da, se cântă şi aşa ceva în românica noastră... şi se face bine de tot...

Kistvaen – Dolor

am ascultat tot Unbekannte-ul şi îmi place, dar melodia asta e clar preferata mea, cu riff-ul ăla la început absolut suicidal... e black dar foarte melodic, chitări puternice şi un Buvnitz care te bagă în mormânt... m-am luat de Buvnitz când a fost cazul, că postează tot felul de porcării fără sens pe metalhead, dar când e vorba de cântat, n-am ce zice... bravo băi...

şi am reuşit să nu-i văd live nici măcar o dată anul ăsta... recuperăm sigur în 2011...

duminică seară am fost să dau din cap iar la băieţii de la Silver Bullet, cum n-o mai făcusem de vreo 19 ore...

clubul în care urma să se desfăşoare selecta activitate mai sus menţionată se numeşte simplu Watt... ajuns fix la ora 20 acolo am fost lovit în faţă de tristeţea maximă ce domnea în club... foarte mic, cu fotolii în faţa scenei şi decoruri mai de n-ar mai fi... şi o linişte tipică de parastas, mai că-mi venea să şoptesc când l-am salutat pe Vladimir...

soundcheck-ul a durat destul de mult, clubul nu cred că era prea obişnuit cu metalele feroase, sunetistul sigur n-avea chef de bătaia de cap de-a regla totul... în fine, până la urmă Marius a stat în public că nu se auzea pe scenă şi a fost relativ ok... am savurat şi ceva fragmente din Orion la soundcheck, dacă ajung s-o aud şi cântată în totalitate la vreunul din concertele viitoare sunt cel mai fericit... a se aminti cât de mult îmi place Orion :D

destul după ora 21 a început şi concertul efectiv... am început să le învăţ şi piesele lor originale deci pot să vă zic exact playlist-ul serii:

Touch Of Insanity
Wolf
Fear Of The Dark (Maiden)
Happy Catchy
Just Hyde
Seek And Destroy (Metallica)
Masquerade
Balada (:D)
Breaking The Law (Judas Priest)
Raining Blood (Slayer)
The Four Horsemen (Metallica)

sper să nu fi uitat nimic... Just Hyde e clar preferata mea din piesele lor originale, dar nici cu Happy Catchy nu mi-e ruşine, la care îmi place mult intro-ul lui Silviu... The Four Horsemen a fost o surprinză plăcută, cu toate că-l auzisem şi la soundcheck... bestial bass slapping-ul lui Tiberiu pe melodia asta...

cu toate că tobele păreau “o bucată dintr-un citroen vechi“, mie unul sunetul mi s-a părut mult mai bun decât sâmbătă în Cage... totul s-a auzit mult mai trash, chitara lui Silviu a fost dată foarte tare şi am savurat toate solo-urile alea rapide, iar vocea s-a auzit clar mult mai bine duminică... Marius s-a auzit mai încet, dar se compensează cu seara de sâmbătă când am stat fix lângă boxa în care era panoramată chitara lui şi l-am auzit mai mult pe el :D... tobele au fost cel mai mare minus, mai ales pe Raining Blood... intro-ul ăla genial n-a avut acelaşi efect...

publicul putea fi (mai) activ, puteau fi mai mulţi oameni în picioare lângă mine, dar nici clubul nu prea permitea asta... şi la Fear Of The Dark mi se părea că eram singurul care cântam cu ei, nu prea se manifesta lumea deloc...

la cât mai multe seri de genul ăsta... aşteptăm EP-ul şi ne revedem în 2011...

Galerie Foto Silver Bullet în Watt Club

sâmbătă în Cage... metale grele, public relativ puţin şi liniştit... din păcate iar s-au suprapus trei concerte ieri seară şi publicul a fost divizat... noi o ardeam în Cage, alţii o dădeau mai liniştit la Dark Bombastic Evening în Kulturhaus şi în Fabrica mai cântau Deathdrive, Shesdead şi Psychogod... e trist că e deja a doua sâmbătă la rând în care sunt trei concerte în acelaşi timp din care trebuie să alegi unul singur...

nu-mi regret deloc alegerea...

primii care au cântat se numesc Graven şi nu-i mai ascultasem niciodată... sunt tineri, au zis bine, dar nu neapărat ceva ce aş asculta eu de bunăvoie... destule influenţe alternative... pe alocuri m-am gândit chiar la Linkin Park şi la HIM... oricum, decenţi... şi cu un sunet foarte bun... foarte funny vocea chitaristului :)

Monarchy au fost altceva... cu o medie de vârstă a componenţilor bine peste 30 de ani şi cu nişte compoziţii mult mai interesante... instrumental au sunt foarte bine, dar vocea s-a auzit cam încet... interesant vocalul, a prezentat una din cele mai bune engleze pe care le-am auzit la soliştii români, dacă îi ascultam din greşeală fără să ştiu că sunt români nu m-aş fi prins după accent... ştiam doar piesele Earthquake şi Tribute, şi au sunat foarte bine live (că album oricum n-au)... am avut parte şi de un solo de tobe + bass, which i always enjoy... la bis au cântat şi un Breaking The Law, cover Judas Priest care întotdeauna este cântată de public, indiferent de cine e pe scenă...

au urmat Masterpiece, trupa tribut Metallica care a fost cap de afiş în seara asta... nu-i ascultasem niciodată, iar părerile auzite de prin lume erau împărţite... au fost ok, instrumental s-au descurcat foarte bine, Andy de la Altar la voce a fost ok, cu toate că şi el s-a auzit relativ încet în faţă... ce nu mi-a plăcut a fost că au cântat mai mult piese post 90 şi foarte puţine de pe primele trei albume care sunt adevăratele albume Metallica... ce-am auzit aseară... Enter Sandman, Wherever I May Roam, Sad But True, Harvester Of Sorrow, Whiskey In The Jar, Last Caress, So What, Die, Die My Darling, Until It Sleeps, Fade To Black, Master Of Puppets, Creeping Death, For Whom The Bell Tolls şi în încheiere Seek And Destroy... au folosit până şi intro-ul Ecstasy Of Gold :D... am cântat câteva piese cu ei (mai ales ultimele patru, desigur), dar totuşi n-au  nici pe departe acelaşi farmec de la un concert Metallica adevărat... printre toate piesele alea de la Metallica au reuşit să strecoare şi un cover Megadeth, aşa ca tribut pentru un fost membru Metallica, şi anume Symphony of Destruction...

era deja ora 1 când au urcat pe scenă şi Silver Bullet... clubul s-a cam golit după Masterpiece, în faţa scenei rămânând destul de puţină lume... fraieri, habar n-au ce e aia speed metal adevărat... au început cu ce-au terminat Masterpiece, adicătelea magnificul Seek And Destroy (“asta e piesa cu care ne încălzim noi de obicei“) :D... nimic nu m-a împiedicat să o cânt de două ori la rând... şi cu mâna pe inimă afirm că a sunat mult mai bine în varianta lor decât în varianta Masterpiece... e o chestie de gusturi probabil... i like it fast and crazy... şi improvizaţiile nu mă deranjează niciodată... după asta au cântat numai balade :D... singurele lor piese originale pe care le ştiam sunt cele două pe care le-au pus pe myspace, Just Hyde şi Masquerade, piese care sună într-un mod demenţial de bine... e fascinant să îi urmăreşti pe Silviu şi Marius cum aleargă pe fretboard, speed is the key word, dar şi artistic în acelaşi timp... eu am stat foarte în faţă şi nu l-am auzit pe Vladimir foarte bine, presupun că în spate s-a auzit ok, aceeaşi problemă la toate trupele... din cover-uri mai menţionez şi clasicul Fear Of The Dark, Raining Blood şi la bis Judas Is Rising... şi câteva secunde din Braşoveanca :D

and now i’m off to see them again :D

great metal evening...

—

photo by Sorin Turcu de la Stay Metal Forever...

.a câta oară când mi se confirmă ce ştiam deja...
.a câta oară când îmi dovedesc mie însumi cât sunt de fraier...
.a câta oară când îmi vine să sparg sticla de bere în mână...

.e clar, nu înţeleg nimic din ce se petrece în jurul meu, nu înţeleg lumea şi mecanismele ei, totul e un hazard pentru mine...

.nu înţeleg ce se petrece în mintea unei femei...

.tăceţi

—

ce cânta aseară când am plecat:

EMF – Unbelievable

The things, you say
Your purple prose just gives you away
The things, you say
You’re unbelievable

la mulţi ani

hai că veni şi decembrie-le peste noi... şi frigul de-ţi îngheaţă coaiele care s-a instalat cu o precizie nemţească fix când zice în calendar că e prima zi de iarnă... weird precision shit...

aseară n-a fost excepţie de la vremea care eviscerează pe noi... mă uitam pe geam pe la 5 jumate şi nu-mi venea să cred prin ce trebuie să trecem ca să ajungem la dat din cap... mă întreb câtă lume care vroia să vină aseară la concert a ales să stea acasă doar ca să nu se ude (la modul cel mai propriu posibil nebunilor)...

şi pe lângă vremea de rahat, aseară mai aveau loc încă 2 (două!) concerte de metale în alte cluburi, în acelaşi timp... noi o ardeam în Fabrica, în Cage se desfăşura a treia seară Magic Tales of a Winternight organizată de Stay Metal Forever şi în Silver Church cânta Paul Gilbert care a strâns cea mai multă lume aseară din păcate... cel mai tare a fost Miluţă care s-a dus şi la Gilbert şi a venit şi la noi după ce s-a terminat ăla şi a prins şi Trooper-ul şi L.O.S.T.-ul...

două vorbe legat de club (Fabrica), că n-am mai fost pe acolo niciodată... destul de încăpător, scenă măricică dar frig de înnebuneşti înăuntru... şi garderobă pe bani (1 leu haine dar 3 lei pentru ghiozdane)...

hai să-i zicem de muzică...

cu o oarecare întârziere, încep să cânte Spectral... nu auzisem de ei înainte să văd posterul evenimentului, nu am ascultat nimic şi habar n-aveam ce cântă... la un moment dat patru băieţi din public se urcă pe scenă... cică ei sunt Spectral :D... tare, mi-am dat seama că i-am mai văzut prin public pe la o grămadă de alte concerte... tobe, două chitări şi voce... cum, fără bass ? da, se pare că fără... păi şi ce-au cântat ? păi aş zice un death metal după voce şi tobe, dar la fel de bine şi un speed, technical metal după shred-urile rapide de chitară... nu mi-au displăcut dar n-am înţeles foarte multe din ce-au cântat, că nici sunetul nu i-a ajutat foarte mult, cu toate că mi-au plăcut shred-urile alea rapide... au avut şi trei fani înfocaţi în faţă care se dezlănţuiau :D...

e rândul celor de la Abigail să ne înece în melancolie... Răzvan ne cheamă mai aproape de scenă, să devenim un pic mai intimi, un cuvânt care poate descrie perfect atmosfera pe care o induce un concert Abigail... nici ei n-au avut parte de un sunet bun... i-am văzut de trei ori anul ăsta şi aseară s-au auzit cel mai prost... au început cu Bitterness / Tears, piesă de care m-am îndrăgostit iremediabil de la prima ascultare şi s-a dus sus de tot în topul meu din toate timpurile, lucru care se întâmplă foarte rar... aseară am auzit o a treia variantă a melodiei, care combină vocea lui Răzvan pe strofe ca în versiunea de pe Sonnets şi vocea lui Mihu pe refren, asemănător versiunii din 2007, de pe New Dawn... din păcate Răzvan nu s-a auzit mai deloc, după cum am zis, sunet foarte slab... a urmat un playlist asemănător celui de acum câteva săptămâni din Cage... la fel, dintre melodiile noi cel mai mult mi-a plăcut Moon Cathedral... finalul a fost, după cum era de aşteptat, un Sonet... cântată şi de Mihu şi de toţi cei din faţa scenei... un moment foarte emoţionant, ca întotdeauna...

a urmat încă o formaţie de care nu mai auzisem până ieri, dar care păreau că au ceva istorie în spate... le zicea ceva cu T... Trooper parcă, dacă am reţinut bine... nu ştiu de unde au apărut băieţii ăştia dar bine au mai zis aseară... nici ceilalţi de prin public nu prea auziseră de ei, că în afară de mine, Maria şi tipa care le face poze la toate concertele nu mai cânta nimeni cu ei... cel mai trist concert Trooper la care am fost vreodată :)... probabil fanii lor erau la Gilbert... anyway, deci terminând cu gluma, pot să zic că Trooper au avut un sunet mai ok... au început cu Ultima Noapte a Condamnatului la Moarte pe care n-au cântat-o săptămâna trecută la aniversarea de 15 ani... au urmat Nu Trebuie Să Vrei şi Vlad Ţepeş, apoi bass and drums-ul de introducere a formaţiei, ceva mai scurt ca de obicei totuşi, lucru absolut de înţeles... eşec total la ţipetele lui Coiot, sorry for that... O Viaţă Este Prea Mult, întotdeauna o surpriză plăcută, nu mă satur niciodată să cânt 10 minute încontinuu pe piesa asta... mai trece şi un Old School Baby, not one of my favourites... I Want To Break Free a mai făcut câteva glasuri să se audă din public, iar reacţia lui Coiot a fost genială: “Niciodată nu e prea târziu să auzim ceva reacţii din public” :D:D... sfârşitul a fost clasic dar totuşi atipic... Tari Ca Munţii şi Strigăt, tocirea completă a corzilor vocale :D... păi şi cum, fără Amintiri ?... da, fără... e explicabil din moment ce Trooper au fost doar invitaţi... şi acum am pană cu 15 şi de la Balaurul şi de la Oscar :)... era şi culmea să n-o prind la cât de aglomerat era acolo în faţa lui...

am ajuns şi la L.O.S.T., cei despre care a fost vorba încă de la început... ei şi-au lansat primul album întreg aseară, căruia îi zice Remains of Pain şi face boxele să scoată din ele un death-metal melodic de o calitate cel puţin bună... eu  recunosc cu ruşine că n-am ascultat nimic L.O.S.T. până aseară, dar băieţii mi-au plăcut instant :D... metal fan at first sight :D... pe bassist (Vlad Buşcă) îl ştiam de pe la concerte că face poze mereu :D... cum să descriu concertul lor de aseară... a fost...  dur, amuzant, serios, trist, personal şi interesant... melodiile au fost executate perfect, şi e uimitor că o singură chitară şi un bass pot să sune atât de complet... între fiecare melodie vocalul (BB Hanneman) şi Vlad au dialogat între ei şi cu noi, în cele mai geniale moduri... “doamna, ăştia râde“... “băi, păi ce-aţi venit aici să râdeţi ? aţi plătit 15 lei să ne ascultaţi cântând... dacă mai şi râdeţi mai lăsaţi 15 lei la ieşire“... :D... cam ceva de genul ăsta au ţinut-o pe toată durata concertului... mai puţin când cântau, momente în care erau serioşi, aşa cum o cere stilul în care cântă şi versurile scrise de Vlad... nimic amuzant în ele, dar nici nu trebuia să fie... toate melodiile lor au fost primă audiţie pentru mine şi cel puţin două mi-au plăcut instant... foarte rar mi se întâmplă asta, deci tot respectul... foarte tare şi bis-ul Victims cu Răzvan la chitară (“aşa începe mah ? cum din Si, în pula mea ăsta nu-i Si“) şi BB doar la voce: “uitaţi-vă cum îl fac pe Buvnitz... Fane Buvnitz unde eşti, uită-te cum te fac”... şi încheierea lui Vlad: “hai gata, asta a fost tot... altele nu mai ştim” :D...

—

OST:

L.O.S.T. – O Viaţă

Totul e aici, chiar lângă mine
De ce n-am putut să văd, să simt?
Timpul e scurt, privirea cea rece
Oricât aş da s-o pot schimba.

Momentul e azi, lumina persistă iar eu
Încerc să vreau, să pot, privirea să o întorc…
Aş vrea să cred că mâine va fi o zi
În care vom fi la fel ca azi, ca ieri.

Dar nu, e fals!
Ce vezi în jur va dispărea cât ai clipi
Nu poţi să iei fără să dai
Nicidecum
Nu poţi trăi fără să arzi
O viaţă ai…

Am greşit, crezând că putem amâna
Sentimentul, privirea, viaţa, simţirea,
Îmi pare rău de timpul ce a trecut
Momente departe de noi pierdute în van, iar apoi,

Începi să te-ntrebi: timpul când a trecut?
Unde-am ajuns? Câte clipe am petrecut?
Aş vrea să cred că mâine va fi o zi
În care vom fi la fel ca azi, ca ieri

L.O.S.T. – Clipa

Uimirea, peste ochii tăi
Durerea, răzbate dintre noi
Dorinţa, cu tot ce-ai fost, vei fi,
Va naşte o viaţă într-o zi.

Din viaţă, nu te poţi opri
Învaţă, tot ce va veni
Spre tine, prin tine sau deloc
E clipa, ce nu mai are loc.

Culoarea, se zbate între alb şi negru,
Privirea se înalţă, căzând,
Iar totul va fi doar un vis
Ce nu îl mai poţi opri …

Te uiţi, în jur şi tot ce vezi
E greu, lumina din jur, nu sunt eu…
Pentru mine, pentru tot,
Concretul are un alt scop.
Prezentul, a fost, azi e ieri,
Străvechiul, se naşte, un mister
Ce vine, dinspre noapte sau zi
Clipe ce nu le poţi rosti.

—

o seară genială aseară în Fabrica, între o grămadă de lume bună...

le mulţumesc Nadiei şi lui Răzvan pentru cd-ul Abigail şi lui Alex Bratu pentru că l-am frecat la cap toată seara cu cereri de poze :D... şi Mariei că nu m-a călcat decât o singură dată aseară pe bocanci... şi ploii şi frigului...

galeria foto completă a lui Alex Bratu o găsiţi pe Letsrock şi galeria lui Miluţă care a ajuns mai târziu pe Metalhead...