur, mai cum trebuie“... genial că Titus şi prietena lui mişunau printre cei 20-30 de spectatori cu cd-uri şi tricouri în aer, pe principiul vânzătorilor ambulanţi... omul ăsta găseşte întotdeauna o metodă de-a vinde chestii :D... cd-ul îl aveam deja, iar tricoul, cu tot respectul, este urât... aştept următorul...

ne mutăm în piaţa mare...

prima formaţie pe scenă a fost Sirenia, care a început să cânte pe la 19... eu am ascultat ceva Sirenia în trecut, în perioada mea gothică şi îmi plăceau destul de mult... erau una din formaţiile norvegiene care îmi plăceau prin liceu (Sirenia, Tristania, The Sins Of Thy Beloved)... tot ce ştiam eu erau primele două albume... ştiam că şi-au schimbat soprana şi că au mai scos încă vreo 2-3 albume noi de atunci... nu apucasem să le ascult... noua tipă este o roşcată de 28 de ani, spanioloaică, absolut superbă ca apariţie... presupun că are şi ceva voce, dar eu nu prea am auzit-o în concert... sunetul nu a fost foarte bun la ei (laitmotivul festivalului)... din păcate, n-au cântat nici măcar o singură melodie din cele pe care le ştiam eu, şi ştiam destule... părerea mea e că au băgat numai lălăieli aiurea şi m-am plictisit teribil... iar părerea mea a fost împărtăşită de cei de prin jurul meu... am tot sperat să aud şi o melodie mai veche şi pe care s-o ştiu, dar degeaba... playlist de căcat...

eu de Dark Tranquillity auzisem de foarte multă vreme dar nu apucasem să ascult nimic până la concert... să-mi fie ruşine... suedezii au fost (DE DEPARTE) cea mai bună trupă de la festivalul ăsta... cu un death metal foarte melodic, aşa cum trebuie să fie... am descoperit ceva ce seamănă foarte mult cu In Flames... de fapt au şi schimbat ceva membri între ei, sunt surori formaţiile :D... nu ştiu cum dracu dar la ei sunetul a fost impecabil... vocea s-a auzit absolut perfect, tot respectul pentru vocal... şi instrumentalul, tot... ei acuma spuneţi-mi voi (domnule OST CREW) cum dracu poate o trupă să sune cristal pe aceeaşi sonorizare pe care cu o zi înainte alţii au sunat ca un cur... cum ? toată lumea a fost impresionată de suedezi... până şi eu care habar n-aveam ce cântă până să urce pe scenă... şi foarte interesant că au afişat proiecţii ontopic cu melodiile pe leduri... singura formaţie care a făcut asta... ah, şi singura fază nasoală la ei a fost că vocalul a intrat pe scenă urlând la noi şi salutându-ne şi avea microfonul închis... (şi n-a fost vina lui, da domnule OST CREW, ştiu, a fost vina profesioniştilor din crew care dormeau)... anyway, Dark Tranquillity şi-au rezervat un loc în playlist-ul mele...

într-un final, a cântat şi marele Serj Tankian... ok, o prezenţă scenică foarte interesantă, o voce unică şi comunicare cu publicul foarte, foarte bună, la fel ca şi prezentările melodiilor... dar ce a cântat nenea Serj sâmbătă seară este muuuuult sub nivelul System of a Down, de fapt e cam cu totul alt gen, mult mai lălăit şi mai soft... nu foarte pe placul meu... nici la el vocea nu prea s-a auzit, mai ales pe primele două melodii tot făcea săracul semn către sunetişti să-i ridice nivelul... deci revin la aceeaşi dilemă existenţială... de ce la unii da şi la unii nu ? nu am înţeles de ce tobarul a fost ascuns după un geam de plastic absolut dizgraţios de murdar şi zgâriat care strica tot farmecul scenei... adică înţeleg că luminat era numai pe Serj iar intrumentiştii erau neimportanţi, dar găseau altă metodă... era oribil plasticul ăla... a avut şi o mică orchestră în stânga lui, formată din opt români care dădeau la viori, dar eu unul n-am auzit deloc această orchestră... a fost dată muult prea încet şi înecată sub chitări şi tobe... legat de playlist n-ai ce să zici, a cântat toate melodiile de pe singurul lui album şi destule de pe viitorul... probabil foarte multă lume (inclusiv eu) spera să cânte şi ceva de la System of a Down, dar n-a făcut-o, probabil nici n-avea voie... eu sper să se reunească formaţia şi să-i dea din nou mai dur, că ce cântă el acum (la la la la la) nu e foarte metal... o fază mişto a fost când mulţimea îi striga numele şi el zice: “wow, you guys pronounce my name better than any american i’ve ever heard“... el e armean de origine... trebuie să recunosc că m-am cam plictisit la nenea Serj, mai ales că ştiam că undeva, nu foarte departe, cânta Haggard...

pe la 2 dimineaţa am fost şi la concertul Tiarra din club... eram absolut rupt de oboseală, somn şi spate, dar n-am renunţat... locul a fost absolut full şi de oameni şi de fum, iar opt vocal-instrumentişti erau evident mult prea mulţi pentru scenă... a fost oribil că pe toată durata concertului se tot plimbau oameni prin localul plin şi n-aveai efectiv cum să te mişti... dar hai să ignor ce-a fost în spatele meu şi să zic de Tiarra... conform laitmotivului întregului festival, Indianu nu s-a auzit mai deloc, cu toate că a tot zis de vreo 2-3 ori să i se dea microfonul mai tare... îmi pare rău man, după ce că la concertele acustice n-ai cântat deloc, aş fi vrut să te aud măcar aici, dar asta e... vor mai fi şi alte (multe sper) concerte ale voastre... hai să-i zicem şi de bine... normal că a fost şi bine, că altfel nu rezistam în fumul ăla până la sfârşit cu ochii lăcrimând... Anda a fost bijuteria concertului... din orice punct de vedere... estetic, a avut o rochie albă absolut minunată care îi făcea tribut corpului ei superb... sonor, a fost prima dată când a cântat absolut perfect, la fel ca pe album... după ce auzisem la Buşteni mă gândeam că poate o fi un pic modificată pe album de sună aşa bine, că live parcă nu prea... dar nu, în concertul ăsta a sunat exemplar şi mă bucur nespus că mi-a demonstrat că are vocea pe care declaram eu pe aicea că o are... a fost prima dată când am auzit Ielele cântat exemplar din partea ei, cu un “te topeşti de dor” lung şi perfect, exact ca pe album... absolut tot respectul... aş fi vrut să cânte şi alte melodii mai vechi, dar în afară de Ielele au dat-o înainte numai cu melodii de pe EP-ul nelansat, deci slabe şanse de cântat pe ele... păcat, speram din tot sufletul la un Requiem Pentru Un Erou... sper să nu scoată melodia asta definitiv din playlist...

momentan, Tiarra devine formaţia pe care am văzut-o live de cele mai multe ori, cinci la număr :D... la cât mai multe...

—

concluziile de după festival:

• organizare foarte bună, n-am de ce să mă plâng la capitolul ăsta... nu a fost foarte multă lume, dar chiar şi aşa... n-am stat la nici o coadă, nu am stat înghesuit, nimic... se găsea bere nefiltrată, apa era doar juma de jeton, destule bude... stand cu tricouri cu toate formaţiile participante şi tricoul oficial al festivalului... aaah, ba da, ba da, gata, am găsit ceva aiurea la organizare... în prima zi, în piaţa mică când cântau Tiarra şi Act erau două frigidere pline cu bere şi apă, dar de câte ori întrebai dacă se poate cumpăra, îţi ziceau că aşteaptă să le fie comunicate preţurile şi nu-ţi dădeau nimic... asta a fost jalnic... s-au terminat concertele şi ăia n-au vrut să vândă nimic... patetic...
• foarte mişto Sibiul în zona Piaţa Mare, Piaţa Mică... dar preţurile de la restaurante şi terase au fost rupere... 5 lei o apă plată de juma de litru...
• din punct de vedere social, festivalul a fost destul de mişto pentru mine, am cunoscut ceva lume foarte ok pe acolo... în mod special pe Maria (sau cum se semnează ea pe aicea Blonda), prietena lui Miluţă... cum a zis chiar ea: “gheorghe, ne ştim de 2 zile dar parcă ne cunoaştem de 20 de ani“... l-am văzut pe Miluţă şi în toiul muncii, şi obosit mort şi beat (nu toate în acelaşi timp)... i-am cunoscut pe Răzvan şi Mihu de la Abigail şi pe Maimu Maimuţica de pluş care sigur va ajunge vedetă în curând... genial Răzvan care-mi zice: “m-am gândit cum să-l facem pe Mihu vedetă... îl dezbrăcăm, îl punem s-alerge prin Sibiu şi-i facem poze“... :D... tot de la ei am aflat că pentru Mihu concertul de la Buşteni a reprezentat prima prezenţă pe scenă... şi că după 15 ani de Abigail, în sfârşit pare că totul e bine...
• îi mulţumesc domnului Serj (nu Tankian ci vecinului meu :D) pentru că m-a dus până la Sibiu şi am evitat un încă un mers cu trenul... şi mă bucur că am apucat să beau şi cu el ceva pe acolo şi cu Hannah... she’s a keeper man, hope you can move to britain to be close to her...

eu zic că a fost un festival slăbuţ... sunet în general prost spre foarte prost, cu singura excepţie la Dark Tranquility... dacă ar fi să pot întoarce timpul înapoi, categoric aş merge la Bistriţa pentru Haggard şi aş sări peste Artmania... OST Mountain Fest a fost cu o clasă peste ce-am văzut la Sibiu...

—

pozele lui Miluţă... să vă uitaţi la duduia roşcată de la Sirenia :D

—

soundtrack:

Dark Tranquillity – Therein

Gentle storm, thundering silence
Inferior force, uncontrolled calm
Vital unlike, logic, chaos, logic

The tone of which his birth ascend
The beat that of a heart descend
Repeating in the infinite
An insight made it clear
Order stormed the surface
Where chaos set the norm
Had there always been balance?
Surely not
Therein lies the beauty

It was solid
Yet everchanging
It was different
Yet the same
So I starve myself for energy

The song around his soul will bend
The notes that in this hole will melt
Crawl out of science
A dreamland if you dare
Disorder clawed the boundaries
We’re ordered to stand clear
Was it always different
Never the same?
Therein lies the beauty

As there were no witnesses
There was nothing to be told
As nothing could be grasped
The story could unfold
Superimposed on the elements of anger
Fear, anxiety, hate, despair, remorse

So break from all that fear, hold fast
Exposed, now turn to all you lack
Let echoes be the answers
Return from all the screams
Wordless now, the last attack
So silent, it hurts to listen
Was it always solid
To never change?
Therein lies the beauty

It was solid
Yet everchanging
It was different
Yet the same
So I starve myself for energy

după cum ziceam, nici n-am ajuns bine acasă de la Buşteni că am luat-o din nou la drum cu domnul Serj către Sibiu...

pe la ora 15, în piaţa mică au început să cânte Tiarra, acustic, pentru deliciul celor care îngurgitau la terasele ultrasaturate din jur... a fost şi asta o experienţă de văzut, dar nu mi-a plăcut în mod special... Indianu a fost pus pe bypass, chitara de abia se auzea, iar tobele erau mai mult mângâiate decât lovite... mi-a plăcut partea clasică doar cu Iulia şi Diana, la violoncel şi vioară, dar era mult prea soare ca să meargă bine toate astea...

după ei au cântat şi Act... ete bre în sfârşit am apucat să-i văd şi eu pe băieţii ăştia despre care primesc spam în fiecare lună de la o tipă pe care nu o cunosc :D... chiar dacă au cântat tot acustic, au sunat mult mai dur decât Tiarra, iar tipul de la voce nu s-a lăsat deloc soft, i-a dat şi cu ceva grohăieli scurte :D... deci, ca primă impresie despre Act: melodic ok, instrumental impecabil, dar versurile cam puerile... cum mă să-ţi numeşti una din melodii “înc-o bere-n plus” ?... nu prea merge cu sufletul meu...

ne mutăm în piaţa mare... la intrare foarte puţină lume, în general foarte puţină lume...

primii care au cântat au fost finlandezii de la Swallow the Sun, de care eu nu auzisem înainte de concert, şi ruşine să-mi fie... fiind finlandezi, metalul pentru ei e ceva natural, ceva cu care se nasc... au cântat foarte bine, era destulă lume (majoritatea femei, că au şi de ce) care îşi rupea gâtul la ei... s-au auzit decent şi mi-au făcut o impresie bună, o să-i cercetez pe viitor, să vedem cum sună pe albume... prietena lui Serj, domnişoara Hannah este un mare fan Swallow the Sun... au stat chiar în faţa scenei şi nenea Serj (la cei 2 metri ai lui) a prins unul din beţele tobarului şi i l-a dat ei, care mai era şi ziua ei de naştere... brilliant...

urmau Kamelot... aici fac o mică paranteză să afirm din start cât de mult îmi plac mie Kamelot... ador albumele Epica şi The Black Halo, le-am ascultat de sute de ori şi de fiecare dată mi-e imposibil să nu mă prindă o stare specifică de fiecare dată când ascult câte o melodie de pe albumele astea două... plus că sunt foarte vechi în playlist-urile mele, una din puţinele formaţii care îmi plac la fel de mult acum cum îmi plăceau acum vreo 6-7 ani prin liceu... când am văzut prima dată afişul artmania m-a cuprins o stare de extaz nebun... special pentru ei am venit la festival...

vineri seară eram primul la gard, lipit în faţa scenei (am făcut schimb cu Serj), numai un zâmbet... vineri seară am avut parte de cea mai mare dezamăgire trăită de mine la vreun concert de până acum... nu înţelegeam absolut nimic din ce se întâmplă pe scenă... auzeam tobele foarte tare, ceva chitară şi clape şi nimic din voce... absolut nimic... am stat trei melodii in rândul întâi apoi am zis că sacrific vizualul pentru audio... m-am dus mai în spate, ultra central... nimic... nu se auzea vocea deloc... mi-am făcut o grămadă de nervi şi n-am putut să mă bucur absolut deloc de concert... un playlist foarte prost după părerea mea, n-au cântat mai nimic din ce-mi place mie, cu excepţia a câteva melodii ca Center of The Universe, Karma, The Haunting sau March of Mephisto... au cântat o grămadă de pe Ghost Opera care e  cel mai prost album al lor şi încă câteva de pe albumul viitor... nu mi-a plăcut absolut nimic la concertul Kamelot... nimic... nici domnişoara super focoasă adusă să-i înlocuiască vocea domnişoarei Simone pe The Haunting, care oricum nu s-a auzit nici ea, nici măcar cât Roy Khan... nici faptul că era o singură chitară pe scenă, la o formaţie de metal progresiv care are şi ritmuri compuse şi solo-uri foarte complexe... oricum n-am avut parte nici de unele nici de altele... iar Roy Khan, aşa în surdină cum (nu) s-a auzit, a avut un stil foarte tâmpit de a cânta melodiile, foarte diferit faţă de variantele de album, lucru care nu mi-a plăcut deloc...

da, o dezamăgire enormă, un concert de la care aşteptam foarte, foarte multe şi n-am primit nimic...

ha, şi cu toate că eram plin de nervi, dezamăgit şi frustrat, când a început March of Mephisto am închis ochii şi tot m-a cuprins fiorul specific... asta ca să se înţeleagă cât de mult îmi plac melodiile alea... şi cum zicea Maria după concert: “pe March of Mephisto cel mai bine s-a auzit vocea lui Shagrath de pe bandă“...

concluzia... voi uita că am văzut Kamelot live, voi ignora complet tot ce s-a întâmplat vineri seară în faţa mea... voi continua să ador albumele lor, fără să ataşez nimic fizic de ele, vor continua să fie cântate de nişte fantome divine...

şi ca frustrarea să fie completă, să ne imaginăm că ar fi cântat şi la noi aşa:

Kamelot – The Haunting (Somewhere in Time)
[de pe dvd-ul One Cold Winter’s Night]

şi văzusem filmarea asta înainte să mă duc la concert... este incomparabil... complet din altă poveste... headbanging-ul domnişoarei Simone Simons de la min 3:55 este orgasmic...

—

după Kamelot au mai cântat şi unii de care n-am auzit niciodată dar cică cântă de 30 de ani, The Sisters of Mercy... ceva aiurea, un fel de Depeche Mode, cu tobe, bass şi clape pe bandă şi scena plină de fum ca să nu vezi că nu există trupă în spatele solistului... jalnic...

—

pozele lui Miluţă

ziua a treia de fest a început cu o trupă românească care se intitulează Carpatica, de care nu auzisem până acum... din păcate n-am reuşit să ajung în valea cerbului decât exact în momentul în care ei au terminat de cântat, că s-a prelungit foarte mult conferinţa de presă şi a fost imposibil fizic să tai buşteniul (licenţă poetică) la timp... poate dacă aveam vreun trancarici la mine să reuşesc... oricum, cică a fost doar primul lor concert, deci am timp să-i văd...

următorii pe scenă urmau a fi Bucium, aşa că m-am băgat în faţă de tot, aşa ca fanul lor numărul 1 :D... din păcate au avut un recital foarte scurt, dar au cântat Rovine, deci eu am fost în extaz :D... dacă ţii cont că Rovine are 14 minute şi ei au avut la dispoziţie vreo 30 în total, e clar că nu puteau cânta mai mult de 4 melodii... dar au făcut-o bine, natural, cum i-am văzut mereu în concerte... au cântat şi Războieni, Sus la cheia raiului şi încă o melodie de pe albumul care va fi lansat şi el cândva, probabil când voi ajunge eu miliardar să-i sponsorizez... foarte tare că Dan zicea la conferinţa de presă că au compus piese pentru încă vreo trei albume dar nu au posibilitatea să le înregistreze... ceea ce e foarte trist...

oricum, un concert foarte bun, la care am cântat cu poftă şi le-am făcut peste o sută de poze... aicea tre să-i mulţumesc lui Miluţă care mi-a dat un obiectiv de-al lui, un 28-135 IS cu care să-mi fac de cap în faţa scenei... iată ce-a ieşit...

Galerie Foto Bucium

cerul s-a întunecat imediat după ce Bucium au terminat de cântat... de aici încolo a plouat încontinuu toată ziua... pe scenă au urcat spaniolii de la Northland şi au apucat să cânte o melodie că au trebuit să se oprească din cauza ploii torenţiale... ploua teribil... vreo 30-40 de minute nu s-a cântat nimic şi ne-am adăpostit în cortul lui Titus, mulţumim pentru acoperiş :D... oricum am cumpărat două cd-uri şi două tricouri de la el, deci suntem chit :D... într-un final au reînceput să cânte Northland, şi au făcut-o decent... erau ceva oameni care făceau pogo în noroi, a fost foarte funny de fiecare dată când alunecau şi cădeau în fund...

după spanioli au urmat ieşenii de la Bucovina... eram foarte nerăbdător să-i văd, era prima dată pentru mine... aşteptările nu mi-au fost înşelate, băieţii având un mini-concert foarte bun... pe Straşnic Neamul Meu şi Luna Preste Vârfuri am cântat fiecare cuvânt iar pe Năpraznica Goană s-a făcut un air guitar prin ploaie de toată măreţia... au mai cântat Straja şi Mestecăniş din ce îmi amintesc eu, posibil şi încă una sau două... mi-a plăcut foarte mult Mestecăniş, aştept cu nerăbdare albumul nou, care din păcate depinde tot de fondurile personale ale lui Crivăţ şi Luparul...

tipii de la Eisheilig au rămas la fest şi în a treia zi şi s-au simţit bine pe la noi... au privit foarte interesaţi concertul Bucovina şi păreau foarte încântaţi de ce aud... foarte genial un tip de prin faţa mea, ud fleaşcă, care urla la scenă încontinuu “BU-CO-VII-NAAAA” şi la un moment dat s-a întors un pic spre stânga şi i-a văzut pe nemţi şi a urlat şi spre ei o dată: “EIS-HEEI-LIIIIIG“... nemţii au zâmbit şi i-au înclinat paharele de bere...

portughezii de la Gwydion au sunat bine cu al lor viking metal celtic, dar la ei iar s-a înteţit ploaia şi n-a fost chiar aşa multă lume în faţă... ăştia aveau nişte cornuri vikinge din care beau bere pe scenă şi le agăţau de microfoane... foarte tare Adi Rugină îi zice altui tip din crew: “bah ai grijă la ăştia că şi-au pus beri peste tot pe scenă... nu ne termină ploaia şi ne termină berile ăstora“... genial...

s-a lăsat seara şi au început pregătirile pentru Eternal Tears Of Sorrow... finlandezi de origine, n-aveau nici o treabă cu frigul şi ploaia, astfel că vocal-bassistul a apărut la bustul gol pe scenă când noi tremuram de frig cu două tricouri şi pelerine pe noi... am rezistat la două melodii, care au sunat foarte bine în stilul lor melodic black, dar n-am mai putut de frig şi a trebuit să mă retrag... oricum, nu puteam să intru deloc în atmosfera pe care o creau ei când eram ud tot şi tremuram de frig... plus că singura melodie pe care o ştiam bine de la ei şi care îmi place foarte mult era Bride Of The Crimson Sea şi pe scenă nu era nici o tipă, deci era clar că nu ar fi cântat-o...

după ei ar fi urmat austriecii satanişti de la Belphegor pe care vroiam să-i evit oricum...

singurul regret de duminică e că nu i-am auzit pe ieşenii de la GOD care sigur mi-ar fi plăcut, dar asta e... nu puteam sub nici o formă să rezist până la 1 dimineaţa în ploaia aia... sper să mai am ocazia să-i văd în concert...

—

OST:

Bucovina – Straşnic Neamul Meu

De m-apasă gânduri negre
Şi m-aruncă-n grele patimi
Mă gândesc la ce a fost.
Iar strămoşii-mi vin aproape
Şi-mi arată că în viaţă
Totuşi înca am un rost.
De-a clădi din vechi ruine,
Din cenuşa veacurilor,
Din trecutu-ndepărtat,
Scutul nou şi sabia tare
Ochii oţeliţi şi aprigi
Ca şi bradul ne-nfricat.
Umbre-mi sar în ajutor
Şi dintr-un copil, fărâmă,
Acum cresc un vrajitor.

Cu doar o simplă vorbă
Cu mâna-mi către cer,
Scol din morţi
Straşnic neamul meu.

Peste Bucovina-ntreagă
Suflă-acum chemarea nouă
Sub stindard cu cap de lup.
Înaintea oştii strânse
Neînfrânte pe vecie
Trebui-va ca să lupt.
Şi de-o fi să cad ucis
Sufletu-mi va dăinui
În orice războinic vis.

Bucovina – Năpraznica Goană
[genial instrumental]