am plecat la Oktoberfest

câteva cuvinte despre seara frumoasă de ieri, din Ageless...

primele două trupe (Scarlet Moon şi Between Colors) sunt foarte la început şi se vede, dar poate pe viitor... apreciem coverul Herr Mannelig din partea Scarlet Moon...

Tiarra au avut probabil unul din cele mai bune concerte ale lor, cu siguranţă unul din cele mai bune la care am fost eu până acum, şi am fost la destule... după o lungă pauză, au revenit cu un toboşar nou şi cu multe piese noi, în acelaşi stil cu ultimul EP, dacă nu chiar mai dure un pic... să continue tot aşa... de departe cea mai bună trupă de aseară...

slovacii de la Galadriel au fost o mare dezamăgire... chiar dacă instrumental erau ok şi vocea basistului chiar mergea cu instrumentalul, duduia cu vocea principală era praf... foarte praf... păcat de rest...

mulţumim Titus pentru încă o seară frumoasă, la cât mai multe ediţii...

Frankenstein’s Army

probabil unul din cele mai proaste filme din istorie... exact ce căutam... dar mi-a depăşit orice aşteptări...

scena cu jumătate de creier nazist şi jumătate de creier comunist a fost genială... “it’s too much here... oh, shit”...

nota 4

câteva cuvinte despre Artmania 2013...

fiind al patrulea an în care dau banii pe abonament, ştiam cam la ce să mă aştept... un festival aşezat, matur, cu organizare impecabilă şi de mult bun simţ (anul ăsta lăsau pe toată lumea cu dslr-uri înăuntru dacă nu depăşea 20 cm lungime (al meu a fost măsurat la 19.5 cm cu obiectivul la minim :) ))... locaţia perfectă, jetonul de bere 5 lei cum e decent, multe dozatoare de bere şi multe bude... spre deosebire de mizeriile de la Maiden şi RAMMSTEIN, numărul de standuri de bere a fost de vreo 3 ori mai mare iar numărul de oameni de vreo 10 ori mai mic, deci cozi de 30 de ori mai mici... la Maiden am stat 40 de minute să-mi iau un jeton şi-o bere, aici am stat 1 minut cu totul... altă clasă...

un lucru m-a dezamăgit, faptul că cu toate că am plătit abonament, nu am putut să văd concertul Deine Lakaien de joi seară pe motiv că erau locuri limitate şi trebuia să faci rezervare înainte pe site, lucru de care n-am aflat decât când a fost prea târziu... chiar nu mi se pare normal, am dat bani pe abonament la fel ca toată lumea care a fost lăsată să intre la concert... anyway, sper să mai vină nemţii, vreau de mult să-i văd...

cam ca întotdeauna, marea problemă a Artmaniei este trupele... anul trecut nici n-am fost, atât de mizerabil mi s-a părut, iar anul ăsta mi-am luat biletul pentru Deine Lakaien şi pentru Haggard, iar pe unii din ei nici nu am fost lăsat să-i văd... dar hai să vă explic:

joi seară mâncam la o terasă în piaţa mică când au început să cânte nişte români dubioşi... cică ar fi The Mono Jacks... sunet prost, nu se auzeau decât tobele şi toate melodiile erau identice... deci nu...

vineri trebuia să vedem Alternosfera în piaţa mică, dar s-a întâmplat ceva şi n-au mai venit... astfel că am ajuns să văd alţi români tot seara în timp ce mâncam, cred că Aeon Blank... sunet mai bun ca ăia de joi şi muzica mai bună... au fost chiar ok...

în piaţa mare am început cu Amaranthe, o mizerie danezo-olandeză cu trei vocali şi o muzică plictisitoare şi care se auzea mai prost ca orice... aoleo nu aşa...

maximul festivalului au fost desigur Haggard, care iar m-au făcut să zâmbesc încontinuu 40 de minute şi la care mi s-au înmuiat ochii, pentru a patra oară... absolut superb ca de fiecare dată, doar că prea scurt...

Within Temptation au fost, spre surprinderea mea, foarte decenţi... chiar dacă nu-i mai ascult de prin liceu, trebuie să recunosc că duduia Sharon are o voce incredibilă chiar şi live... melodiile foarte accesibile, te prindeau imediat, puteai să cânţi refrenul cu ei chiar de la prima ascultare... mi-au plăcut Faster şi Shot in the Dark, melodii destul de bune, chiar dacă simple... Faster se duce direct pe mix-ul de maşină...

sâmbătă am văzut două trupe acustice şi semi-acustice, pe un soare infernal, săracii de ei care cântau pe o scenă neacoperită, la mansardă... deci au fost Coma şi Omul cu Şobolani... impresii bune, i-aş mai asculta live aşa...

în piaţa mare au început Xandria, de la care ştiam nişte melodii vechi, la voce cu o tipă foarte mişto (şi ea şi vocea)... se pare că n-o mai au pe aia şi şi-au schimbat şi stilul, astfel că m-au plictisit teribil... nici aşa...

maneliştii de la Orphaned Land au plictisit cam pe toată lumea, care au început chiar să plece acasă... dacă mai lălăia ăla mult pe scenă înnebuneam...

din păcate n-am mai rezistat şi la Lacrimosa pentru că a început o ploaie torenţială fără final şi am plecat...

—

rezumat: organizare impecabilă, oftică că am ratat Deine Lakaien şi încă un concert superb Haggard...

The Conjuring

un horror atât de clasic încât e un fel de rezumat al tuturor filmelor cu activităţi paranormale şi exorcizări din toată istoria televiziunii... până şi ecranul cu purici îşi face apariţia...

singurul lucru bun la el e că e cu Vera Farmiga... în rest, nu-mi dă nimeni înapoi două ore din viaţă...

nota 6

—

fază după film... la candy king, să-mi iau bomboane... pe afiş scria că poţi să pui oricâte bomboane şi jeleuri într-un pahar mare şi totul e 19.99 de lei... umplu un pahar plin, plin şi zice tipa de la casă: “ştiţi, trebuie să pot să vă pun capacul, aşa e regula“... eu: “ce capac domne... în poză acolo n-are capac, zice cu vârf... nu e nici un capac în poză“... se uită fata la mine ca la nebun, trage paharul şi ia un capac, îl storceşte peste bomboane, îl bombează, îl apasă cât poate şi zice: “hai să zicem că a încăput“... superb...

şi pe drum ţineam cu mâna şi paharul şi capacul să nu cadă, dar la un moment dat îmi cade un bonibon mic pe jos, la care un coleg îmi zice “10 lei dacă o mănânci şi p-aia“... pot să zic că am cu 10 lei mai mult în portofel... nu regret nimic...