Saturnus – Pretend

să vedem ce s-a întâmplat aseară în club cage...

din start trebuie să menţionez că sunetul a fost dezastruos de la început şi până la final... jalnică sonorizare...

primii care au cântat au fost nişte băieţi tineri care se intitulează Apa Sîmbetii... au aruncat în stânga şi-n dreapta cu nişte growls şi riff-uri tipice death / black metal-ului... eu nu gust foarte mult, dar mi-au plăcut ceva părţi instrumentale... sunetul nu i-a ajutat deloc...

următorii pe scenă, o groază de oameni... trei băieţi şi trei fete din Cluj, care-şi zic Whispering Woods... aicea a fost ceva mai bine, solista fiind o soprană care avea voce, şi cred că tremura clubul chiar şi fără microfon... tipe drăguţe, costumate tipic gotic, aşa că aveam şi ce privi... una din tipe are nume de supermarket, ghiciţi care :D... trupa sună ca primul album Magica... mai au mult de lucrat la sunet, dar speranţe există că pot mai mult... mi-a plăcut o piesă de la ei, parcă îi zicea Fairy Woods...

ajungem şi la Gothic, că doar pentru ei m-am dus... şi nu m-au dezamăgit... din păcate din voci nu s-a auzit mai nimic, iar când încercau să dea mai tare se umpleau de microfonii... cine-a fost ieri la mixer a fost vai de capu lui, habar n-avea ce face... anyway, tehnic, Gothic au fost ceas... riff-urile dure ale lui Alin au zguduit clubul, solo-urile noului chitarist (Heavy Potter, lol :D) s-au auzit mult mai slab dar erau executate bine, iar bass-ul lui Taly a fost şi el la înălţime... au cântat cam din toate, după cum speram, multe de pe Touch of Eternity... n-au adus şi un clăpar, şi asta s-a simţit... un Anguish fără pian, nu prea e la fel, dar nah, bun şi-aşa... am avut parte şi de un solo de tobe, că de mult nu mai văzusem unul... nu mi-a venit să cred că nu s-au întors la bis, să cânte măcar Charges, dar asta e... trecem mai departe... tre să-i mai revăd cu un sunet bunicel, că ce-a fost aseară, jale...

marii artişti ai serii cică au fost suedezii de la Nox Aurea, dar mie nu mi s-a părut... au băgat un doom metal deprimant şi au ţinut-o aşa de la cap la coadă, fără bass (cică omu a plecat din formaţie chiar la începutul turneului)... au avut şi o tipă la voce, dar eu n-am auzit-o, atât de prost era sunetul... îmi pare sincer rău, dar nu prea am înţeles nimic din concertul lor... Gothic a fost cu o clasă peste ei...

OST:

Gothic – Eternity

concluzia... sper că sunetul de căcat de aseară a fost un accident şi nu e mereu aşa în clubul ăla, pentru că în vreo două săptămâni o să cânte Bucovina acolo şi nu vreau să-i aud şi pe ei cu un sunet atât de jalnic... ar fi păcat, mare păcat...

poza de mai sus, via Nadia Dobrescu...

pentru Gothic, voi fi acolo :)

—

Gothic sunt prima formaţie de metal românesc pe care am ascultat-o, piesa The Flying descoperind-o când eram prin liceu, acum vreo 7-8 ani... am rămas marcat vreo 2 ani mai târziu când am aflat că ei sunt de fapt români... nu credeam că se poate cânta aşa ceva în românia pe atunci... se poate...

între timp au dat-o mai spre death metal şi chestii care nu mă atrag foarte tare, dar în concerte cântă multe dintre piesele vechi...

i-am mai văzut live în 2006, într-un concert în Utopia, împreună cu Tiarra... a fost un concert foarte bun, sper la unul măcar la fel de bun şi mâine seară... Alin e foarte glumeţ şi interacţionează mult cu publicul, iar Emil e un chitarist extraordinar, dar ştiu că nu mai cânta cu ei acum...

exemplu de cam ce cântă “băieţii” ăştia:

Gothic – Charges

Charge the wind
Charge the fire
Charge the sorrow

(solo-ul de chitară de peste un minut de la sfârşit este magnific)

Therion – Lemuria
[live 2007]

impecabil... absolut impecabil...

ia ziceţi domnule Inexprimabil, corespunde celor mai înalte standarde de calitate ? :)

prima dată când am ascultat-o mi s-a părut un pic ciudată, stilul în care e cântată live fiind diferit de varianta de pe album, dar m-a prins repede iar acum mi se pare chiar mai bună decât originalul...

vocea lui Lori la început este perfectă şi cu un timbru foarte foarte aproape de soprana de pe album, primul solo de chitară este incredibil de melodios şi într-o armonie perfectă, asta îmi place la nebunie... bassul este foarte clar şi pronunţat pe tot parcursul melodiei (atât cât are bass), iar cum cântă Mats Levén ultimul refren este absolut divin... ador inflexiunile alea din vocea lui, dau o muzicalitate incredibilă melodiei...

In the ocean, deep down
Under raging waves, wrapped in memories, you’ll find
Wrecks of stately ships, they all went astray

Captain, did you find
Land of Mu, Eldorado for the seaman?
Or did you sink in dreams (and) lose your ship
In the Sirens’ symphony?

When the sailman’s sailing away
He shows that the dream of Lemuria is true
A land lost he will find again
Hear the call from the depth of the anemone song
Do you dare to enter the ship?
Hear the call from below of an underwater world
Land of Mu is close to the stars
In the arms of the sea you will live as hypnotized

Call of Narayana, the seven-headed on
Lemuria, RISE!

When the sailman’s sailing away
He shows that the dream of Lemuria is true
A land lost he will find again
Hear the call from the depth of the anemone song
Do you dare to enter the ship?
Hear the call from below of an underwater world
Land of Mu is close to the stars
In the arms of the sea you will live as hypnotized

ce e aia Lemuria ?

Therion – The Falling Stone
[live 2007]

despre dragostea mea eternă faţă de tot ce înseamnă Therion am vorbit acum trei ani Aici...

ei n-au avut niciodată o soprană membră a trupei, în fiecare turneu apelând la altcineva, dar de fiecare dată au ales numai cele mai bune soprane, majoritatea suedeze de-ale lor... iar de când Christofer Johnsson a declarat că renunţă la microfon şi rămâne doar chitarist şi compozitor, iar Piotr Wawrzeniuk a rămas doar la tobe, a trebuit să apeleze şi la vocali masculini, capabili şi de voci clean şi de growls... mai ales de growls :D

melodia de mai sus e de pe DVD-ul Live Gothic, şi nu este altceva decât o capodoperă... în varianta studio, cântată de alte tipe nu mi-a atras atenţia niciodată, dar când am văzut DVD-ul şi am auzit tipele din concert m-am îndrăgostit pe loc de melodie... vocile schimbă tot...

tipa din stânga se numeşte Lori Lewis şi este responsabilă cu vocea de soprană, şi ce bine îi iese... nu cred că Therion a avut vreodată o soprană mai potrivită, care să poată susţine atât de perfect note ca în începutul de la Schwarzalbenheim sau Ginnungagap (min 1:06)... iar începutul de la Lemuria cu ea la voce este absolut divin... şi cea mai bună veste este că şi lor le-a plăcut foarte mult de ea, astfel încât majoritatea pieselor de pe Sitra Ahra sunt cu ea la voce, iar turneul de promovare va fi tot cu ea... see you there...

tipa din dreapta este Katarina Lilja... ea nu este soprană, este responsabilă cu părţile vocale feminine de un timbru ceva mai blând, şi face o linie melodică şi un refren incredibile în piesa asta (şi în celelalte, dar mai ales în Der Mitternachtslöwe... îmi place la nebunie partea de după min 2:58, când melodia este într-o parte foarte progresivă, cu Katarina cântând ca un înger iar brusc ea ridică o notă şi încep vocalii să cânte aceeaşi notă în vreo 3 octave mai jos într-un mod absolut sinistru şi chitările încep un riff incredibil de black... ador partea aia)... din păcate ea nu ştiu dacă va veni cu ei în românia, dar sper mult să nu aducă pe altcineva în locul ei...

iar momentul când cântă ele una în faţa celeilalte (min 2:40) este pervers rău de tot :D

nu comentez nimic de rifful galopant de pe toată durata melodiei, este pur şi simplu perfect...

solo-urile sunt un pic cam ciudate totuşi :D

It’s about to crack the crystal sphere
Let a flake of heaven fall to Man
(The) falling stone

Do you want them to read just like us, all the signs?
Fifteen runes on the cube, all of the keys above

Yes, let us give them Abaris wand
Fruits of wisdom make them all ascend to the sun

But they may be sunblind from the light of the stone
(The) burning crystals of light, the gem of Lucifer

I will bring them keys to eternity, on this ladder they all will come back to me
When they rise up, soon they will fall again like the angels, waiting for a descent