achtung: mai jos, părerile mele subiective şi atât...

—

şi deci pornirăm spre munţi... cefereu n-are linie directă până-n Râşnov aşa că am mai şi schimbat la Braşov, da până la urmă drumu fu ok... am nimerit în compartiment cu încă doi băieţi tineri şi o tipă în fustă micro, care s-a crizat când a văzut că coborâm toţi la Braşov şi-o lăsăm singură în compartiment, că cică era un dubios pe culoar care voia să stea 2 minute de vorbă cu ea :)... asta e, soarta e dură... noi pe la 4 fără un sfert eram în Râşnov, lăsat ţoale la pensiune şi pornit spre rockăreală...

bah nene, prost să fii, bilet să ai... am urcat ca tălâmbu până sus la cetate o mie de trepte ca să aflu că concertele o să fie jos la baza cetăţii... asta e, data viitoare să mai citesc şi eu ultimul comunicat ceva, nu să stau la muncă până la 8 cu o seară înainte să plec... oricum, puţină mişcare nu strică, dar sunt uimit de cât de retard am putut să fiu crezând că cineva ar putea monta o scenă în vârful cetăţii :D

am ajuns acolo, ca să constat că alţii nu... era o mână de oameni care o ardeau aiurea pe bănci la umbră şi vreo 10 tricouri negre pe undeva prin faţa scenei, da nu foarte aproape... exact aceiaşi oameni pe care-i văd la toate concertele... trist bah, trist... dacă nici anu ăsta, atunci când ? bine, am zis că-i vineri, hai să le mai dăm o şansă, or veni de sâmbătă, sta-le-ar munca-n gât...

fiţi atenţi aici... mă duc să cumpăr jetoane să-mi iau bere... un jeton era 4 lei... îi zic lu gigi: “6 jetoane te rog“... şi dau 50 de lei... ăla se gândeşte un pic şi-mi zice: “n-ai te rog 1 leu ?“... eu stau un pic nedumerit şi într-un final îi dau 1 leu ca să văd ce face cu el... îmi ia banii, îmi dă 6 jetoane şi îmi dă rest 35 de lei... mi s-a părut absolut fabulos... povestesc faza pe acolo la care un tip zice absolut genial: “o fi dat bacu anu ăsta“... :D

am prins ultimele trei piese de la Ka Gaia An, complet altă formaţie spre surprinderea mea, nu neapărat plăcută... la tobe alt om, la bass alt om, la voce Florin de la Eternal Fire... Andreea cu fagotul a dispărut complet, metamorfozându-se probabil într-o tipă cu flaut... wtf, atâtea schimbări în câteva săptămâni ?... anyway, nu mi s-a părut cel mai bun concert al lor, probabil din cauza tuturor schimbărilor ăstora... Florin la voce e un plus, dar lipsa fagotului e un mare minus... ăsta era elementul lor de originalitate, care-i distingea de alte trupe de acelaşi gen... flaut au toate...

Spectral au zis-o în technical death-ul lor fără bassist, cum au făcut-o şi-n fabrica prima dată când i-am văzut... nu-s genul meu, nu-mi plac şi asta e... n-are rost să scriu mai multe...

The Way Of Purity sunt din Norvegia şi au o duduie cu guturai la voce... cică cântă mascaţi pe scenă ca să dea de înţeles că doar muzica contează, nu cine sunt ei, oameni simpli fără aere de vedete... ok, din nou mă abţin, că nu mi-au plăcut...

după ăştia se urcă trei indivizi dubioşi pe scenă şi foarte rapid încep să urle ceva în microfon... dracu ştie ce, că vorbea ăla numai în rusă :D... doar că le zice Put Solnca şi-s din Moscova se înţelegea... frate şi-au început cu un thrash din ăla simplu de la mama lui, fără nici un artificiu, aşa cum era thrashu pe vremuri... m-am lipit de gard şi-am început instant să dau din cap cu ei... bah nene, o tobă, un bass şi o chitară da băgau bine nu glumă... şi se auzeau bine, chiar şi vocea, cu toate că n-am nici cea mai vagă idee ce zicea ăla acolo, că numai în rusă cânta :D... amuzant rău tipu (vezi poza), între fiecare piesă nu zicea decât “Put Solnca... from Russia” cu cel mai clişeistic accent posibil... atât :D... şi după asta thrashuia în draci :D... genial... mie mi-au plăcut mult... şi se pare că ei sunt patru de fapt în trupă, dar bassistul n-a mai putut să vină şi tipul de la voce care de fapt e chitarist a trebuit să preia bassul ca să salveze ziua... tot respectul...

iete şi soundtrack, că le-am cumpărat şi cd-urile, dar despre asta vorbim mâine :D:

Путь Солнца – Сердце

imediat după ăştia, altă trupă destul de altfel, nemţi de data asta, dar tot trei oameni... Action Bass Tom Band le zicea, într-un mod absolut wtf... tot un fel de death thrash au băgat şi ei, doar că mai dur un pic, şi cu mai puţin bpm... genial neamţu de la voce, ce mutră avea când vorbea între piese: “the next song is about food... it’s called Pizza“, şi se dădea un pic în spate şi dădea din cap în sens afirmativ “yeah“... au fost ok băieţii, mi-au plăcut... au explodat şi două artificii, deci se pune că am avut parte şi de efecte pirotehnice :D

revenim la ai noştri cu Piatra... evident, m-am lipit de gard din nou... am demo-ul lor acasă, am cântat cu ei versurile, o fost frumos tare... au fost una din cele mai liniştite trupe de la fest, dar ăsta nu-i un lucru rău... au zis bine şi atât contează...

au urmat nişte unguri care-şi ziceau Damned Spirits’ Dance şi de la care nu mai ţin minte decât că s-au chinuit mult prea mult timp să regleze nush ce căcat la toboşar şi au întrerupt concertul de vreo două ori tăind tot cheful... au cântat doar vreo două piese şi alea cam vai de mama lor... deci nu...

ultimii români de vineri au fost Taine... acelaşi concert ca şi-n wings, copiat aproape bit cu bit... cu proiecţii, cu playback-ul duduii, cu Buvnitz, tot... ştiu că băieţii au muncit mult la chestia asta, dar mă repet, mie nu-mi place... prefer muzica şi atât... şi vreau piesele vechi... ultima dată aveau o scuză că e chitaristul nou şi nu le-a învăţat, dar de atunci şi până acum avea timp să înveţe măcar una din clasice... Ce Eşti Tu, Cealaltă Parte, Înger sau Demon, Psalm, unde pana mea sunt piesele astea ?... o diferenţă faţă de concertul din wings a fost finalul, solo-ul de bass + tobe care chiar mi-a plăcut... şi tre să remarc că tobele lui Adi sună foarte curat, spre deosebire de multe alte seturi la care dau ăia în premier şi sună ca-n bucătărie... la el suna foarte bine...

“one, chu, one, chu“... headlinerii serii, The Foreshadowing au terminat cu metalele grele în prima zi... italieni de naţie, mi-au plăcut într-o măsură cât se poate de moderată... câteva piese spre final au sunat binişor, dar în rest m-au lăsat cam rece, mai ales că se făcuse un frig acolo de îngheţasem... ideea e că băgau un doom-gothic din ăla în care o notă ţine de la trei secunde în sus şi care merge să-l asculţi doar acasă în fotoliu... nu prea se pupau cu nimic din ce-a fost înaintea lor...

noaptea s-a încheiat cu doi austrieci pe scenă, care-şi ziceau Dornenreich... chitară acustică şi vioară... mie unul mi s-au părut chiar foarte tari... un fel de apocalyptica cu doar două instrumente în loc de patru... poate din cauză că nu ştiam nici o piesă mi s-a părut că seamănă între ele, dar se pare că pe albumele de studio nu prea, mai ales că au şi chitară electrică şi tobe pe ele, deci recitalul acustic a fost ceva special... foarte mişto, chiar mi-au plăcut şi a fost o încheiere perfectă a unei zile pline de metale...

mai na soundtrack şi de la ei:

Dornenreich – Jagd

—

photo by Alex Bratu...

Judas Priest – Diamonds And Rust

ce îmi cântă în minte încontinuu de duminică seară încoace... absolut superbă preluarea lor a piesei ăsteia, i-au dat o cu totul altă clasă... iar versiunea asta live acustică este cu încă o clasă peste versiunea de studio... şi cum au cântat-o duminică a fost la fel de demenţial, jumătate acustic şi jumătate rapid şi heavy... momentul meu preferat din concert...

—

I’ll be damned, here comes your ghost again
But that’s not unusual
It’s just that the moon is full
And you decided to call

And here I sit, hand on the telephone
Hearing the voice I’d known
A couple of light years ago
Headed straight for a fall

Well we both know what memories can bring
They bring diamonds and rust
Yes we both know what memories can bring
They bring diamonds and rust

Now I see you standing around with snow in your hair
Now we’re smiling out the window of the crummy hotel over Washington Square
Our breath comes in white clouds, mingles and hangs in the air
Speaking strictly for me we both could’ve died then and there

Now you’re telling me you’re not nostalgic
Then give me another word for it
You were so good with words
And at keeping things vague

I need some of that vagueness now
It’s all come back too clearly, I love you dearly
But if you’re offering me diamonds and rust, I’ve already paid

Diamonds, diamonds and rust !
Diamonds, diamonds and rust !
Diamonds, diamonds and rust.
I don’t want no more diamonds, diamonds... and rust !

—

superbă interpretare ritmică din partea lui K.K. Downing... se vede pe faţa lui cât de mult trăieşte melodia în timp ce-o cântă...

domne deci eu pierdut vara, la propriu... o declar pierdută pe undeva, nici nu ştiu dacă am avut-o vreun pic vara asta... m-am săturat să plouă la fiecare concert în aer liber... când plouă volumul oamenilor prezenti la concert se dubleză, nu c-ar înghiti apă, dar că toată lumea vine cu rucsace şi milioane de alte genţi după ei ca să nu-i atingă stropii de ploaie...

ieri a fost cât de cât ok, dar trebuia să ştii să-ţi dai seama de asta... a plouat până să plecăm de-acasă şi dup-aia nu... meteorolog cum sunt, am dezbătut vreo 10 minute cu mine însumi la ieşirea din casă dacă să mă car cu mantia lui zorro după mine până-n piaţa constituţiei sau nu... am decis să nu şi am câştigat o seară de libertate de mişcare... ceea ce era esenţial pentru ce avea să urmeze...

ia hai să-i zicem de trupe...

Metrock au fost aşa, cam cum ar fi o formaţie pe care o vezi prima dată pe scenă şi îţi zici în sine “bah, ăla nu e tipu de la care cumpăram tricouri cu ac/dc din muzica ?“... şi o voce exterioară îţi confirmă, întrebându-te acelaşi lucru... cam singurul lucru care mi-a atras atenţia a fost chitaristul care părea să ştie bine cu instrumentul, băgând câteva solo-uri care mie mi s-au părut şi inspirate şi bine realizate... în rest, n-aş asculta de bună voie melodiile lor acasă...

Trooper... mă simt deja parte din familie, ce să mai zic... pentru ei probabil un moment foarte important, să se facă auziţi şi printre cei care nu-i ştiu... pentru unu care a fost la zece concerte de-ale lor deja, 30 de minute şi cinci piese cântate destul de mecanic sunt aproape nimic faţă de un concert adevărat în club, cum ştiu ei să ofere celor ce vor să-i audă... dar na, au avut un sunet bun, au cântat cinci piese heavy cum era şi normal având în vedere cine urma să închidă seara... îmi amintesc de:

Old School, Baby!
Nu Trebuie Să Vrei
Vlad Ţepeş
Tari Ca Munţii
Strigăt

... un mini-setlist Trooper clasic aş zice :)

Hatebreed au fost ca o curvă într-o horă de virgine... n-au avut nimic de-a face cu nici o altă trupă care a cântat înainte sau după ei... cam ca Down în deschidere la AC/DC... exact aceeaşi poveste... na, erau unii pe acolo care se bestializau şi au reuşit să ne umple de bere şi joagăr-maestru de sus până jos, dar în rest lumea era destul de “quoi ?“... instrumental erau să zicem ok, dar stilul ăla vocal nu e deloc ceva ce să-mi placă... chestie pur personală...

apoi, Whitesnake tată pe scenă... ei erau... adevăraţii... vai deci nu ştiu când am văzut o trupă mai praf decât ei în concert... de la beşiturile de compoziţii şi până la vocalul de cântat sub duş, au fost o plăcintă de la început şi până la final... nu ştiu ce-or avea toate fetiţele de 14-16 ani cu trupa asta, că eu n-am rezistat nici să stau în picioare să mă uit la ei, a trebuit să ies şi să mă plimb niţel pe la bude ca să simt că trece timpul... un solo de o tobă jumate de vreo zece minute interminabile, un solo de chitară fără nici un sentiment şi o încheiere absolut băşină a unui vocalist care a falsat mai mult decât dacă îl luam pe tata după opt ore de muncă, îi dădeam un şut în cu ce m-a făcut pe mine şi-l urcam cu mascaţii pe scenă şi-i ziceam: “cântă Soldier of Forture, uite versurile“... absolut dezgustător... mi-era mie ruşine în public de cum cânta el... hai, fuga acasă, că aţi demonstrat că sunteţi niste idoli...

—

ok, acu să scriem despre concert...

în primul rând, tre să menţionez compania selectă care mă împrejmuia aseară... erau aşa: solistul de la Silver Bullet, chitaristul de la Silver Bullet, celălalt chitarist de la Silver Bullet, basistul de la Silver Bullet şi toboşarul de la Silver Bullet... da, ştiu, variaţia este incredibilă... pe lângă ei, clăpara de la Apotheosis, flautista de la Carpatica şi Ioan care face poze la aragaze Metalica :D... şi anca şi doru, care vin şi ei la un concert pe an :D

pe la 9 fără zece minute a început nebunia... Judas Priest au cântat nene... i-am mai văzut şi acum trei ani, dar de data asta au fost chiar mai buni ca ei înşişi...

eram foarte trist înainte de concert că legenda K.K. Downing s-a retras din trupă acum câteva luni şi nu va mai ajunge şi la noi (şi de data asta)... înlocuitorul lui a fost mai mult decât decent, executând foarte bine solo-urile lui K.K... bine, nu era acelaşi lucru, măcar sentimental vorbind, dar na... viaţa-i grea da trece...

au trecut prin toate albumele, cu mai multe piese de pe British Steel, albumul prezent pe tricourile celor mai mulţi dintre fanii de aseară care nu veniseră la concert pentru Whitesnake, câh... pot să zic că setlistul a fost destul de bun, din el lipsind doar Exiter sau Ram It Down... dar oricum, mi-au cântat Victim of Changes şi sunt fericit, e o piesă pe care o ador de foarte multă vreme, de când ascultam şi preluarea Gamma Ray, foarte reuşită... dar să nu dăm în altele acum...

sunetul a fost destul de bun, dar chitările au fost prea panoramate... eu pe partea stângă l-am auzit mult prea tare pe chitaristul nou şi destul de slab pe Tipton, şi-am auzit păreri de la cineva care-a stat pe partea dreaptă şi zicea că el l-a auzit foarte tare pe Tipton şi mai deloc pe ăla nou... vocea s-a auzit şi ea relativ încet, dar s-a auzit, şi l-a ţinut destul de bine pe nea Rob... spre final a fost mai aşa şi-aşa, dar după două ore şi ceva la 60 de ani e destul de greu s-o duci perfect cap coadă... şi oricum, nu cântă romanţe... trage tare de gât...

am cântat într-o veselie, înconjurat de băieţii de la Silver Bullet... nu văd ce companie mai bună ar putea cineva să aibă la un concert Judas Priest decât pe băieţii ăştia care îi adoră şi le cântă piesele în concerte... nu regret absolut deloc că am renuntat să mă duc la Golden doar ca să stau cu ei... sunt un sentimental, să-mi trag palme...

momentele de magie ale serii au fost la Victim of Changes, Diamonds and Rust pe care au cântat-o absolut divin de mi-au băgat-o în cap şi-o ascult de atunci şi până acum încontinuu, Night Crawler şi desigur, abonamentul la fitness care este Painkiller, în toată splendoarea ei... menţionez şi Breaking the Law pe care am cântat doar noi şi ei instrumental... dar am cântat deja de atâtea ori piesa asta în concerte încât m-am prea obişnuit... n-am înţeles de ce-a zis Rob că Casa Poporului îl duce cu gândul la Breaking The Law, poate ştie el :D

setlist:

Rapid Fire
Metal Gods
Heading Out To The Highway
Judas Rising
Starbreaker
Victim Of Changes
Never Satisfied
Diamonds And Rust
Prophecy
Night Crawler
Turbo Lover
Beyond The Realms Of Death
The Sentinel
Blood Red Skies
The Green Manalishi (With The Two-Pronged Crown)
Breaking The Law
Painkiller
—
Electric Eye
Hell Bent For Leather
You’ve Got Another Thing Comin’
Living After Midnight

şi-asta a fost, şi-am plecat acasă cu adevărat fericiţi...

ei zic că e ultimul lor turneu, că se retrag... K.K. deja a făcut-o, deci probabil ar trebui să-i credem... sunt nişte legende ale heavy metalului, i-am văzut de două ori live, pot să fiu fericit... ruşine celor care din motive dependente de ei n-au venit ieri la concert... aşa ceva nu se pierde...

—

photo by Miluţă Flueraş...

domne deci un lucru e sigur... dacă şase zile la rând e soare şi frumos şi într-o singură zi e rece şi plouă, înseamnă că în ziua aia cântă Lake of Tears... axioma lui gheorghe....

eu şi domnişoara Menia am ajuns acolo aproape de ora 17 ca să avem surpriza că eram primii :D:D:D... absolut genial, dar chiar nu mă aşteptam... probabil i-a speriat ploaia pe majoritatea şi au preferat să vină mai târziu... nu contează, ne simţeam ca fanii numărul 1 şi 2 acolo singuri cu gardurile :D... altă surpriză a fost că în loc de băieţii de la Blackhawk Security am găsit la intrare o cu totul altă firmă de pază, nişte maronii pe care scria Carpat... încerc să-mi aduc aminte ultimul concert de metale la care nu păzea Irode şi compania... nu reuşesc...

după o oră şi un pic de aşteptare am intrat în arene şi fiind primii, ne-am poziţionat fix pe gard şi ultracentral... de vis... lumea se strângea foarte lent în arene, bătea vântul printre spectatori...

să zicem de muzică...

primii care au cântat aseară au fost Tiarra, primul concert cu noul tobar şi primul concert din 2011... prima melodie în forţă cu Indianu la voce şi apoi au venit şi fetele, una mai drăguţă decât cealaltă... sunetul a fost foarte bun la ei, printre singurele concerte în care Indianu chiar se auzea bine... foarte tare la final când zice “urmează ultima piesă, foarte lungă, cum sunt la noi... şi piesele” :D... nu mi-a plăcut setlistul, n-au cântat nici o piesă mai cunoscută, nici una de pe albume... nu înţeleg deciziile astea, să cânţi numai piese noi sau neînregistrate încă... şi cum bah, cum să nu cânţi Ielele când toată lumea o cerea ?

ok, urmează Abigail... cu Maimu în spatele lor supraveghind totul :)... concertul a fost ok, cu un setlist bun din care aş putea spune că a lipsit doar Moon Cathedral... Mihu din nou avea emoţii la început dar i-a ieşit şi de data asta bine... ceva mai mult discurs între piese n-ar strica, sau măcar să nu mai fie traducerea cuvânt cu cuvânt a titlului din engleză... sunetul a fost foarte bun şi la ei, mai puţin vocea lui Răzvan pe Bitterness / Tears pe care nu am auzit-o deloc... Mihu s-a auzit foarte bine pe toate piesele, la fel şi instrumental... aş putea spune că nu mi-a plăcut că au schimbat solo-urile pe Sonet, dar mă bucur că măcar a fost inclusă în setlist... şi nu înţeleg cum stă treaba cu basiştii la ei... la OST erau cu un tip, în Cage şi Fabrica erau cu alt tip iar aseară au fost din nou cu tipul de la OST :)... ştiu că viaţa e circulară, dar nu înţeleg nimic... la sfârşit au aruncat câteva tricouri în public şi şi-au făcut poze pe scenă cu publicul în spate... foarte amuzant că după ce-au aruncat tricourile un tip din public a început să strige: “şi maimuţa! aruncă şi maimuţa!” :D:D:D... setlist:

Dark Days Are Coming
Mirror / Rooms Without Windows
Astral Sleep
Sweet Cruelty
It Is The Night I Fear
Bitterness / Tears
Sonet

la ora 21 fix au intrat pe scenă şi suedezii de la Lake of Tears, pe un fundal sonor absolut genial, un marş cu trompete absolut hilar :D... şi au început în forţă cu o piesă de pe albumul nou, care era mult mai heavy şi mai trash decât tot ce-au scos ei până acum... după cum ne-au obişnuit, nici un album nu seamănă cu celălalt, dar îmi plac toate...

au cântat câte ceva de pe toate albumele, mai puţin Moons and Mushrooms de pe care n-am auzit nici o piesă... Brennare a fost mult mai ok decât ultima dată când se îmbătase şi scuipa permanent pe scenă şi arunca câte un “ma frenz” în public... nu, a fost complet altfel aseară... elegant, sobru, un lider de trupă... de data asta a zis “mulţumesc” şi “noroc”...

acelaşi sunetist, aceleaşi chitări wireless :)... acelaşi toboşar super concentrat pe setul lui super simplu de tobe şi acelaşi bassist blond care a dat din plete absolut tot concertul...

sunetul a fost foarte bun şi la ei, mult mai bun decât în 2007, chiar dacă era în acelaşi loc... un lucru care nu mi-a plăcut a fost că n-au mai venit cu acelaşi lead guitarist ca în primele două dăţi... iar tipul ăsta nou, cu toate că părea ceva mai virtuos cu chitara, a schimbat cam toate solo-urile şi le-a cântat în cu totul alt mod decât stilul vechi de pe albume, aşa cum le cânta Magnus... de exemplu pe The Organ, o piesă la care solo-ul e foarte important... aş fi preferat de o mie de ori un solo cu mai puţine note dar mai apăsat decat unul rapid şi cu mai puţin sentiment... dar anyway, fiecare cu gusturile lui, probabil că multora le place mai mult aşa, inclusiv lor...

am avut parte şi de o cerere în căsătorie pe scenă, ca în filme... foarte de treabă suedezii şi organizatorii că l-au lăsat pe tip să facă treaba asta... bineînţeles, răspunsul tipei a fost afirmativ, altfel era cam nasol pentru bietul băiat... oricum e nasol, ştiţi doar ce părerea am eu despre căsătorie :D...

publicul a fost în foarte mare pare ok, un cuplu a venit chiar şi cu un copil de vreo 7 ani pe care l-au urcat pe gard... genial puştiul, dădea din mâini odată cu noi pe piese şi chiar părea că se simte bine :)... aşa părinţi să tot ai... pe de altă parte, erau şi câţiva cretini care s-au apucat să facă pogo prin rândurile 3-4... cum frate ? cum să faci pogo la Lake of Tears ? e dincolo de orice limită...

hai să încerc un setlist din memorie şi pură inspecţie auditivă, cu toate că sigur nu includ toate piesele de pe ultimul album pe care nu le ştiu bine şi sigur greşesc ordinea... dar aşa, ca idee, să se oftice cei care n-au venit:

The Hating
A Foreign Road
Illwill
Raven Land
Sweetwater
Boogie Bubble
U.N.S.A.N.E.
Headstones
Demon You – Lily Anne
The Greyman
As Daylight Yields
House Of The Setting Sun
Cosmic Weed
The Shadowshires
The Organ
Crazyman
Making Evenings
—
So Fell Autumn Rain
Forever Autumn
—
Burn Fire Burn

da, s-au întors de două ori la bis...

momentele în care m-am rupt pe gard au fost la A Foreign Road, As Daylight Yields şi Burn Fire Burn... trei piese pe care le ador...

concluzia deci... a fost frumos, a fost frumos de tot... cu o clasă peste 2007, cam la fel de mişto ca-n 2006 dacă mai renunţau din piesele noi şi băgau mai multe din astea cosmice... dar oricum, foarte mişto...

—

photo by Alex Bratu...

Abigail – Bitterness / Tears
[New Dawn EP, 2007 – dar original  Sonnets EP,  1998]

—

Trooper – Totul E Fals
[Trooper I, 2002]

—

Bucium – Rovine 1394
[Voievozii, 2007]

—

Tiarra – Ielele
[Post Scriptum, 2008]

—

Taine – Ce Eşti Tu
[Cealaltă Parte, 1998]

—

Abigail – Sonet
[Sonnets EP, 1998]

—

Bucovina – Năpraznica Goană
[Ceasul Aducerii-Aminte, 2006]

—

Gothic – The Flying
[Touch Of Eternity, 1997]

—

Taine – Cealaltă Parte
[Cealaltă Parte, 1998]

—

Kistvaen – Dolor
[Unbekannte, 2010]