într-o seară de joi muncitorească, unii dintre metaliştii bucureşteni, cei inspiraţi să meargă la concertul din Wings, au avut parte de un concert foarte reuşit, cu două trupe care încep cu litera M, dar ăsta nefiind singurul lucru care-i aseamănă...

Monarchy au început să cânte puţin după ora 21, în acelaşi stil pe care l-am văzut şi auzit acum câteva luni în Cage... diferenţa a fost că de data asta aveam o instalaţie de sonorizare, ceea ce în Cage se pare că lipsea cu desăvârşire... trupa s-a auzit foarte bine, bass, clape, ambele chitări şi în mod special vocea... am zis-o şi prima dată când am scris despre ei, tipul are probabil cea mai bună engleză dintre toţi vocaliştii români, şi are şi voce... şi mai e şi al dracului de fotogenic, toate pozele cu el au ieşit bine :)... să nu uităm şi de tobe, din nou având parte de un solo din partea lui Geani... două piese mi-au plăcut în mod special de la ei (pe lângă Earthquake care nu se pune, fiind o melodie compusă special ca să o cânte oricine în concert chiar şi dacă n-o ştie): Endless Journey şi Soul Insanity... două piese foarte bune, bravo băieţi... la bis au cântat exact ce mă aşteptam să cânte, Breaking The Law :D... rupere... setlist:

Soul Capture
Tribute
Soul Insanity
Earthquake
Drum Solo
Endless Journey
At The World’s End
Rise And Fall
Breaking The Law (Judas Priest)

Galerie Foto Monarchy

s-a mai strâns ceva lume prin public, dar chiar şi aşa destul de puţină rockărime, având în vedere că cei care urcau pe scenă erau Magica, una din cele mai iubite trupe din românia (probabil n-o mai fi adevărat)... recunosc, am avut şi eu o perioadă prin 2005-2006 când Magica erau preferaţii mei din ro, dar între timp m-am mai supărat şi am trecut la metale mai feroase şi voci masculine...

ultima dată când i-am văzut live a fost în 2006, în deschidere la Apocalyptica, acel superb concert de referinţă... nu şi recitalul Magica de atunci, care s-au auzit absolut oribil... câte bancuri n-au ieşit după concertul ăla, cu sunetistul lor care era la coadă la bere când cântau ei şi altele de genul... păcat, mi-am zis...

nu ştiu cum de nu i-am mai prins pe nicăieri de atunci până aseară... dar să lăsăm bocetele şi să ne bucurăm în sfârşit de ei... avem de ce ? da, se pare că avem... Magica 2011 au sunat cu câteva clase peste Magica 2006 aseară, ajutaţi şi de sunetul perfect din Wings de care nu mă satur să menţionez, până n-or muta ăştia toate concertele acolo :D... toate instrumentele s-au auzit bine şi curat, cu solo-uri alternând la cele două chitări... Ana s-a auzit şi ea bine, aşa cu engleza ei imperfectă cum este... am descoperit oameni noi în formaţie, la tobe şi la bass, fiind aproape uimit că ÎngerAlb nu mai cântă cu ei... mă întreb ce s-o fi întâmplat...

şi o chestie nasoală... de ce erau clapele pe scenă şi 6fingers în faţa scenei şi făcea poze ? Magica fără clape chiar nu e aceeaşi chestie, ce naiba... şi pana mea, omul era acolo... cum să cânţi All Waters Have The Colour Of Drowning fără clapele de la început ?

absolut genial cover-ul Kamelot cântat în duet cu solistul de la Monarchy... fără nici o îndoială Center Of The Universe a sunat de câteva ori mai bine aseară decât în vară la Artmania... vroiam să strig la solist: “bravo băi, mai bine ca Khan !” (ia stai să văd cum îl cheamă, să nu-i mai zis solistul tot timpul... aşa, deci îl cheamă Dragoş :D)...

Broghdan a comunicat permanent cu publicul, s-a simţit şi ne-am simţit bine...

setlist-ul a fost decent, dar au lipsit din el multe piese pe care aş fi vrut să le aud de la ei, cum ar fi Dacă, E Magic, This Is Who I Am, Energy For The Gods sau I Remember A Day... n-au cântat nici o piesă în româneşte... dar ce-au cântat:

We Are Horde
All Waters Have The Colour Of Drowning
Don’t Wanna Kill
Release My Demons
Bind You Forever
Endless
Center Of The Universe (Kamelot)
Wait For Me
Shallow Grave
Used To Be An Angel
Never Like You
Need
Bittersweet Nightshade
Hunting High And Low (Stratovarius)

Galerie Foto Magica

—

OST:

Monarchy – Endless Journey

Magica – Bittersweet Nightshade

Vader – When The Sun Drowns In Dark

Walk the hidden ways of mysterious, iniquity lands.
Paved with roads of thorns.
Light has diminished to none.
A world of total splendor,
Ravenous for devotion.
Where all gods possess the thrones.
Worshipped by those with no will.

A rapturous love, their moral goodness.
With no emotion, they kill dissimilarity
Indisputable allegiance to wicked ways.
Overthrown all their teachings.
The abrupt failure of now impaled beings.
Their temples burn in blazing fire.
All life absorbed by her darkness
Never to return again.

Echoes of the nameless.
Erupt from her womb.
Where the sun drowns in dark,
The left hand path engulfs.
Only when the one who fell,
Betrayed by their lies,
Made her way to their icon doors.
And evoke the darkness
She made the sun disappear
All stars collapse and daylight fades.
She has a grip on all what was.

—

awesome riffs, great power... pure metal...

Dissection – Elisabeth Bathory

—

de vreo două zile nu pot să mi-o scot din cap...

ete că trecu şi evenimentul pentru dudui... şi trecu bine...

prima formaţie de pe afişul roşu care a urcat pe scenă a fost Apotheosis, care este foarte proaspăt formaţi ei (de vreo 3 luni) şi de aia au avut ceva probleme în a duce până la capăt un cover Dimmu Borgir... am scris asta doar pentru amuzament, nu ca să-i arăt cu degetul, pentru că restul cover-urilor cântate au sunat foarte bine... încă n-am putut să-mi scot din cap Summer Night City cu care au început, cover după cover Therion după Abba :D... şi Over The Hills And Far Away, bineînţeles că fără solo-ul de la final... nu m-ar mira ca asta să fi fost prima lor apariţie live... viitorul le sună bine... hai la mai multe concerte... setlist:

Summer Night City (Therion)
Carry Your Cross And I’ll Carry Mine (Tiamat)
Deep Silent Complete (Nightwish)
Saladin’s Dream
River Of Tuoni (Amberian Dawn)
The Quest
Over The Hills And Far Away (Nightwish)

Galerie Foto Apotheosis

stilul muzical s-a schimbat brusc şi a urmat cea mai bună trupă a serii după părerea mea, Eternal Fire... să n-aud comentarii că sunt misogin şi zic asta pentru că Eternal Fire au fost singura trupă de sâmbătă care n-a avut nici o duduie în componenţă :D... deşi îi vedeam pentru prima dată, m-au prins instant... se vedea (şi se auzea) că au ceva experienţă în spate... riff-uri curate, obsesive, un toboşar care a rupt pedala (“băi animalule, băi“) şi un vocal bun, dacă trecem peste machiajul de albă ca zăpada care întotdeauna mă lasă rece... absolut genial cum îi dădea cu death growls când prezenta câte o piesă şi imediat după aia pe o voce super calmă (“şi chitara un pic mai sus în monitor”)... super cover-ul Elisabeth Bathory... cu ei mă voi întâlni şi duminica viitoare... setlist:

Warriors
Twisted Love
Daemons
Call Of The Wolves
Storm Of The Eternal Fire
Elisabeth Bathory (Dissection)
My Will To The Stars

Galerie Foto Eternal Fire

neconform cu ordinea de pe afiş, următoarele care au urcat pe scenă au fost fetele de la Idol, pe care le vedeam a doua oară şi care au cântat leit la fel ca şi prima dată... nu vreau să fiu dur ca ceilalţi şi să le desfiinţez, dar nici nu mi-au plăcut... nu aduc nimic nou şi nu s-au încadrat deloc în atmosfera creată de celelalte trupe... nici nu aveau cum, cu melodii cu versuri despre cât de prefăcuţi sunt băieţii şi cover-uri după Korn... na, înţeleg ideea de a aduce o formaţie numai de fete la un eveniment dedicat duduilor, dar ori schimbă ceva (mai multe), ori riscă să mă plictisească de tot...

Galerie Foto Idol

trecem din nou la registrul cu care am început seara, cu un gothic metal tipic, cântat de Fortress of Faith... pe Vanda o văzusem prin public şi pe scenă la concertele Trooper, o ştiam de pe facebook dar nu o ascultasem niciodată (atunci cu Trooper nu s-a auzit deloc, deci nu se pune)... cu toate că muzica trupei nu-mi spune mare lucru, eu trecând peste faza gothic metal încă din primul an de facultate, vocea ei aduce destul de mult cu a mult iubitei Simone (care se întreabă acuma de care Simone zic poate să-şi dea singur una peste ceafă, cu mâna stângă, să încălzească un pic locul şi apoi să mai dea şi cu dreapta)... deci vocea era ok, instrumental la fel, dar compoziţiile nu sunt pe gustul meu... setlist:

Sound Of The Unknown
Insanity
The Fear
Wild Child (W.A.S.P)
Midnight Mist
The Fallen
Echo (Children Of The Sky)

Galerie Foto Fortress of Faith

cei care au închis seara au fost clujenii de la Whispering Woods, pe care îi vedeam deja pentru a doua oară, prima dată în Cage, în deschidere pentru Gothic... sunetul a fost mult mai bun de data asta, şi instrumentele chiar s-au auzit... vocea Alexandrei se aude cred că la fel indiferent unde ar cânta, cred că şi cu microfonul stins... n-aş vrea s-o am de nevastă şi s-o supăr cu ceva, fără să-mi doresc (încă) o vizită la orl după aceea... un moment frumos a fost când a apărut Cătălina, mi-a văzut uniforma (tricou cu Haggard, desigur) şi a zâmbit... se ştie (da ?) că ea e flautistă şi la genialii nemţi..

ne-a fost prezentat şi toboşarul formaţiei, Alex, care sâmbătă a împlinit 19 ani (vai ce bătrân mă simt)... i s-a cântat la mulţi ani şi toată lumea era fericită... ca între prieteni... mi-au plăcut şi replicile Alexandrei la comentariile din public de după prezentările melodiilor: “în continuare vom încerca să dezlegăm misterul privighetoarei / cam greu ! / încearcă !“...

au cântat destul şi bine, dar spre final s-a cumulat oboseala şi aşteptam sfârşitul evenimentului, care a venit aproape de miezul nopţii... setlist:

Well Of Dreams
Of The End
Fairy Woods
Ghost In The Monastery
Ode To The Leviathan
The Call Of The Trees
Death Of A Beautiful
Curse Of The Nightingale
Sleeping Angel
Queen Medusa

Galerie Foto Whispering Woods

—

OST:

Therion – Summer Night City

—

concluzia... un eveniment reuşit, organizare perfectă din partea Stay Metal Forever şi un sunet impecabil în Wings, pentru a doua oară din două... tot aşa...

pe bune, dacă mă citeşte cineva, vin cu o idee... haideţi să mutăm concertul Haggard din mai în Wings... eu zic că ar ieşi mult mai bine decât în Silver Church, care joi s-a prezentat oribil...

seara de joi a început chiar de la intrare, unde i-am urat la mulţi ani lui Andrei Irode, primul om din românia care a înţeles cu adevărat ce înseamnă să asiguri securitatea la un concert de metale grele... şi ca cadou, un pic de reclamă Blackhawk Security :)

pe afiş scria ora 19, dar Carpatica au început să cânte de abia după ora 20... dacă ora de pe afiş se vroia să fie ora de acces şi nu de începe a concertului trebuiau să menţioneze mai clar asta, să nu stăm toţi o oră degeaba pe acolo... cei mai trotilaţi începuseră deja să strige la scena goală: “haide baaah“...

ştiţi faza aia din benny hill: “i got a girl pregnant / my god harry, it’s the third time this year... and it’s only january 4th“... eh, cam aşa şi eu cu Carpatica... ce-aş mai putea scrie despre ei când i-am văzut deja de trei ori anul ăsta, şi e de abia începutul lui martie... din păcate sunetul a fost foarte prost, cel puţin în faţă, Matei s-a auzit foarte slab, vocea lui Andrei nu s-a auzit absolut deloc, nici vioara... bine măcar că s-a auzit chitara şi iar mi-au rămas în cap nişte riff-uri ce nu-mi dau pace dimineaţa în metrou...

Galerie Foto Carpatica

era prima dată când îi vedeam pe Sincarnate... băieţii au cântat ok, tot cu un sunet destul de prost, care combinat cu faptul că nu ştiam absolut nici o melodie de la ei m-a făcut să nu prea înţeleg mare lucru din muzica lor, care la un moment dat mi s-a părut destul de repetitivă, cu toate că nu plictisitoare... nu m-au impresionat, dar nu le zic încă pa... o să mai ascult ceva de ei şi pe net să vedem cum sună şi aşa... iată setlist-ul lor:

Ecce Homo !
Song Of Eternal Return
Acedia
On Earth The Furthest
The Unbearable Lightness Of Guilt
Nurturing The Gods Of Doubt
Getting Over Jocasta
Rituals Of Obnubilation

Galerie Foto Sincarnate

odată ce au urcat pe scenă Negură Bunget s-a aglomerat rău zona din faţa scenei... e normal, se ştie faptul că timişorenii au foarte mulţi fani, peste tot prin europa... au şi de ce... eu încă n-am ascultat nimic de la ei în afară de albumul OM, dar asta e în curs de schimbare... am recunoscut piese ca Pămînt, Ţesarul de Lumini şi magnifica Hora Soarelui... nici la ei sunetul nu a fost ok, vocea de abia se auzea... mi-a plăcut chitaristul desculţ, îi zicea bine de tot şi cu riff-urile şi cu solo-urile...

s-au întors şi la un bis, unde au încheiat cu încă o melodie foarte bună de pe OM, Cunoaşterea Tăcută...

un concert Negură Bunget e ceva ce se simte, se trăieşte acolo, n-are nici un rost să încerci să explici chestia asta în nici o cronică... oricât de bine ar fi scrisă...

nu ştiu de ce s-a dat o grămadă de fum pe scenă, de abia mai puteam respira şi vedea ceva prin el... şi se tot dădea, în ţărănie... sunet prost, plin de fum şi cu nişte lumini de rahat, aşa s-a prezentat silver church-ul joi seara... mai rău ca-n cage...

eu am o teorie... dacă după un concert nu poţi să asculţi zile în şir decât melodiile formaţiei respective, atunci concertul a fost unul reuşit... ei, de joi seară ascult încontinuu Ţesarul de Lumini...

încă o chestie... cât de frumoasă e Inia Dinia... vedeţi în pozele de mai jos :)

Galerie Foto Negură Bunget

Negură Bunget – Ţesarul de Lumini

În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare deşteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma veşniciei
Pe drum bătut cu piatră rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn şi fără umbră.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.

Prind dorinţa-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.