ştiu, am întârziat cu şase zile, dar probabil că toată lumea ştie de ce... nu se va mai repeta, cel puţin în viitorul apropiat...

mie Blind Guardian îmi plac foarte mult... cântă exact acel Speed Power Metal care-mi place cel mai mult, şi-l cântă foarte bine... cel puţin asta credeam până în ziua concertului... tocmai de-aia m-am dus cu vreo oră înainte să se deschidă porţile la arene, să prind loc pe gard în primul rând...

după ora fixă indicată de ceasul cu cuc al bunică-mii reglat după ora rusiei, s-au deschis în sfârşit şi porţile şi ne-am purtat bălăngănit corpurile pe axa OY până în faţa scenei, ca să constatăm că toate locurile de pe gard erau ocupate de unii cu postere în braţe, care nush ce câştigaseră de aveau voie să fie acolo cu o oră înaintea noastră... eh, obişnuit cu aglomeraţia din metrou de dimineaţă, nu mi-am făcut probleme că nu încap şi eu printre ei... bine că omul are coate (cel puţin eu)...

să-i zicem cu muzica...

despre White Walls am citit peste tot că sunt şi că dreg, că vor fi şi că ce bine... după zeci de minute de soundcheck, au început să cânte... am fost profund dezamăgit... deci ei sunt revelaţia metalului românesc ? next please... n-am înţeles absolut nimic din recitalul lor incredibil de lung (2 piese)... începeau cu riffuri de heavy metal, apoi intra o voce de alternative şi de la jumate încolo o dădeau în ceva inexplicabil, ce n-are nici o legătură cu metalul... deci nu, white walls n-au loc în playlist-ul meu...

Bolthard au fost complet altceva... de la prezenţa scenică şi până la sunet, mult mai metal şi mai heavy... au avut un sunet foarte bun, instrumental... vocea s-a auzit foarte încet... deci aşa da, o trupă ca ei aş mai asculta şi a doua (de fapt a treia) oară... riffuri heavy nene, in your face, nu şi-au ales numele pe care-l au degeaba... setlist (nu garantez 100% că n-a mai fost vreuna în afară de astea):

Uyd
The Sphere
Won’t Let Go
Human Race
Thin Ice

dintr-un motiv anume, mulţimea de oameni din spatele meu a început să strige disperată numele unui celebru ziar londonez, minute în şir...

au urmat Blind Guardian... între ce s-a întâmplat pe scenă şi ce speram eu că se va întâmpla a fost o diferenţă enormă... eu am ascultat obsesiv primele 3-4 albume ale lor, cele din anii 85-93, şi mi-au plăcut la nebunie... recunosc că n-am apucat să ascult şi albumele lor mai recente, dar nu mă aşteptam să fie cine ştie ce diferenţă între ele... se pare că este...

concertul de duminică seara a fost mult prea soft pentru mine... şi ca sunet şi ca stil... din melodiile care-mi plac mie am auzit doar trei: Welcome to Dying, Lost in the Twilight Hall şi Valhalla... atât... trei piese... restul au fost în mare parte balade şi variaţiuni pe aceeaşi temă... recunosc că momentul acustic de la Bard’s Song a fost reuşit, dar în rest m-am plictisit teribil...

sunetul a fost foarte prost în faţa scenei, nu se auzeau decât tobele... chitările aveau un distors mult prea soft pe ele, cea de ritm de abia se auzea... Hansi tuns scurt, nu în cea mai mare formă... am căscat de vreo trei ori în timpul concertului şi am început să mă gândesc la algoritmi pentru maşinuţă în loc să fiu atent la ei... trist...

unde bah, unde sunt Goodbye My Friend, Majesty, Time What Is Time, Journey Through The Dark, Wizard’s Crown ? melodii incredibile, pe care le ştiu pe de rost, cap coadă ? unde ?

—

photo by Miluţă Flueraş... galeria lui photo Aici, iar galeria marca Lenore Aici...

mare fu surpriza când am ajuns la arenele romane şi am văzut cortul... nu scria nimic pe belet de cort, scria clar doar arenele romane... să-i fi speriat vremea împuţită din săptămâna de înainte de concert ?

Machinae Supremacy m-au lăsat absolut indiferent la sunetele lor în 8 biţi redate de pe bandă şi stilul metalic prezentat pe scenă... cel mai bun lucru la recitalul lor e că a avut şi-un final... cum zicea solistul în desene animate: “that’s all folks”...

ce-a urmat pe scenă a fost o perfecţiune finlandeză... Ensiferum cântă domne, şi au nişte coaie în ei de dărâmă blocuri cu ele... din păcate sunetul a fost destul de prost la ei, tobele date foarte încet şi chitările la fel (intenţionat, deci muie organizatorilor)... asta din cauză că ei au fost numele mic de pe afiş, ceea ce n-o să pot accepta niciodată... atât puţin cât au cântat, au avut un setlist foarte bun, cu melodii de pe toate albumele... din ce-mi amintesc: Token of Time, Into Battle, Twilight Tavern, Guardians of Fate, Lai Lai Hei şi Iron... dacă băgau şi Slayer of Light veneam fără gât acasă... posibil să mai fi cântat vreuna sau două dar nu-mi vin acum în minte... anyway, au rupt corzile pe piesele ăstea... exact cum mă aşteptam, au avut o viteză în riffuri şi o energie pe scenă cum foarte rar vezi... din nou, păcat cu sunetul... trebuie neapărat să se întoarcă...

absolut genial că pe Lai Lai Hei foarte multă lume din jurul meu cânta (împreună cu mine) versurile, cu toate că erau în finlandeză şi pot să jur că nici unu nu ştia ce zice acolo... Ken Leeeeeee, tulibudibudauciu...

mai am un pic de muie de dat publicului de miercuri seară, cred că de departe cel mai prost public care m-a înconjurat vreodată la un concert... o medie de vârstă mai mică decât la un concert Truda, generaţia noastră de mâine... pogo încontinuu la Ensiferum, în nişte momente în care chiar nu-şi avea rostul, într-un stil absolut cretin, fără nici o noimă... jalnici sunteţi... am îmbătrânit rău de tot dacă am ajuns să fiu înconjurat la concerte de public cu 10 ani mai tânăr ca mine... sunt cu un picior în groapă (peste mormintele lor)...

Children of Bodom au fost cam plictiseala maximă... mie unul nu mi-au spus nimic, toate melodiile sunau la fel, şi pe un sunet dat mult peste cât ar fi trebuit ca să se audă bine... halal sunetişti... chitările cu un distors de căcat şi un vocal care ne înjura între fiecare melodie... deci nu, mersi, nu vreau să mai aud vreodată de ei...

—

OST:

Ensiferum – Guardians of Fate

Vader – Fight Fire With Fire
(cover Metallica)

unul din cele mai bune cover-uri Metallica pe care le-am auzit... riff-ul de la început este absolut nebun, iar solo-urile de la 2:24 sunt de o melodicitate incredibilă... genial un comment de pe youtube care zice: “vader says “hell no!” to acoustic intros” :d...

şi am zis unul dintre cele mai bune cover-uri Metallica şi nu cel mai bun pentru că mai există trei cover-uri geniale prin audiosferă, Battery de la Ensiferum, Motorbreath de la Rage şi Seek And Destroy de la Silver Bullet :D...

—

indubitabil, dacă e să numesc formaţia care mi-a plăcut cel mai mult în ultimele luni, aceasta este Vader...
ce coaie au polonezii ăştia în ei...

Ensiferum – Token Of Time

mai sunt câteva zile până la concertul finlandezilor...

pentru unii veniţi din obsesie, pentru alţii veniţi de curiozitate, pentru alţii veniţi să studieze, pentru alţii veniţi să admire, pentru toţi aseară au cântat olandezii de la Epica...

coadă la intrare în Silver Church, intrat la oră fixă înăuntru, postat cât mai în faţă, băut o bere şi aşteptat ceva...

în deschidere au cântat NeXuS... nu-i văzusem, nu-i auzisem până ieri, dar feţele mi-au fost cunoscute... toboşarul de la Bucium şi solistul de la Act... pe restul nu-i ştiu... ce-au cântat ? un fel de trash / heavy metal, care n-a sunat rău dar nici nu m-a impresionat cu ceva, măcar cu ceva... interpretare foarte bună dar compoziţiile nu mi-au plăcut... şi na, ce legătură are NeXuS cu Epica ? în orice privinţă ? poate că amândouă trupele au un set de tobe pe scenă... sau că amândouă trupele au cântat aseară... că alte asemănări nu găsesc... deci în concluzie, oricum ar fi sunat NeXuS aseară, alegerea lor a fost complet neinspirată...

Galerie Foto NeXuS

Epica a fost multe chestii... majoritatea da, de bine... Simone Simons este într-adevăr frumoasă, pot să confirm asta acum că am stat la câţiva metri de ea... am mai văzut eu femei care arătau bine în poze şi când le vedeai live te întrebai dacă trupa nu cumva a venit cu solista de rezervă, dar nu e cazul ei... arată parcă un pic mai pe la 30 de ani (când ea are 26), dar cine zice că asta e un lucru rău ? :D

şi femeia are voce... ohoho, ce voce... pe Tides of Time şi The Phantom Agony a răsunat Silver Church-ul cum n-a mai făcut-o de fix anul trecut pe vremea asta, când minunata Su Ehlers vibra candelabrele cu versurile din Eppur si Muove (of, şi acum mă trec fiorii când mă gândesc la momentul ăla)...

şi mai ştie şi să dea din plete, bine de tot... şi în ritm cu piesele, nu ca alţii care dau din cap doar ca să se afle în treabă... ştia bine ce face...

ah da, mai era şi o formaţie pe scenă, era să şi uit de ei... aveam de toate... doi chitarişti, aşa cum trebuie să aibă orice trupă, bassist, toboşar şi clăpar... toţi şi-au făcut treaba perfect, şi instrumental Epica a sunat perfect... mie unul mi-a plăcut foarte mult momentul instrumental, în care Simone a luat o pauză, iar băieţii au băgat un Imperial March magistral, de ziceai că e Darth Vader pe scenă...

au cântat destul, dar s-au axat foarte mult pe ultimul album, care nu e chiar cel mai bun al lor... dar s-au întors la bis şi au cântat şi piesele lor alea clasice de pe primul album, pe care îl ascultam pe repeat în liceu...

să concluzionăm... Simone Simons superbă şi ca trup şi ca voce, cu mare chef de cântat, şi nişte instrumentişti care au acompaniat-o perfect... şi pe lângă asta, Mark Jensen a mai dat şi din voce, şi a dat bine... sunetul a fost bun spre foarte bun, cel mai important e că vocea s-a auzit foarte bine, lucru care a fost esenţial...

la sfârşit păreau foarte fericiţi şi au petrecut destul timp împărţind celor din primele rânduri pene de chitară, prosoape, sticle de apă, foile cu setlist-urile şi orice au mai găsit pe scenă... se vor întoarce...

Galerie Foto Epica

—

câteva lucruri nasoale de aseară... aglomeraţie incredibilă, de abia aveai loc să stai... în câteva momente mi-a fost imposibil şi să-mi ridic mâinile sus să aplaud... oribil... nu mai vindeţi aşa multe bilete în locaţii în care nu încap atâţia oameni... şi sunt mândru de mine că am scris fraza precedentă fără să conţină construcţia lexicală “vă fut în gură“...

nici n-o să încep să descriu cât de praf erau cei de la lumini, din nou... tot concertul a fost ba complet roşu, ba verde, ba albastru, de abia zăreai ceva pe scenă... şi când mai dădeau ceva lumină pe scenă, era din stroboscoape şi te zăpăcea de cap... bah nene, veniţi-vă în fire, altfel erau luminile în Silver Church până acum... v-aţi prostit de la concertul Negură Bunget încoace... şi acolo a fost la fel de praf... şi nu vreţi să ştiţi de la ce fraze m-am abţinut de data asta...

şi pe lângă asta cu luminile, fum nene pe scenă de nu se mai oprea... în ţărănie... oribil...

noroc cu Epica, că altfel nu-mi plăcea seara de ieri :D

—

OST:

Epica – The Phantom Agony

Epica – The Imperial March

tam tam tam tam taram, tam taram... TAM TAM TAM TAM TARAM TAM TARAM :D:D:D
genial