joi seară am fost la un concert Trooper... a câta oară oare ?

dar nu, joi n-a fost un concert oarecare Trooper (de parcă există aşa ceva), ci a fost un concert de lansare a primului lor album live, intitulat “15“... 15 ce, probabil vă întrebaţi... 15 ani de când Coiotul şi Balaurul au pus bazele Trooper şi a început toată nebunia asta care le-a mâncat tot timpul de atunci şi până azi, şi sperăm să o tot ţină aşa, că am destul loc de cd-uri în casă (şi în suflet)...

intrarea era 15 lei şi includea şi o copie a albumului, deci dacă n-ai venit joi la concert înseamnă că ori nu eşti fan Trooper (sau ai fost deja la lansare în alt oraş) ori altceva foarte important trebuie să se fi întâmplat în seara aia... asta să fie clar...

la ora 20 fără un pic era coadă la intrare în Silver Church... clar nu duc lipsă de fani... înăuntru a fost plin, dar n-a fost aglomeraţie, cel puţin nu prin faţă pe unde am stat eu...

sunetul foarte bun, melodii de pe toate albumele, foarte mulţi invitaţi... cu Leo Iorga de la Compact au cântat două cover-uri bunicele după Whitesnake (Here I Go Again) şi Bon Jovi (It’s My Life), dar care clar nu sunt genul meu... pe de altă parte, au cântat şi trei cover-uri mai metalice, care mi-au plăcut: Blood Brothers de la Maiden, I Want To Break Free (de la Queen) şi Highway To Hell (de la AC/DC), ultima împreună cu Cristi Hrubaru la air-guitar, că la voce nu prea, dar oricum de efect...

în mare parte au cântat aceleaşi melodii ca şi la ultimul concert al lor din Silver Church din Iunie, dar de data asta au mai lungit un pic setlist-ul, după calculele mele cântând cam 2h şi 20min fără pauză... am auzit pentru prima dată live piesa În Stele şi l-am văzut pe Coiot cântând în duet cu o gagică (o anume Vanda de la Fortress of Faith, îmi cer scuze că habar n-am cine sunt, poate aflu pe viitor)...

ca întotdeauna, am aşteptat Totul E Fals sau Dorinţa şi tot degeaba am aşteptat... poate data viitoare...

îmi place foarte mult coperta cd-ului live :D... ce nu-mi place e că au omis să pună pe el nişte piese ca Încă O Luptă şi Kara Iflak...

—

mulţumesc mult Blondei care mi-a dat pana de la Oscar... este radioactivă, luminează verde camera noaptea :D... Blonda care nu ezită să mă calce de câte ori stă în faţa mea (sau în general pe lângă mine) la vreun concert... de câte ori frec  acasă încălţările mă gândesc cu multă simpatie la ea :D...

poza de sus este de la domnişoara Cerok care a reuşit să-i prindă pe toţi în cadru... mă rog, aproape :D... dacă nu era candelabrul ăla pe faţa Balaurului era perfectă...

galeria foto a lui Miluţă...

primul concert la care am stat la coadă la intrare de la Maiden încoace :)... mă obişnuisem cu atmosfera lejeră de la concertele din ultimele luni, la care eram sub 100 de oameni şi ne făceam de cap înăuntru...

din păcate coada se mişca greu şi am intrat după ce Bolthard începuseră să cânte, aşa că n-am prins decât ultimele două melodii şi n-am apucat să îmi fac o idee completă a ce au mişcat aseară, şi nu ştiu cum dar am reuşit să-i evit la toate concertele la care au mai cântat, dar pot să zic că suna bine ce-am auzit în alea două melodii... riff-uri apăsate şi repetitive (which i like, de genul primului album Lake of Tears), voce ok, prezenţă scenică ce impunea respect... tre să-i revăd, dar părerea slab formată despre ei este în principiu bună :)

de Steelwing n-am auzit niciodată, şi nici măcar nu ştiam dacă sunt şi ei români sau nu... am aflat de la solist că sunt suedezi... cum să descriu eu muzica lor... Iron Maiden... atât şi nimic mai mult... de la cum arată, cum se mişcau, stilul în care cântau şi ce note încerca să atingă solistul, absolut totul mirosea a primele albume Maiden... probabil dacă eram beat şi nu vedeam clar, puteam să jur că pe scenă sunt Dickinson şi Adrian Smith, atât de bine îi copiau... compoziţiile nu m-au convins mai deloc, chiar dacă erau în stilul Maiden... le lipsea ceva esenţial, ceva ce n-au reuşit să copieze... oricum, părerea generală prin public era că sunt o trupă gay :D... pantaloni mulaţi, lanţuri, geci de piele pe bustul gol, stilul 80s, totul părea gay :D... (o doamne, mă uit acu pe pagina lor şi văd că până şi pe Eddie l-au copiat :D...)

yaarr... vin piraţii... Alestorm sunt din scoţia şi cântă De-Băută Metal :D... nici pe ei nu îi ascultasem înainte de concert, dar m-au cucerit instant... stilul este ceva asemănător cu Finntroll, Korpiklaani, Eluveitie şi lista poate continua... cu sunetul specific de acordeon emulat la orgă şi nişte melodii incredibil de rapide... mergeau de ascultat cu o halbă de bere în mână, cu sticla n-avea nici un farmec... melodii ca Keelhauled sau Wenches & Mead au devenit instant-favourites... da, sunt obsedaţi de piraţi şi toate melodiile lor se învârt în jurul temei ăsteaia... who needs philosophy ?

după o mică pauză şi un Final Countdown cu luminile aprinse, intră şi suedezii cap de afiş pe scenă, în toate uralele publicului... Sabaton au avut parte de un sunet excelent, şi instrumental şi vocal totul s-a auzit impecabil... au adus tot ce trebuie într-o trupă de power metal: două chitări, bass, clape, vocal şi toboşar... nu sunt mare fan al versurilor, parcă prea sunt obsedaţi de nazişti şi tot ce ţine de al doilea război mondial, dar instrumental au nişte ritmuri nimicitoare... te obligă să sari în sus şi că cânţi cu ei versurile care nu îţi plac :D... solistul a fost cât se poate de comunicativ şi glumeţ, cu mult chef de viaţă şi sincer fericit de reacţia publicului... şi eu, chiar nu mă aşteptam să fie atâţia fani Sabaton la noi... dar mă uitam în stânga, mă uitam în dreapta, (în faţă nu că cel mai înalt tip din lume s-a postat fix în faţa mea şi nu vedeam nici tavanul de el), şi o grămadă de lume cânta versurile împreună cu ei, indiferent că erau melodii vechi sau noi... am recunoscut un Attero Dominatus, 40:1, Uprising, Saboteurs şi multe altele... au cântat şi The Final Solution, melodie pe care au zis că nu au cântat-o niciodată în concert, dar au primit un număr foarte mare de mesaje de la fani care cereau insistent să cânte melodia asta... dacă ştiam că aşa merge treaba, trimiteam şi eu mesaje să cânte şi Back in Control, melodia mea de departe preferată de la ei, care a fost lăsată deoparte aseară... nu mi-a venit să cred că au încheiat concertul fără să o cânte... aveam de gând să cânt ca nebunul pe ea şi mă păstrasem pentru asta pe celelalte melodii... fail... şi da, faptul că nu au cântat Back  in Control este singura bilă neagră pe care pot să le-o dau pentru concertul de aseară, în rest totul fiind exemplar... swedish style...

—

OST:

Alestorm – Keelhauled

Keelhauled, that filthy lad, gonna send him down to the death bellow
Make that bastard walk the plank with a bottle of rum and the Yo-Ho-Ho

Sabaton – Saboteurs

Called in to serve
And they knew what to do
They were the heroes of the cold

Warrior soul, they signed a book of history
They played a leading role to win the 2nd war

—

legat de organizare, numai de bine, cu o singură excepţie... de ce a fost atât de scurt concertul ? nu s-au respectat orele din comunicatul oficial, toate trupele au cântat mai puţin decât spuseseră iniţial şi concertul s-a terminat imediat după ora 23... adică am prins până şi ultimul metrou... şi asta după un concert cu patru trupe, dintre care doar una singură românească... cam grăbit şi scurt totul...

—

poza lui Miluţă de mai sus mi se pare absolut fantastică, ce şansă să ai să prinzi un asemenea cadru într-un concert... toată galeria lui Aici... neapărat să cercetaţi pozele cu Steelwing :D

ieri seară s-a strâns toată rockărimea din bucureşti în cage club pentru o seară şi o noapte de vis... un afiş plin de trupe şi aniversări... dar las asta pentru final...

să-i zicem de muzică, că de asta ne-am dus majoritatea acolo... acum două săptămâni tot în cage au cântat Gothic şi am rămas cu un gust foarte amar din cauza sunetului infect din seara aia şi speram din tot sufletul să se audă altfel de data asta, că ar fi păcat rău de tot ca şi în seara asta sunetul să strice tot cheful nostru şi al trupelor... câteodată, dar foarte rar, speranţele nu sunt în van... aseară s-a folosit o cu totul altă instalaţie de sunet şi mixaj, iar diferenţa dintre calitatea sunetului de aseară şi de acum două săptămâni e colosală... bravo băi... o singură chestie a fost ciudată la sunet, nu ştiu dacă doar eu am simţit-o, dar dacă stăteai pe aceeaşi orientare cu boxele (deci cu urechea spre ele), vocea era foarte deranjantă, peste nivelul la care apare discomfort... e foarte posibil să fi fost doar eu mai sensibil aseară, după atâtea concerte la rând, dar am impresia că am mai văzut pe câţiva în faţa boxelor care îşi acopereau urechile cu mâinile... şi e ciudat că efectul apărea numai pe voce, chitările şi chiar tobele n-aveau nici un efect... soluţia era ori să te orientezi cumva ori mai în spate ori mai în faţă, către scenă, ori să te roteşti cu nasul către boxe...

aoleo ce plictiseală am scris mai sus... să-i zicem naibii şi de trupe odată:

primii care au cântat au fost Negative Core Project, nişte băieţi pe care eu am reuşit cumva să-i ratez de fiecare dată până acum, mai ales la OST când au cântat vineri şi eu am ajuns sâmbătă... am avut o surpriză ciudată, când am intrat în club ei tocmai ce începeau să cânte şi aveam impresia că intră Tiarra pe scenă... Tudor la chitară, Gabi la tobe şi Adi la bass, toţi din Tiarra... ce-au cântat a fost complet altceva, ceea ce mi se pare normal... de ce ai activa în două trupe distincte care cântă exact acelaşi gen de muzică ? Negative Core au cântat un death metal mai spre speed metal, care suna destul de bine, dacă eşti fan al genului... eu pot să zic că nu prea aş asculta aşa de bună voie ce au cântat ei aseară, dar pot să apreciez că au făcut-o bine... mi-a plăcut ultima melodie pe care au cântat-o, parcă Symbolic îi zicea... şi a fost şi un cover interesant la Roots, Bloody Roots, versiunea fără Pavarotti :D... vocalul are ceva growls în el...

următorii pe scenă, Abigail... având în vedere că în ultima vreme pe la concerte am stat numai cu Mihu, Răzvan şi Nadia unii ar putea spune că o să zic numai de bine despre Abigail no matter what, că doar suntem prieteni... eh, acei unii nu mă cunosc deloc... poate să fie şi mama pe scenă, dacă nu mi-a plăcut ceva eu tot voi spune, pentru că mi se pare normal ca pe lângă laude să existe şi criticile constructive... numai din laude e greu ca o trupă să-şi corecteze probleme pe care le are... criticile îi pot ajuta foarte mult...

acuma, cine mă citeşte (oare, o mai fi vreunu) ştie că un lucru care nu-mi place în concerte este să aud instrumente de pe bandă... aseară Abigail n-a putut să vină în formula completă, toboşarul având treburi în afara ţării... deci tobele au fost de pe bandă... asta m-ar fi putut enerva teribil dacă Răzvan n-ar fi avut o idee genială, o găselniţă care a făcut concertul chiar mai interesant... toboşarul a participat la concert... filmat în studio, în spatele tobelor, interpretând toate melodiile din setlist şi videoproiectat pe scenă... aşa da, aşa salvezi o situaţie care putea compromite tot concertul... şi pe lângă toboşar, între melodii au fost întreţesute şi câteva texte legate de mesajele transmise de respectivele piese... “we are all masks...”

trupa a sunat bine, respectul pentru Mihu mi l-am declarat sincer încă de la OST din vară pe când nici măcar nu-l cunoşteam... Răzvan a zis că “noi cântăm doom metal... credem“... cred că da... au reuşit să creeze atmosfera tipică şi interpretarea a fost foarte bună... mi-au plăcut două melodii în mod special... Moon Cathedral care este o melodie nouă, sper că am reţinut bine numele, şi probabil una din cele mai vechi melodii ale lor, Sonet... pe Sonet Mihu a fost absolut genial, părţile clean de pe refren “trebuia să te pierd, să reînvăţ să fiu” au sunat perfect, bravo băi... el zice că habar n-are cum a sunat, că nu s-a auzit deloc în monitoarele de pe scenă şi îi era frică să nu fi făcut praf melodia, dar n-a fost cazul... eu zic că dacă i-a ieşit aşa bine când nu s-a auzit deloc, de acum încolo să cânte cu dopuri în urechi :D...

critici la Abigail ? probleme la chitara lui Fenrir pe o melodie, o greşeală de gramatică a limbii engleze pe  o frază din proiecţie şi un setlist mult prea scurt... când am intrat şi noi bine în starea doom, au terminat de cântat... şi că n-au cântat Bitterness / Tears asta ştiam de înainte, a zis Răzvan că au trebui să-şi adapteze setlistul să corespundă (cât de cât) cu ce cântau şi ceilalţi... data viitoare mi s-a promis :)

— atenţie, urmează conţinut vulgar :D

la Truda a fost rupere de pulă... la propriu... să dea dracii dacă sunt sănătoşi la cap oamenii ăştia... discursuri anarhiste, băgări de pulă în cocalari şi biblie, un pogo general şi multă, multă demenţă... mie unul mi s-a părut că Truda au sunt foarte bine instrumental, au fost nişte riff-uri pe acolo care mi-au plăcut şi erau executate foarte bine... din păcate vocea nu prea s-a auzit, din versuri nu prea s-a înţeles nimic în afară de pulă şi alte organe, iar media de vârstă a publicului a fost pe undeva la 14 ani (vorbele lui Mihu)... :D... când a intrat popa ăla pe scenă m-a apucat tot râsul... cât de nebun era cu crucea aia în mână, cum făcea plecăciunile cu ea... dement... şi când a făcut dive şi era purtat pe deasupra tuturor, îmbrăcat numai în sutană... nici nu vreau să ştiu pe ce puneau mâna ăia din public, cum am zis, rupere de pulă la propriu... nebunia maximă a fost la Violu’ de la ora 5 unde Fotzey s-a dus în mijlocul publicului şi a zis ceva de genu: “baaah... când ajung la partea cu NU MAI E PIZDĂ-N SAAAAAT vreau să fie nebunie generală baah... nu pleacă nimeni întreg acasă, clar ?“... cam asta a fost Truda, o caterincă maximă şi nimic serios... cam exageraţi cu înjurăturile, dar scria clar pe tricou: “Noi suntem Truda şi ne doare în pulă !“... ziceam de chitări că s-au auzit destul de bine... eh, la voce a fost nasol... au avut o grămadă de microfonii, pe toate melodiile...

— atenţie, urmează conţinut subiectiv :)

cât au cântat Truda m-am retras undeva departe de scenă şi de nebunii din public, dar imediat ce au terminat de cântat s-a golit complet zona din faţa scenei, motiv de bucurie pentru mine care m-am postat fix în junghiu monitorului lui Luparul, cum zice Blonda “sub nasul lui“... concertul Bucovina a fost ceva fantastic pentru mine... nu mai ţin minte când am cântat atât de mult încontinuu, cred că am repetat cu ei absolut fiecare vers de pe fiecare melodie, mai puţin alea instrumentale, dar nici air-ghitara n-avea viaţă uşoară... am fost fericit să fiu înconjurat de câţiva oameni care cântau şi ei versurile şi mi-au demonstrat că nu sunt singurul nebun care adoră trupa asta... setlist-ul a fost impecabil, încerc să recreez din minte ordinea melodiilor... ştiu sigur că au început cu una din piesele noi, Mestecăniş... ah da, în seara asta ei de fapt şi-au lansat noul EP, intitulat Duh... Mestecăniş este singura piesă nouă în care Crivăţ cântă majoritatea versurilor, deci e cea mai death-metal dintre toate... eu ador vocea lui Luparul, dar parcă şi părţile lui Crivăţ au rostul lor... poate pe album o cânta mai mult... a urmat Bucovina, Inima Mea, piesa care îmi place cel mai puţin de la ei, de altfel singura pe care n-aş trage-o pe cd-ul de luat pe lună... Valea Plângerii, acel instrumental cu influenţe tipice Metallica a deschis calea către melodiile vechi... Luna Preste Vârfuri a rupt recordul de voci care o cântau, aşa cum era de aşteptat... când am auzit intro-ul de chitară de la Sunt Munţi Şi Păduri a lui Crivăţ am rămas stană de piatră... mai ales că ampliful în care era legat el era amplif pe lămpi şi suna demenţial de bine... ca şi la OST, melodia pe care am rupt rândurile a fost Năpraznica Goană... cred că am şi rupt o coardă de la air-ghitară, da ce mai contează... Straşnic Neamul Meu este trademark-ul lor şi toată lumea o cântă împreună cu Crivăţ, cu mâinile către cer, sculând din morţi, straşnic neamul lor :)... încă o melodie instrumentală, de pe EP, Vuiet De Negru Izvor... încă câteva melodii noi, Sub Piatra Doamnei, melodie pe care n-au băgat-o pe EP, dar sună foarte bine şi va apărea pe album, şi Duh, pe care nu o mai auzisem până aseară dar mi-a plăcut instant... o surpriză absolut genială a fost Vinterdøden... chiar săptămâna trecută am avut o mică obsesie cu melodia asta, dar nu credeam că o cântă în concerte, fiind în limba norvegiană... o fost rupere mare, cea mai dură melodie din tot setlist-ul... i loved it :D... la final au cântat încă o piesă nouă, Straja, o preluare după o piesă populară anonimă... o ştiam de înainte, au mai cântat-o în concerte înainte şi o găsisem pe youtube, dar s-o auzi live şi s-o cânţi împreună cu ei este complet altceva... minunat... s-au întors la bis şi au mai cântat încă o dată Straşnic Neamul Meu şi Luna Preste Vârfuri, melodie cerută insistent de o grămadă de lume...

şi ca o surpriză pentru aniversaţi, au încheiat cu un Mulţi Ani Trăiască interpretat în stilul propriu Bucovina, absolut genial... (de fapt se pare că ceea ce au cântat era Corul Vânătorilor al lui Carl Maria von Weber)... asta era de neratat... de fapt tot concertul era de neratat... cred că au fost aproape două ore de cântare... nu mai ţin minte exact când au început să cânte, dar când au ieşit de pe scenă era trecut bine de ora 1...

am şi pentru ei câteva critici mici... clăparul a fost un pic cam din alt film pe Luna Preste Vârfuri, aproape strident în unele puncte... sincer, cred că ar fi sunat mai bine fără el... sunt şi unele pasaje în care ai nevoie de clape, dar pe melodia aia a fost un pic cam aiurea... şi nu e doar părerea mea.. de asemenea, pe Năpraznica Goană mi s-a părut (dar aici e posibil să mă înşel, că eram cu capul în toate direcţiile, dar nici una ortodoxă) că pe la început au luat-o un pic cam haotic, nu erau sincronizaţi cu tobele, dar s-au redresat repede...

şi am descoperit un alt bassist pe scenă, un tip care mi se pare că se integrează mai bine în trupă decât o făcea Becks, care părea mult prea nepăsător, cel puţin aşa îmi păruse la OST... mult succes în formula asta...

după concert eram absolut terminat fizic, dar într-o stare de sinceră fericire şi nu puteam să-mi şterg zâmbetul de pe faţă... mă uitam spre scenă şi nu-mi dădeam seama dacă a fost real sau mi s-a părut mie... fantastic cât de mult pot să-mi placă oamenii ăştia... tot respectul meu...

OST:

Bucovina – Vinterdøden

Bucovina – Straja

Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina
Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ, de răsună-n Cernăuţi
Cântă cucu-n Cernăuţi, de s-aude-n Rădăuţi.

Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori ?
Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori ?
Fost-au duşi în altă ţară, dar se-ntorc la primăvară
Şi ’napoi când or veni, tot pe tine te-or iubi.

Munţilor cu creasta rară, nu lăsaţi straja să piară!
Munţilor cu creasta rară, nu lăsaţi straja să piară!
Dacă piară straja voastră, va pieri şi ţara noastră
De trăieşte straja voastră, va trăi şi ţara noastră.

noul EP, Duh, sună demenţial de bine... e mixat şi masterat în suedia, de către Dan Swano şi asta se vede... pot să declar lejer că e cd-ul care sună cel mai curat şi mai profesional din câte s-au lansat în românia până acum... nu pot să sper decât că tot albumul nou va fi mixat în suedia... vom vedea...

—

am mai stat un pic să văd cam ce cântă şi Altar, dar n-am rezistat mai mult de trei melodii... n-am înţeles nimic din stilul lor şi nu puteam să ascult aşa ceva când în cap îmi răsunau Bucovina... aşa că am plecat...

—

deci cine sunt aniversaţii ?

Stay Metal Forever, adicătelea Sorin şi Alberta Turcu (o familie fericită) care împlineşte doi ani de la înfiinţare... ei sunt motivul pentru care al vostru Gheorghe o arde non-stop pe la concerte în ultima vreme, ei sunt cei care organizează toate concertele astea şi care promovează trupele româneşti de metale grele... tot respectul şi la mulţi ani...

Blackhawk Security, firma de pază a lui Andrei Irode şi a Nebelhexei împlineşte de asemenea un an şi le urăm şi lor un la mulţi ani... cum a zis-o Fotzey de la Truda: “la mulţi ani băi, să ne apere de cocalari şi de ţigani“... nu poţi să compari un concert la care paza e asigurată de Blackhawk cu unul la care sunt angajaţi BGS... e complet altceva...

—

mulţumesc pentru poză domnişoarei Cerok Veywadh (ignoraţi numele din poză, acel nume este renegat)... nu ştiu ce s-a întâmplat cu Miluţă, dar la Bucovina s-a dus acasă, se pare din motive de integritate corporală... Fotzey a zis-o clar: “de aici nu pleacă nimeni întreg“...

duminică seara am fost să fim trişti la festivalul de emoizi depresivi intitulat sugestiv Doomed Souls Evening... glumesc, evident, dar numele evenimentului o cerea :D

primii care au cântat au fost nişte italieni pe care nu i-am mai ascultat până atunci, Forgotten Tomb... din ce-am înţeles de la solist, şi-au uitat sau pierdut instrumentele la aeroport (deh, italieni) şi le-au mulţumit celor care le-au adus alte instrumente cu care să cânte... au avut noroc de oameni de treabă, că altfel cântau la oale de bucătărie şi suflau în sticle de bere... au cântat puţin, dar au avut un sunet decent şi nu mi-au displăcut deloc... poate caut şi vreun cd ceva pe net, să mai ascult ceva de la ei...

următorii întristatori au fost suedezii de la October Tide, o altă trupă pe care nu o ascultasem deloc înainte de concert... şi rău am făcut... ăştia chiar mi-au plăcut... un sunet excelent instrumental cu de toate la chitări... riff-uri dure, riff-uri rapide, solo-uri, tapping-uri, toate executate perfect... din păcate eu nu prea am auzit vocea deloc, o fi fost şi din cauză că am fost foarte în faţă, dar nu prea cred... oricum, concluzia e că October Tide au cântat bine... foarte bine...

şi a venit şi rândul danezilor de la Saturnus, formaţia pentru care mi-am mişcat fundul afară din casă într-o duminică seara de noiembrie... pot să zic că personal, Saturnus m-au cam dezamăgit...

mă aşteptam la un concert mult mai atmosferic din partea lor, care să te bage în aceeaşi transă tristă în care intri când le asculţi albumele acasă... dar nu a fost aşa... au fost mult prea glumeţi şi veseli pentru o trupă atât de tristă în studio... şi nu zic că e rău, dar nu au fost deloc aşa cum mă aşteptam...

cel mai grav mi s-a părut tonul chitărilor, cel puţin a tipului cu chitara plină de steluţe... nu ştiu ce efecte şi ce distors a folosit pe ea, dar pe mine m-a zgâriat efectiv pe creier... nu mi-a plăcut absolut deloc, nu semăna nici pe departe cu distors-ul de pe albume... de abia dacă se înţelegea ceva din riff-uri... mai ales pe piese ca Empty Handed, s-a auzit ca dracu (şi nu o zic ca pe un lucru bun)... dar asta e doar părerea mea...

mi-a plăcut foarte mult bassistul cu bass-ul lui Ibanez desenat de H.R. Giger... vedeţi în poza de mai sus cam cum arată... eu auzisem de linia de chitări Giger a lor, dar nu credeam că o să văd vreodată una live...

şi n-au avut clape pe scenă, pianul fiind redat de pe bandă... niciodată nu-mi place chestia asta, cu toate că o observ la din ce în ce mai multe trupe...

—

galeria foto a lui Miluţă...

în primul rând, dacă eşti român şi n-ai auzit de Celelalte Cuvinte înseamnă că nu eşti român sau că ai trăit în pădure până acum... totuşi, puteţi citi asta: Cuvinte despre Cuvinte...

concertul de aseară nu a început în cel mai fericit mod, se pare din motive tehnice, că li s-au stricat ălora din Fire echipamentele înainte de concert, dar asta e doar o scuză care nu face uitate cele 80 de minute de aşteptat într-o aglomeraţie teribilă începutul concertului... da, pe afiş scria ora 21, şi a început la 22:20... din ce în ce mai tipică această întârziere tipic românească...

concertul a fost superb şi a avut de toate... e incredibil cum pot oamenii ăştia să cânte foarte multe genuri de rock şi chiar metal, mai degrabă alternându-le decât combinându-le într-o varză fără identitate... au avut balade acustice, balade rock, melodii cu părţi armonie tipice româneşti, de o muzicalitate aparte... pe lângă astea, am avut parte şi de momente tipice heavy metal, pe alocuri chiar trash metal, cu câteva riff-uri demente şi ruperi de gât... cât de genial e să cânţi cu brichetele în aer Iarbă Prin Păr ca imediat după aia să te fereşti de un potenţial moshing în jurul tău pe Armaghedon ?... şi Călin Pop n-a alternat decât două chitări, una electrică şi alta acustică...

au avut un playlist infinit, ce s-a întins pe trei ore, cu vreo 5 minute pauză la mijloc... mai rar (sau deloc) să vezi o trupă cântând atât de mult într-un club, asta după ce-au avut şi problemele tehnice de la început şi au început concertul mult mai târziu decât trebuia... am avut parte de solo de tobe, de melodii instrumentale, de treceri prin toate albumele (mai puţin NOS) şi au revenit de două ori la bis... un singur lucru n-am înţeles, de ce la al doilea bis au ales să cânte din nou Zmeie când toată lumea cerea insistent Lupii (inclusiv eu, e una din piesele mele preferate de la ei)...

au zis că vor mai susţine un concert în Bucureşti luna viitoare şi “lupii apar de obicei în Decembrie“...

Celelalte Cuvine este categoric una din acele trupe care sună infinit mai bine live decât pe albume... iar ieri au avut parte de un sunet foarte bun, exceptând microfoniile... era genial cum puteau să se audă melodiile mai ritmate cântate la chitara acustică... şi când am ajuns acasă să le ascult pe album, nu sunau nici măcar aproape la fel de bine... dacă ar scoate un cd live, eu aş da oricât pe el...

superb concert... asta e concluzia... de toate pentru toţi...

aahh... iris who ?

—

OST:

Celelalte Cuvinte – Aşa E Viaţa Mea
(imnul neoficial al româniei)

Ca un foc
Ce nu arde deloc
Ce s-a stins
Fără să fie aprins
Ca un joc
Fără dram de noroc
Desfăcut
Fără sa fie început

Aşa e viaţa mea
Şi-a ta-i la fel de rea
Ceva neînţeles
Ceva ce nu-i de ales

Ca un fir
Necrezut de subţire
Dinadins
Peste coate întins
Ca un spic
Roditor de nimic
Răsărit
Într-un loc părăsit

Celelalte Cuvinte – Iarbă Prin Păr

Nopţi de vis
Ce s-au stins
În van
Cugetări
Rugăminţi
În zadar

photo by Alex Bratu...

—

cine-mi zice cum o chema pe tipa care era în dreapta mea la concert ieri şi pe care sigur o ştiam de undeva şi prietenul ei pe mine dar ne uitam ca fraierii unii la alţii şi nu ne-am prins de unde ??? :D:D:D că mă freacă la minte de atunci... e super stresant să nu-ţi aminteşti de unde ştii pe cineva... şi am vorbit după concert, el a făcut automatica, ea a făcut construcţii şi arhitectură şi eu electronică, deci în nici un caz de la facultate...

EDIT (luni noaptea, ora 3:30): mi-am dat seama în sfârşit... a lucrat o perioadă (sau lucrează încă dar nu prea cred) la avitech şi am văzut-o la petrecerea de crăciun din 2008 şi de câteva ori în microbuz... am căutat-o în pozele de la petrecere şi s-a confirmat :D:D:D... am scăpat de o mare bătaie de cap care nu mi-a dat pace câteva zile...