sâmbătă am fost la botezul fiului lui Laurenţiu, fostul meu şef din service... ocazie bună de-a mai sta de vorbă cu el şi cu foştii colegi din service...

numai sănătate pentru ăla micu, Ştefan-Ioan...

[una din rarele poze în care nu sunt îmbrăcat complet în negru...]

ieri seară s-a strâns toată rockărimea din bucureşti în cage club pentru o seară şi o noapte de vis... un afiş plin de trupe şi aniversări... dar las asta pentru final...

să-i zicem de muzică, că de asta ne-am dus majoritatea acolo... acum două săptămâni tot în cage au cântat Gothic şi am rămas cu un gust foarte amar din cauza sunetului infect din seara aia şi speram din tot sufletul să se audă altfel de data asta, că ar fi păcat rău de tot ca şi în seara asta sunetul să strice tot cheful nostru şi al trupelor... câteodată, dar foarte rar, speranţele nu sunt în van... aseară s-a folosit o cu totul altă instalaţie de sunet şi mixaj, iar diferenţa dintre calitatea sunetului de aseară şi de acum două săptămâni e colosală... bravo băi... o singură chestie a fost ciudată la sunet, nu ştiu dacă doar eu am simţit-o, dar dacă stăteai pe aceeaşi orientare cu boxele (deci cu urechea spre ele), vocea era foarte deranjantă, peste nivelul la care apare discomfort... e foarte posibil să fi fost doar eu mai sensibil aseară, după atâtea concerte la rând, dar am impresia că am mai văzut pe câţiva în faţa boxelor care îşi acopereau urechile cu mâinile... şi e ciudat că efectul apărea numai pe voce, chitările şi chiar tobele n-aveau nici un efect... soluţia era ori să te orientezi cumva ori mai în spate ori mai în faţă, către scenă, ori să te roteşti cu nasul către boxe...

aoleo ce plictiseală am scris mai sus... să-i zicem naibii şi de trupe odată:

primii care au cântat au fost Negative Core Project, nişte băieţi pe care eu am reuşit cumva să-i ratez de fiecare dată până acum, mai ales la OST când au cântat vineri şi eu am ajuns sâmbătă... am avut o surpriză ciudată, când am intrat în club ei tocmai ce începeau să cânte şi aveam impresia că intră Tiarra pe scenă... Tudor la chitară, Gabi la tobe şi Adi la bass, toţi din Tiarra... ce-au cântat a fost complet altceva, ceea ce mi se pare normal... de ce ai activa în două trupe distincte care cântă exact acelaşi gen de muzică ? Negative Core au cântat un death metal mai spre speed metal, care suna destul de bine, dacă eşti fan al genului... eu pot să zic că nu prea aş asculta aşa de bună voie ce au cântat ei aseară, dar pot să apreciez că au făcut-o bine... mi-a plăcut ultima melodie pe care au cântat-o, parcă Symbolic îi zicea... şi a fost şi un cover interesant la Roots, Bloody Roots, versiunea fără Pavarotti :D... vocalul are ceva growls în el...

următorii pe scenă, Abigail... având în vedere că în ultima vreme pe la concerte am stat numai cu Mihu, Răzvan şi Nadia unii ar putea spune că o să zic numai de bine despre Abigail no matter what, că doar suntem prieteni... eh, acei unii nu mă cunosc deloc... poate să fie şi mama pe scenă, dacă nu mi-a plăcut ceva eu tot voi spune, pentru că mi se pare normal ca pe lângă laude să existe şi criticile constructive... numai din laude e greu ca o trupă să-şi corecteze probleme pe care le are... criticile îi pot ajuta foarte mult...

acuma, cine mă citeşte (oare, o mai fi vreunu) ştie că un lucru care nu-mi place în concerte este să aud instrumente de pe bandă... aseară Abigail n-a putut să vină în formula completă, toboşarul având treburi în afara ţării... deci tobele au fost de pe bandă... asta m-ar fi putut enerva teribil dacă Răzvan n-ar fi avut o idee genială, o găselniţă care a făcut concertul chiar mai interesant... toboşarul a participat la concert... filmat în studio, în spatele tobelor, interpretând toate melodiile din setlist şi videoproiectat pe scenă... aşa da, aşa salvezi o situaţie care putea compromite tot concertul... şi pe lângă toboşar, între melodii au fost întreţesute şi câteva texte legate de mesajele transmise de respectivele piese... “we are all masks...”

trupa a sunat bine, respectul pentru Mihu mi l-am declarat sincer încă de la OST din vară pe când nici măcar nu-l cunoşteam... Răzvan a zis că “noi cântăm doom metal... credem“... cred că da... au reuşit să creeze atmosfera tipică şi interpretarea a fost foarte bună... mi-au plăcut două melodii în mod special... Moon Cathedral care este o melodie nouă, sper că am reţinut bine numele, şi probabil una din cele mai vechi melodii ale lor, Sonet... pe Sonet Mihu a fost absolut genial, părţile clean de pe refren “trebuia să te pierd, să reînvăţ să fiu” au sunat perfect, bravo băi... el zice că habar n-are cum a sunat, că nu s-a auzit deloc în monitoarele de pe scenă şi îi era frică să nu fi făcut praf melodia, dar n-a fost cazul... eu zic că dacă i-a ieşit aşa bine când nu s-a auzit deloc, de acum încolo să cânte cu dopuri în urechi :D...

critici la Abigail ? probleme la chitara lui Fenrir pe o melodie, o greşeală de gramatică a limbii engleze pe  o frază din proiecţie şi un setlist mult prea scurt... când am intrat şi noi bine în starea doom, au terminat de cântat... şi că n-au cântat Bitterness / Tears asta ştiam de înainte, a zis Răzvan că au trebui să-şi adapteze setlistul să corespundă (cât de cât) cu ce cântau şi ceilalţi... data viitoare mi s-a promis :)

— atenţie, urmează conţinut vulgar :D

la Truda a fost rupere de pulă... la propriu... să dea dracii dacă sunt sănătoşi la cap oamenii ăştia... discursuri anarhiste, băgări de pulă în cocalari şi biblie, un pogo general şi multă, multă demenţă... mie unul mi s-a părut că Truda au sunt foarte bine instrumental, au fost nişte riff-uri pe acolo care mi-au plăcut şi erau executate foarte bine... din păcate vocea nu prea s-a auzit, din versuri nu prea s-a înţeles nimic în afară de pulă şi alte organe, iar media de vârstă a publicului a fost pe undeva la 14 ani (vorbele lui Mihu)... :D... când a intrat popa ăla pe scenă m-a apucat tot râsul... cât de nebun era cu crucea aia în mână, cum făcea plecăciunile cu ea... dement... şi când a făcut dive şi era purtat pe deasupra tuturor, îmbrăcat numai în sutană... nici nu vreau să ştiu pe ce puneau mâna ăia din public, cum am zis, rupere de pulă la propriu... nebunia maximă a fost la Violu’ de la ora 5 unde Fotzey s-a dus în mijlocul publicului şi a zis ceva de genu: “baaah... când ajung la partea cu NU MAI E PIZDĂ-N SAAAAAT vreau să fie nebunie generală baah... nu pleacă nimeni întreg acasă, clar ?“... cam asta a fost Truda, o caterincă maximă şi nimic serios... cam exageraţi cu înjurăturile, dar scria clar pe tricou: “Noi suntem Truda şi ne doare în pulă !“... ziceam de chitări că s-au auzit destul de bine... eh, la voce a fost nasol... au avut o grămadă de microfonii, pe toate melodiile...

— atenţie, urmează conţinut subiectiv :)

cât au cântat Truda m-am retras undeva departe de scenă şi de nebunii din public, dar imediat ce au terminat de cântat s-a golit complet zona din faţa scenei, motiv de bucurie pentru mine care m-am postat fix în junghiu monitorului lui Luparul, cum zice Blonda “sub nasul lui“... concertul Bucovina a fost ceva fantastic pentru mine... nu mai ţin minte când am cântat atât de mult încontinuu, cred că am repetat cu ei absolut fiecare vers de pe fiecare melodie, mai puţin alea instrumentale, dar nici air-ghitara n-avea viaţă uşoară... am fost fericit să fiu înconjurat de câţiva oameni care cântau şi ei versurile şi mi-au demonstrat că nu sunt singurul nebun care adoră trupa asta... setlist-ul a fost impecabil, încerc să recreez din minte ordinea melodiilor... ştiu sigur că au început cu una din piesele noi, Mestecăniş... ah da, în seara asta ei de fapt şi-au lansat noul EP, intitulat Duh... Mestecăniş este singura piesă nouă în care Crivăţ cântă majoritatea versurilor, deci e cea mai death-metal dintre toate... eu ador vocea lui Luparul, dar parcă şi părţile lui Crivăţ au rostul lor... poate pe album o cânta mai mult... a urmat Bucovina, Inima Mea, piesa care îmi place cel mai puţin de la ei, de altfel singura pe care n-aş trage-o pe cd-ul de luat pe lună... Valea Plângerii, acel instrumental cu influenţe tipice Metallica a deschis calea către melodiile vechi... Luna Preste Vârfuri a rupt recordul de voci care o cântau, aşa cum era de aşteptat... când am auzit intro-ul de chitară de la Sunt Munţi Şi Păduri a lui Crivăţ am rămas stană de piatră... mai ales că ampliful în care era legat el era amplif pe lămpi şi suna demenţial de bine... ca şi la OST, melodia pe care am rupt rândurile a fost Năpraznica Goană... cred că am şi rupt o coardă de la air-ghitară, da ce mai contează... Straşnic Neamul Meu este trademark-ul lor şi toată lumea o cântă împreună cu Crivăţ, cu mâinile către cer, sculând din morţi, straşnic neamul lor :)... încă o melodie instrumentală, de pe EP, Vuiet De Negru Izvor... încă câteva melodii noi, Sub Piatra Doamnei, melodie pe care n-au băgat-o pe EP, dar sună foarte bine şi va apărea pe album, şi Duh, pe care nu o mai auzisem până aseară dar mi-a plăcut instant... o surpriză absolut genială a fost Vinterdøden... chiar săptămâna trecută am avut o mică obsesie cu melodia asta, dar nu credeam că o cântă în concerte, fiind în limba norvegiană... o fost rupere mare, cea mai dură melodie din tot setlist-ul... i loved it :D... la final au cântat încă o piesă nouă, Straja, o preluare după o piesă populară anonimă... o ştiam de înainte, au mai cântat-o în concerte înainte şi o găsisem pe youtube, dar s-o auzi live şi s-o cânţi împreună cu ei este complet altceva... minunat... s-au întors la bis şi au mai cântat încă o dată Straşnic Neamul Meu şi Luna Preste Vârfuri, melodie cerută insistent de o grămadă de lume...

şi ca o surpriză pentru aniversaţi, au încheiat cu un Mulţi Ani Trăiască interpretat în stilul propriu Bucovina, absolut genial... (de fapt se pare că ceea ce au cântat era Corul Vânătorilor al lui Carl Maria von Weber)... asta era de neratat... de fapt tot concertul era de neratat... cred că au fost aproape două ore de cântare... nu mai ţin minte exact când au început să cânte, dar când au ieşit de pe scenă era trecut bine de ora 1...

am şi pentru ei câteva critici mici... clăparul a fost un pic cam din alt film pe Luna Preste Vârfuri, aproape strident în unele puncte... sincer, cred că ar fi sunat mai bine fără el... sunt şi unele pasaje în care ai nevoie de clape, dar pe melodia aia a fost un pic cam aiurea... şi nu e doar părerea mea.. de asemenea, pe Năpraznica Goană mi s-a părut (dar aici e posibil să mă înşel, că eram cu capul în toate direcţiile, dar nici una ortodoxă) că pe la început au luat-o un pic cam haotic, nu erau sincronizaţi cu tobele, dar s-au redresat repede...

şi am descoperit un alt bassist pe scenă, un tip care mi se pare că se integrează mai bine în trupă decât o făcea Becks, care părea mult prea nepăsător, cel puţin aşa îmi păruse la OST... mult succes în formula asta...

după concert eram absolut terminat fizic, dar într-o stare de sinceră fericire şi nu puteam să-mi şterg zâmbetul de pe faţă... mă uitam spre scenă şi nu-mi dădeam seama dacă a fost real sau mi s-a părut mie... fantastic cât de mult pot să-mi placă oamenii ăştia... tot respectul meu...

OST:

Bucovina – Vinterdøden

Bucovina – Straja

Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina
Cântă cucul bată-l vina, de răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ, de răsună-n Cernăuţi
Cântă cucu-n Cernăuţi, de s-aude-n Rădăuţi.

Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori ?
Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori ?
Fost-au duşi în altă ţară, dar se-ntorc la primăvară
Şi ’napoi când or veni, tot pe tine te-or iubi.

Munţilor cu creasta rară, nu lăsaţi straja să piară!
Munţilor cu creasta rară, nu lăsaţi straja să piară!
Dacă piară straja voastră, va pieri şi ţara noastră
De trăieşte straja voastră, va trăi şi ţara noastră.

noul EP, Duh, sună demenţial de bine... e mixat şi masterat în suedia, de către Dan Swano şi asta se vede... pot să declar lejer că e cd-ul care sună cel mai curat şi mai profesional din câte s-au lansat în românia până acum... nu pot să sper decât că tot albumul nou va fi mixat în suedia... vom vedea...

—

am mai stat un pic să văd cam ce cântă şi Altar, dar n-am rezistat mai mult de trei melodii... n-am înţeles nimic din stilul lor şi nu puteam să ascult aşa ceva când în cap îmi răsunau Bucovina... aşa că am plecat...

—

deci cine sunt aniversaţii ?

Stay Metal Forever, adicătelea Sorin şi Alberta Turcu (o familie fericită) care împlineşte doi ani de la înfiinţare... ei sunt motivul pentru care al vostru Gheorghe o arde non-stop pe la concerte în ultima vreme, ei sunt cei care organizează toate concertele astea şi care promovează trupele româneşti de metale grele... tot respectul şi la mulţi ani...

Blackhawk Security, firma de pază a lui Andrei Irode şi a Nebelhexei împlineşte de asemenea un an şi le urăm şi lor un la mulţi ani... cum a zis-o Fotzey de la Truda: “la mulţi ani băi, să ne apere de cocalari şi de ţigani“... nu poţi să compari un concert la care paza e asigurată de Blackhawk cu unul la care sunt angajaţi BGS... e complet altceva...

—

mulţumesc pentru poză domnişoarei Cerok Veywadh (ignoraţi numele din poză, acel nume este renegat)... nu ştiu ce s-a întâmplat cu Miluţă, dar la Bucovina s-a dus acasă, se pare din motive de integritate corporală... Fotzey a zis-o clar: “de aici nu pleacă nimeni întreg“...

azi am participat la CAS (Conferinţa Anuală de Semiconductoare de la Sinaia)...

lucrarea mea a constat dintr-o versiune îmbunătăţită şi mai finisată a microprocesorului Savage16...

prezentarea a fost un succes total, fiind apreciată de lumea de acolo (“felicitări, o prezentare excelentă, n-am înţeles mai nimic din ce-ai zis tu acolo, dar ai zis foarte frumos”)...

acum am şi o lucrare de specialitate publicată într-o lucrare oficială IEEE... primul pas către titlul de phd...

pentru cei interesaţi, lucrarea publicată are 4 pagini şi o puteţi citi aici...

—

după prezentare eram extaziat şi plin de energie şi mi-am adus aminte cât de mult îmi iubesc microprocesorul şi cât de mult îmi place digitalul...

şi mă întrebam de ce lucrez ca proiectant de analogic... şi pe mai puţini bani... (to be continued soon)

weekend-ul care tocmai a trecut a fost marcat de două evenimente sociale la care a participat al vostru gheorghe... mai rar atâta socializare...

pentru prima întâlnire încă strâng poze...

ce-a de-a doua întâlnire a fost cu ocazia aniversării târzii a două dintre principalele comentatoare de pe blog, domnişoara iulia_wh (cu două luni întârziere) şi domnişoara anca (cu o lună întârziere)... better late then până next year...

deci la mulţi ani :D

Galerie Foto Aniversare Anca şi Iulia

Død snø (Dead Snow)

un horror norvegian cu zombie nazişti... râzi de te caci pe tine...

filmul este atât de prost încât este absolut ideal de văzut cu mai multă lume, să faceţi mişto de tot ce se petrece în el... bestial de comentat... mai ales a doua jumătate...

trailer:

nota 6

—

cel mai genial comment pe care l-am văzut vreodată la vreun film pe imdb:

In the scene where the hot chick bangs the chubby fella in the toilet, does she, actuelly, y’know, lick his fingers which, not a miunute or so earlier, he has been using to wipe his behind?

I was watching this with my kids (Brandon 6, and Sara-Lee 10), and I was like, did he just do what I think he did kids? Sara thinks so, but Brandon aint so sure. We rewound it a couple times too.

great parenting băi... după asta presupun că v-aţi uitat la Throat Fucking sau American Bukkake ca să fie totul complet...

iată şi un răspuns la comment:

Studies show that if the parents watch “violent” films with kids and explain it to them, they end up being normal adults.

şi ultima replică, genială:

“Thank God my mother rewound that scene of a girl sucking faeces of a fat bloke’s finger for my benefit!” they’ll say as they go to collect their Nobel Prize.