Top Gear pe Transfăgărăşan

e tare rău episodul filmat în romania... cu toate că totul este regizat, pe drum au întâlnit: câini, ţigani, cocalari, gropi şi poduri din scândură... cred că formează o imagine perfectă ţărişoarei noastre... n-au filmat nici o pitzipoancă totuşi...

a fost mult prea tare că au reuşit să intre în subsolul casei poporului şi să bage nişte nos pe acolo... Clarkson s-a udat rău de tot când a văzut câta clădirea este casa poporului...

şi iată ce zice nenea Clarkson despre Transfăgărăşan:

“From above, it looks like every great corner, from every great race track in the world, has been knitted together to create one unbroken grey ribbon of automotive perfection.”

nu ştiu dacă Eminescu însăşi ar fi putut s-o spună mai bine... eu am fost pe Transfăgărăşan acum trei ani şi chiar este incredibil... asta dacă rezişti cu nervii până ajungi sus, că drumul până la vidraru este o colecţie de gropi...

anti-videanu
anti-udrea
anti-boc (II, boc III)
anti-bazac

votat cu crin
sper să scăpăm de căcaţii de mai sus şi să vină alţi căcaţi mai parfumaţi

Asfalt Tango

băi ce film... cum dracu de nu l-am văzut până acum... este tot ce înseamnă românia, ştoarfe şi tot ce-i mai rău în ţara asta, puse pe sticlă într-un mod absolut genial, cu un umor şi o ironie de mare clasă...

“Şi la altar, ghici ce-a zis ? Da sau Nu ? Hai, din trei încercări...”

Nae Caranfil e un mare regizor... mare mare...

“Şi mai zice lumea că stăm prost cu exportul... ia uite câte curve pleacă în franţa ...”

nota 9.25

să-mi sugă pula toţi şmecherii de la metrorex care se cred ei cei mai futuţi din toată românia...

nici eu n-am primit nici o mărire de salariu anu ăsta (cu toate că o meritam legal, că doar am trecut de la tehnician la inginer) şi nu mi-a convenit dar mi-am băgat pula şi am tăcut... că ce altceva să fac... de ce sunteţi voi mai şmecheri mă jegoşilor ? doar pentru că puteţi ? să-mi sugeţi pula cu spume...

e imposibil să traversezi tot bucureştiul fără metrou... din tineretului în pipera, din pipera în politehnică şi înapoi acasă... imposibil, futu-vă morţii în cur...

sper să vă cumpăraţi sicrie din banii pe care (nu) o să-i primiţi...

n-au cântat Totul e Fals...

cu toate că pe bilet scria ora 19:00, intrarea în sală s-a făcut pe la 19:30 şi concertul a început puţin peste ora 20... am fost extrem de surprins să aflu că sala în care urma să se desfăşoare concertul avea scaune... şi lumea urma să stea jos ??? apăi să-mi fie cu iertare dar Trooper nu este o formaţie pe care să o asculţi stând jos (cu excepţia câtorva piese)... şi cel mai stresant era că tu dacă te ridicai în picioare să de desfăşori era clar că ăia din spatele tău care stăteau jos mai vedeau o laie... până la urmă eu am stat în picioare (şi m-am desfăşurat) aproape tot concertul şi asta au făcut majoritatea din primele rânduri... şi cei din spatele nostru... până la urmă dacă ei sunt fraieri, noi ce să le facem ?

introducerea primei părţi din concert a fost făcută de actorul Cristian Şofron (de care eu n-am auzit până acum, dar eu sunt incult şi am fost la teatru de trei ori toată viaţa)... a fost de efect (aici)...

din primele trei piese de pe noul album îmi place foarte mult Ursitoarele... prin urmare aici am izbucnit prima dată şi am cântat cu ei toată melodia... sala era cam tăcută, nu cred că foarte multă lume a ascultat albumul pe site... următoarea îzbucnire am avut-o pe Solii Turci şi În Valahia... foarte tari bucăţile astea două, merg foarte bine în concert... şi solo-urile de pe În Valahia sunt foarte bune...

Trooper – Ursitoarele

Căci doar o dată la o sută de ani,
Se naşte un vultur cu ochii văpăi.
Care e vifor între cruzii duşmani
Şi care-i tată pentru toţi ai săi.

legat de sunet, care n-a fost foarte strălucit... chitara Balaurului se auzea prea tare şi prea distorsionată, chitara lui Popa se auzea mult prea încet şi solo-urile lui se auzeau mai greu iar microfonul lui Coiot era şi el prea încet şi vocea nu s-a auzit clar deloc...

legat de scenă... a fost drăguţă ideea cu cele patru ursitoare / iele / fantome care alergau pe scenă ba îmbrăcate în alb, ba în negru (după caz), dar din cauza uneia din ele care se plimba pe lângă microfon Coiot a ratat un vers :D... nu ştiu dacă e multă lume care a observat asta, dar mie mi s-a părut funny...

orchestra de coarde a cam scârţâit (nu ca sunet) pentru că nu prea ştia să se sincronizeze... stătea mereu Balaurul să le dea indicaţii când să intre pe melodie şi când să se oprească... cum a zis şi dirijorul, se vede că au repetat doar o zi... n-am înţeles de ce... şi mi-a smuls un zâmbet tipul care a strigat la prezentarea “orchestrei de coarde” cu “oooh, daaaa“... bine, cei care le-au şi văzut înţeleg :D

momentul în care am cântat cel mai tare a fost evident pe Kara Iflak... cum dracu de mai mult de juma de sală putea să stea jos pe melodia asta nu pot să înţeleg...

Trooper – Kara Iflak

Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatră,
Trece prin turci, şi nu pot ca să vadă
Unde să fugă sau cum să mai lupte,
Când încă o sută de vlahi sar din munte.

celelalte două intervenţii ale lui Şofron au fost mai mult spărgătoare de chef pentru că au intervenit între melodii energice... am înţeles că băieţii pun preţ şi pe poveste, că doar e album conceptual and stuff, dar sunt de ajuns versurile, nu trebuie să-l ascult şi pe ăla recitând poezii între melodii... părerea mea...

bassul lui Oscar s-a auzit impecabil pe Moare Vlad... mi-a plăcut foarte tare la început cum lovea foarte încet corzile ca să sune pasajul ăla ca pe album... şi mi-a plăcut la Oscar cum rămânea stană de piatră la bucăţile care n-aveau bass :D

după ce-au terminat de cântat tot albumul, au băgat şi un Pas Infinit, aşa să ne liniştească... mie nu-mi plac baladele lor în general, dar nici nu mi-a displăcut... bineînţeles, toate cuplurile erau în extaz :)

a urmat o pauză de 10 minute în care s-a petrecut o penibilitate... au lăsat pe scenă o cântăreaţă de muzică populară (naiba a ţinut minte cum o cheamă) care să încânte sala cât schimbă ei haine / instrumente / fluide... în primul rând, pe poster scrie Maria Dragomiroiu... se pare că s-a răzgândit într-un final duduia, urât din partea ei totuşi... revenind la scenă... cum mă să cânţi muzică populară unei săli (care oricum nu era atentă) plină de tricouri negre ? era un peisaj grotesc... săraca femeie dându-i acolo cu of, of, măi, măi-urile ei şi nimeni băgând-o în seamă, poate chiar băgând-o altundeva (cu toate că au cam avut un dram de respect totuşi)... şi la sfârşit, a încheiat apoteoric cu: “dumnezeu să vă binecuvânteze şi dumnezeu să vă ocrotească“... doamne, îmi venea să râd de penibil ce-a fost... [ce ironie, să folosesc expresia cu “doamne” împotriva altei expresii cu dumnezeu]...

multă lume a plecat... n-am înţeles de ce, poate erau de pe la ziare / radio-uri şi nu-i interesa decât lansarea albumului, dar mi s-au părut cam mulţi care au plecat totuşi şi nu cred că sunt multe ziare / radio-uri care să fie interesate de Trooper...

în partea a doua a urmat un concert clasic Trooper... nu am ce să mai comentez aici, decât să mă declar fericit că au cântat Încă o luptă şi 17:00 şi foarte trist că n-au cântat Totul e Fals... am înţeles că nu o cântă de obicei în concerte, că au foarte puţin timp la dispoziţie şi melodia are vreo 9 minute, dar acum era altceva... aveau tot timpul din lume, doar au cântat 3 ore... trebuiau să cânte şi Totul e Fals...

încerc un playlist din memorie... sigur am uitat ceva... şi prima piesă că nu ştiu cum îi zice...

Nu Mai Contează
Nu Trebuie Să Vrei
Încă O Luptă
Cântecul Lebedei
Doar A Mea
Dispari Din Ochii Mei
Old School, Baby
17:00
Orizonturi (frumos moment, pentru Schijă)
Tari Ca Munţii
Amintiri
Strigăt

totul a fost filmat de TVR şi va ieşi un DVD cu concertul de azi... de abia aştept să văd ce minunăţie s-a filmat, că era cam dezorientat cameramanul de pe scenă, cel puţin o dată s-a speriat că s-a întors Coiot spre el şi a luat-o la fugă cu camera... halal profesionalism...

per total a fost un concert bun, cu probleme medii de sunet şi de faptul că sala avea scaune...bine, dacă cântau şi Totul e Fals nu mai comentam, dar aşa sunt puţin supărat pe ei... să ai o bijuterie ca asta în repertoriu şi să n-o cânţi e cam sacrilegiu...

la ieşire mi-am luat CD-ul şi un tricou cu noul album... păcat că nu au adus şi mai vechi, luasem bani la mine să le cumpăr pe toate...