sâmbătă în Cage... metale grele, public relativ puţin şi liniştit... din păcate iar s-au suprapus trei concerte ieri seară şi publicul a fost divizat... noi o ardeam în Cage, alţii o dădeau mai liniştit la Dark Bombastic Evening în Kulturhaus şi în Fabrica mai cântau Deathdrive, Shesdead şi Psychogod... e trist că e deja a doua sâmbătă la rând în care sunt trei concerte în acelaşi timp din care trebuie să alegi unul singur...

nu-mi regret deloc alegerea...

primii care au cântat se numesc Graven şi nu-i mai ascultasem niciodată... sunt tineri, au zis bine, dar nu neapărat ceva ce aş asculta eu de bunăvoie... destule influenţe alternative... pe alocuri m-am gândit chiar la Linkin Park şi la HIM... oricum, decenţi... şi cu un sunet foarte bun... foarte funny vocea chitaristului :)

Monarchy au fost altceva... cu o medie de vârstă a componenţilor bine peste 30 de ani şi cu nişte compoziţii mult mai interesante... instrumental au sunt foarte bine, dar vocea s-a auzit cam încet... interesant vocalul, a prezentat una din cele mai bune engleze pe care le-am auzit la soliştii români, dacă îi ascultam din greşeală fără să ştiu că sunt români nu m-aş fi prins după accent... ştiam doar piesele Earthquake şi Tribute, şi au sunat foarte bine live (că album oricum n-au)... am avut parte şi de un solo de tobe + bass, which i always enjoy... la bis au cântat şi un Breaking The Law, cover Judas Priest care întotdeauna este cântată de public, indiferent de cine e pe scenă...

au urmat Masterpiece, trupa tribut Metallica care a fost cap de afiş în seara asta... nu-i ascultasem niciodată, iar părerile auzite de prin lume erau împărţite... au fost ok, instrumental s-au descurcat foarte bine, Andy de la Altar la voce a fost ok, cu toate că şi el s-a auzit relativ încet în faţă... ce nu mi-a plăcut a fost că au cântat mai mult piese post 90 şi foarte puţine de pe primele trei albume care sunt adevăratele albume Metallica... ce-am auzit aseară... Enter Sandman, Wherever I May Roam, Sad But True, Harvester Of Sorrow, Whiskey In The Jar, Last Caress, So What, Die, Die My Darling, Until It Sleeps, Fade To Black, Master Of Puppets, Creeping Death, For Whom The Bell Tolls şi în încheiere Seek And Destroy... au folosit până şi intro-ul Ecstasy Of Gold :D... am cântat câteva piese cu ei (mai ales ultimele patru, desigur), dar totuşi n-au  nici pe departe acelaşi farmec de la un concert Metallica adevărat... printre toate piesele alea de la Metallica au reuşit să strecoare şi un cover Megadeth, aşa ca tribut pentru un fost membru Metallica, şi anume Symphony of Destruction...

era deja ora 1 când au urcat pe scenă şi Silver Bullet... clubul s-a cam golit după Masterpiece, în faţa scenei rămânând destul de puţină lume... fraieri, habar n-au ce e aia speed metal adevărat... au început cu ce-au terminat Masterpiece, adicătelea magnificul Seek And Destroy (“asta e piesa cu care ne încălzim noi de obicei“) :D... nimic nu m-a împiedicat să o cânt de două ori la rând... şi cu mâna pe inimă afirm că a sunat mult mai bine în varianta lor decât în varianta Masterpiece... e o chestie de gusturi probabil... i like it fast and crazy... şi improvizaţiile nu mă deranjează niciodată... după asta au cântat numai balade :D... singurele lor piese originale pe care le ştiam sunt cele două pe care le-au pus pe myspace, Just Hyde şi Masquerade, piese care sună într-un mod demenţial de bine... e fascinant să îi urmăreşti pe Silviu şi Marius cum aleargă pe fretboard, speed is the key word, dar şi artistic în acelaşi timp... eu am stat foarte în faţă şi nu l-am auzit pe Vladimir foarte bine, presupun că în spate s-a auzit ok, aceeaşi problemă la toate trupele... din cover-uri mai menţionez şi clasicul Fear Of The Dark, Raining Blood şi la bis Judas Is Rising... şi câteva secunde din Braşoveanca :D

and now i’m off to see them again :D

great metal evening...

—

photo by Sorin Turcu de la Stay Metal Forever...

între Blonda şi Carmen...

(C) Alex Bratu

hai că veni şi decembrie-le peste noi... şi frigul de-ţi îngheaţă coaiele care s-a instalat cu o precizie nemţească fix când zice în calendar că e prima zi de iarnă... weird precision shit...

aseară n-a fost excepţie de la vremea care eviscerează pe noi... mă uitam pe geam pe la 5 jumate şi nu-mi venea să cred prin ce trebuie să trecem ca să ajungem la dat din cap... mă întreb câtă lume care vroia să vină aseară la concert a ales să stea acasă doar ca să nu se ude (la modul cel mai propriu posibil nebunilor)...

şi pe lângă vremea de rahat, aseară mai aveau loc încă 2 (două!) concerte de metale în alte cluburi, în acelaşi timp... noi o ardeam în Fabrica, în Cage se desfăşura a treia seară Magic Tales of a Winternight organizată de Stay Metal Forever şi în Silver Church cânta Paul Gilbert care a strâns cea mai multă lume aseară din păcate... cel mai tare a fost Miluţă care s-a dus şi la Gilbert şi a venit şi la noi după ce s-a terminat ăla şi a prins şi Trooper-ul şi L.O.S.T.-ul...

două vorbe legat de club (Fabrica), că n-am mai fost pe acolo niciodată... destul de încăpător, scenă măricică dar frig de înnebuneşti înăuntru... şi garderobă pe bani (1 leu haine dar 3 lei pentru ghiozdane)...

hai să-i zicem de muzică...

cu o oarecare întârziere, încep să cânte Spectral... nu auzisem de ei înainte să văd posterul evenimentului, nu am ascultat nimic şi habar n-aveam ce cântă... la un moment dat patru băieţi din public se urcă pe scenă... cică ei sunt Spectral :D... tare, mi-am dat seama că i-am mai văzut prin public pe la o grămadă de alte concerte... tobe, două chitări şi voce... cum, fără bass ? da, se pare că fără... păi şi ce-au cântat ? păi aş zice un death metal după voce şi tobe, dar la fel de bine şi un speed, technical metal după shred-urile rapide de chitară... nu mi-au displăcut dar n-am înţeles foarte multe din ce-au cântat, că nici sunetul nu i-a ajutat foarte mult, cu toate că mi-au plăcut shred-urile alea rapide... au avut şi trei fani înfocaţi în faţă care se dezlănţuiau :D...

e rândul celor de la Abigail să ne înece în melancolie... Răzvan ne cheamă mai aproape de scenă, să devenim un pic mai intimi, un cuvânt care poate descrie perfect atmosfera pe care o induce un concert Abigail... nici ei n-au avut parte de un sunet bun... i-am văzut de trei ori anul ăsta şi aseară s-au auzit cel mai prost... au început cu Bitterness / Tears, piesă de care m-am îndrăgostit iremediabil de la prima ascultare şi s-a dus sus de tot în topul meu din toate timpurile, lucru care se întâmplă foarte rar... aseară am auzit o a treia variantă a melodiei, care combină vocea lui Răzvan pe strofe ca în versiunea de pe Sonnets şi vocea lui Mihu pe refren, asemănător versiunii din 2007, de pe New Dawn... din păcate Răzvan nu s-a auzit mai deloc, după cum am zis, sunet foarte slab... a urmat un playlist asemănător celui de acum câteva săptămâni din Cage... la fel, dintre melodiile noi cel mai mult mi-a plăcut Moon Cathedral... finalul a fost, după cum era de aşteptat, un Sonet... cântată şi de Mihu şi de toţi cei din faţa scenei... un moment foarte emoţionant, ca întotdeauna...

a urmat încă o formaţie de care nu mai auzisem până ieri, dar care păreau că au ceva istorie în spate... le zicea ceva cu T... Trooper parcă, dacă am reţinut bine... nu ştiu de unde au apărut băieţii ăştia dar bine au mai zis aseară... nici ceilalţi de prin public nu prea auziseră de ei, că în afară de mine, Maria şi tipa care le face poze la toate concertele nu mai cânta nimeni cu ei... cel mai trist concert Trooper la care am fost vreodată :)... probabil fanii lor erau la Gilbert... anyway, deci terminând cu gluma, pot să zic că Trooper au avut un sunet mai ok... au început cu Ultima Noapte a Condamnatului la Moarte pe care n-au cântat-o săptămâna trecută la aniversarea de 15 ani... au urmat Nu Trebuie Să Vrei şi Vlad Ţepeş, apoi bass and drums-ul de introducere a formaţiei, ceva mai scurt ca de obicei totuşi, lucru absolut de înţeles... eşec total la ţipetele lui Coiot, sorry for that... O Viaţă Este Prea Mult, întotdeauna o surpriză plăcută, nu mă satur niciodată să cânt 10 minute încontinuu pe piesa asta... mai trece şi un Old School Baby, not one of my favourites... I Want To Break Free a mai făcut câteva glasuri să se audă din public, iar reacţia lui Coiot a fost genială: “Niciodată nu e prea târziu să auzim ceva reacţii din public” :D:D... sfârşitul a fost clasic dar totuşi atipic... Tari Ca Munţii şi Strigăt, tocirea completă a corzilor vocale :D... păi şi cum, fără Amintiri ?... da, fără... e explicabil din moment ce Trooper au fost doar invitaţi... şi acum am pană cu 15 şi de la Balaurul şi de la Oscar :)... era şi culmea să n-o prind la cât de aglomerat era acolo în faţa lui...

am ajuns şi la L.O.S.T., cei despre care a fost vorba încă de la început... ei şi-au lansat primul album întreg aseară, căruia îi zice Remains of Pain şi face boxele să scoată din ele un death-metal melodic de o calitate cel puţin bună... eu  recunosc cu ruşine că n-am ascultat nimic L.O.S.T. până aseară, dar băieţii mi-au plăcut instant :D... metal fan at first sight :D... pe bassist (Vlad Buşcă) îl ştiam de pe la concerte că face poze mereu :D... cum să descriu concertul lor de aseară... a fost...  dur, amuzant, serios, trist, personal şi interesant... melodiile au fost executate perfect, şi e uimitor că o singură chitară şi un bass pot să sune atât de complet... între fiecare melodie vocalul (BB Hanneman) şi Vlad au dialogat între ei şi cu noi, în cele mai geniale moduri... “doamna, ăştia râde“... “băi, păi ce-aţi venit aici să râdeţi ? aţi plătit 15 lei să ne ascultaţi cântând... dacă mai şi râdeţi mai lăsaţi 15 lei la ieşire“... :D... cam ceva de genul ăsta au ţinut-o pe toată durata concertului... mai puţin când cântau, momente în care erau serioşi, aşa cum o cere stilul în care cântă şi versurile scrise de Vlad... nimic amuzant în ele, dar nici nu trebuia să fie... toate melodiile lor au fost primă audiţie pentru mine şi cel puţin două mi-au plăcut instant... foarte rar mi se întâmplă asta, deci tot respectul... foarte tare şi bis-ul Victims cu Răzvan la chitară (“aşa începe mah ? cum din Si, în pula mea ăsta nu-i Si“) şi BB doar la voce: “uitaţi-vă cum îl fac pe Buvnitz... Fane Buvnitz unde eşti, uită-te cum te fac”... şi încheierea lui Vlad: “hai gata, asta a fost tot... altele nu mai ştim” :D...

—

OST:

L.O.S.T. – O Viaţă

Totul e aici, chiar lângă mine
De ce n-am putut să văd, să simt?
Timpul e scurt, privirea cea rece
Oricât aş da s-o pot schimba.

Momentul e azi, lumina persistă iar eu
Încerc să vreau, să pot, privirea să o întorc…
Aş vrea să cred că mâine va fi o zi
În care vom fi la fel ca azi, ca ieri.

Dar nu, e fals!
Ce vezi în jur va dispărea cât ai clipi
Nu poţi să iei fără să dai
Nicidecum
Nu poţi trăi fără să arzi
O viaţă ai…

Am greşit, crezând că putem amâna
Sentimentul, privirea, viaţa, simţirea,
Îmi pare rău de timpul ce a trecut
Momente departe de noi pierdute în van, iar apoi,

Începi să te-ntrebi: timpul când a trecut?
Unde-am ajuns? Câte clipe am petrecut?
Aş vrea să cred că mâine va fi o zi
În care vom fi la fel ca azi, ca ieri

L.O.S.T. – Clipa

Uimirea, peste ochii tăi
Durerea, răzbate dintre noi
Dorinţa, cu tot ce-ai fost, vei fi,
Va naşte o viaţă într-o zi.

Din viaţă, nu te poţi opri
Învaţă, tot ce va veni
Spre tine, prin tine sau deloc
E clipa, ce nu mai are loc.

Culoarea, se zbate între alb şi negru,
Privirea se înalţă, căzând,
Iar totul va fi doar un vis
Ce nu îl mai poţi opri …

Te uiţi, în jur şi tot ce vezi
E greu, lumina din jur, nu sunt eu…
Pentru mine, pentru tot,
Concretul are un alt scop.
Prezentul, a fost, azi e ieri,
Străvechiul, se naşte, un mister
Ce vine, dinspre noapte sau zi
Clipe ce nu le poţi rosti.

—

o seară genială aseară în Fabrica, între o grămadă de lume bună...

le mulţumesc Nadiei şi lui Răzvan pentru cd-ul Abigail şi lui Alex Bratu pentru că l-am frecat la cap toată seara cu cereri de poze :D... şi Mariei că nu m-a călcat decât o singură dată aseară pe bocanci... şi ploii şi frigului...

galeria foto completă a lui Alex Bratu o găsiţi pe Letsrock şi galeria lui Miluţă care a ajuns mai târziu pe Metalhead...

joi seară am fost la un concert Trooper... a câta oară oare ?

dar nu, joi n-a fost un concert oarecare Trooper (de parcă există aşa ceva), ci a fost un concert de lansare a primului lor album live, intitulat “15“... 15 ce, probabil vă întrebaţi... 15 ani de când Coiotul şi Balaurul au pus bazele Trooper şi a început toată nebunia asta care le-a mâncat tot timpul de atunci şi până azi, şi sperăm să o tot ţină aşa, că am destul loc de cd-uri în casă (şi în suflet)...

intrarea era 15 lei şi includea şi o copie a albumului, deci dacă n-ai venit joi la concert înseamnă că ori nu eşti fan Trooper (sau ai fost deja la lansare în alt oraş) ori altceva foarte important trebuie să se fi întâmplat în seara aia... asta să fie clar...

la ora 20 fără un pic era coadă la intrare în Silver Church... clar nu duc lipsă de fani... înăuntru a fost plin, dar n-a fost aglomeraţie, cel puţin nu prin faţă pe unde am stat eu...

sunetul foarte bun, melodii de pe toate albumele, foarte mulţi invitaţi... cu Leo Iorga de la Compact au cântat două cover-uri bunicele după Whitesnake (Here I Go Again) şi Bon Jovi (It’s My Life), dar care clar nu sunt genul meu... pe de altă parte, au cântat şi trei cover-uri mai metalice, care mi-au plăcut: Blood Brothers de la Maiden, I Want To Break Free (de la Queen) şi Highway To Hell (de la AC/DC), ultima împreună cu Cristi Hrubaru la air-guitar, că la voce nu prea, dar oricum de efect...

în mare parte au cântat aceleaşi melodii ca şi la ultimul concert al lor din Silver Church din Iunie, dar de data asta au mai lungit un pic setlist-ul, după calculele mele cântând cam 2h şi 20min fără pauză... am auzit pentru prima dată live piesa În Stele şi l-am văzut pe Coiot cântând în duet cu o gagică (o anume Vanda de la Fortress of Faith, îmi cer scuze că habar n-am cine sunt, poate aflu pe viitor)...

ca întotdeauna, am aşteptat Totul E Fals sau Dorinţa şi tot degeaba am aşteptat... poate data viitoare...

îmi place foarte mult coperta cd-ului live :D... ce nu-mi place e că au omis să pună pe el nişte piese ca Încă O Luptă şi Kara Iflak...

—

mulţumesc mult Blondei care mi-a dat pana de la Oscar... este radioactivă, luminează verde camera noaptea :D... Blonda care nu ezită să mă calce de câte ori stă în faţa mea (sau în general pe lângă mine) la vreun concert... de câte ori frec  acasă încălţările mă gândesc cu multă simpatie la ea :D...

poza de sus este de la domnişoara Cerok care a reuşit să-i prindă pe toţi în cadru... mă rog, aproape :D... dacă nu era candelabrul ăla pe faţa Balaurului era perfectă...

galeria foto a lui Miluţă...

primul concert la care am stat la coadă la intrare de la Maiden încoace :)... mă obişnuisem cu atmosfera lejeră de la concertele din ultimele luni, la care eram sub 100 de oameni şi ne făceam de cap înăuntru...

din păcate coada se mişca greu şi am intrat după ce Bolthard începuseră să cânte, aşa că n-am prins decât ultimele două melodii şi n-am apucat să îmi fac o idee completă a ce au mişcat aseară, şi nu ştiu cum dar am reuşit să-i evit la toate concertele la care au mai cântat, dar pot să zic că suna bine ce-am auzit în alea două melodii... riff-uri apăsate şi repetitive (which i like, de genul primului album Lake of Tears), voce ok, prezenţă scenică ce impunea respect... tre să-i revăd, dar părerea slab formată despre ei este în principiu bună :)

de Steelwing n-am auzit niciodată, şi nici măcar nu ştiam dacă sunt şi ei români sau nu... am aflat de la solist că sunt suedezi... cum să descriu eu muzica lor... Iron Maiden... atât şi nimic mai mult... de la cum arată, cum se mişcau, stilul în care cântau şi ce note încerca să atingă solistul, absolut totul mirosea a primele albume Maiden... probabil dacă eram beat şi nu vedeam clar, puteam să jur că pe scenă sunt Dickinson şi Adrian Smith, atât de bine îi copiau... compoziţiile nu m-au convins mai deloc, chiar dacă erau în stilul Maiden... le lipsea ceva esenţial, ceva ce n-au reuşit să copieze... oricum, părerea generală prin public era că sunt o trupă gay :D... pantaloni mulaţi, lanţuri, geci de piele pe bustul gol, stilul 80s, totul părea gay :D... (o doamne, mă uit acu pe pagina lor şi văd că până şi pe Eddie l-au copiat :D...)

yaarr... vin piraţii... Alestorm sunt din scoţia şi cântă De-Băută Metal :D... nici pe ei nu îi ascultasem înainte de concert, dar m-au cucerit instant... stilul este ceva asemănător cu Finntroll, Korpiklaani, Eluveitie şi lista poate continua... cu sunetul specific de acordeon emulat la orgă şi nişte melodii incredibil de rapide... mergeau de ascultat cu o halbă de bere în mână, cu sticla n-avea nici un farmec... melodii ca Keelhauled sau Wenches & Mead au devenit instant-favourites... da, sunt obsedaţi de piraţi şi toate melodiile lor se învârt în jurul temei ăsteaia... who needs philosophy ?

după o mică pauză şi un Final Countdown cu luminile aprinse, intră şi suedezii cap de afiş pe scenă, în toate uralele publicului... Sabaton au avut parte de un sunet excelent, şi instrumental şi vocal totul s-a auzit impecabil... au adus tot ce trebuie într-o trupă de power metal: două chitări, bass, clape, vocal şi toboşar... nu sunt mare fan al versurilor, parcă prea sunt obsedaţi de nazişti şi tot ce ţine de al doilea război mondial, dar instrumental au nişte ritmuri nimicitoare... te obligă să sari în sus şi că cânţi cu ei versurile care nu îţi plac :D... solistul a fost cât se poate de comunicativ şi glumeţ, cu mult chef de viaţă şi sincer fericit de reacţia publicului... şi eu, chiar nu mă aşteptam să fie atâţia fani Sabaton la noi... dar mă uitam în stânga, mă uitam în dreapta, (în faţă nu că cel mai înalt tip din lume s-a postat fix în faţa mea şi nu vedeam nici tavanul de el), şi o grămadă de lume cânta versurile împreună cu ei, indiferent că erau melodii vechi sau noi... am recunoscut un Attero Dominatus, 40:1, Uprising, Saboteurs şi multe altele... au cântat şi The Final Solution, melodie pe care au zis că nu au cântat-o niciodată în concert, dar au primit un număr foarte mare de mesaje de la fani care cereau insistent să cânte melodia asta... dacă ştiam că aşa merge treaba, trimiteam şi eu mesaje să cânte şi Back in Control, melodia mea de departe preferată de la ei, care a fost lăsată deoparte aseară... nu mi-a venit să cred că au încheiat concertul fără să o cânte... aveam de gând să cânt ca nebunul pe ea şi mă păstrasem pentru asta pe celelalte melodii... fail... şi da, faptul că nu au cântat Back  in Control este singura bilă neagră pe care pot să le-o dau pentru concertul de aseară, în rest totul fiind exemplar... swedish style...

—

OST:

Alestorm – Keelhauled

Keelhauled, that filthy lad, gonna send him down to the death bellow
Make that bastard walk the plank with a bottle of rum and the Yo-Ho-Ho

Sabaton – Saboteurs

Called in to serve
And they knew what to do
They were the heroes of the cold

Warrior soul, they signed a book of history
They played a leading role to win the 2nd war

—

legat de organizare, numai de bine, cu o singură excepţie... de ce a fost atât de scurt concertul ? nu s-au respectat orele din comunicatul oficial, toate trupele au cântat mai puţin decât spuseseră iniţial şi concertul s-a terminat imediat după ora 23... adică am prins până şi ultimul metrou... şi asta după un concert cu patru trupe, dintre care doar una singură românească... cam grăbit şi scurt totul...

—

poza lui Miluţă de mai sus mi se pare absolut fantastică, ce şansă să ai să prinzi un asemenea cadru într-un concert... toată galeria lui Aici... neapărat să cercetaţi pozele cu Steelwing :D