ete că trecu şi evenimentul pentru dudui... şi trecu bine...

prima formaţie de pe afişul roşu care a urcat pe scenă a fost Apotheosis, care este foarte proaspăt formaţi ei (de vreo 3 luni) şi de aia au avut ceva probleme în a duce până la capăt un cover Dimmu Borgir... am scris asta doar pentru amuzament, nu ca să-i arăt cu degetul, pentru că restul cover-urilor cântate au sunat foarte bine... încă n-am putut să-mi scot din cap Summer Night City cu care au început, cover după cover Therion după Abba :D... şi Over The Hills And Far Away, bineînţeles că fără solo-ul de la final... nu m-ar mira ca asta să fi fost prima lor apariţie live... viitorul le sună bine... hai la mai multe concerte... setlist:

Summer Night City (Therion)
Carry Your Cross And I’ll Carry Mine (Tiamat)
Deep Silent Complete (Nightwish)
Saladin’s Dream
River Of Tuoni (Amberian Dawn)
The Quest
Over The Hills And Far Away (Nightwish)

Galerie Foto Apotheosis

stilul muzical s-a schimbat brusc şi a urmat cea mai bună trupă a serii după părerea mea, Eternal Fire... să n-aud comentarii că sunt misogin şi zic asta pentru că Eternal Fire au fost singura trupă de sâmbătă care n-a avut nici o duduie în componenţă :D... deşi îi vedeam pentru prima dată, m-au prins instant... se vedea (şi se auzea) că au ceva experienţă în spate... riff-uri curate, obsesive, un toboşar care a rupt pedala (“băi animalule, băi“) şi un vocal bun, dacă trecem peste machiajul de albă ca zăpada care întotdeauna mă lasă rece... absolut genial cum îi dădea cu death growls când prezenta câte o piesă şi imediat după aia pe o voce super calmă (“şi chitara un pic mai sus în monitor”)... super cover-ul Elisabeth Bathory... cu ei mă voi întâlni şi duminica viitoare... setlist:

Warriors
Twisted Love
Daemons
Call Of The Wolves
Storm Of The Eternal Fire
Elisabeth Bathory (Dissection)
My Will To The Stars

Galerie Foto Eternal Fire

neconform cu ordinea de pe afiş, următoarele care au urcat pe scenă au fost fetele de la Idol, pe care le vedeam a doua oară şi care au cântat leit la fel ca şi prima dată... nu vreau să fiu dur ca ceilalţi şi să le desfiinţez, dar nici nu mi-au plăcut... nu aduc nimic nou şi nu s-au încadrat deloc în atmosfera creată de celelalte trupe... nici nu aveau cum, cu melodii cu versuri despre cât de prefăcuţi sunt băieţii şi cover-uri după Korn... na, înţeleg ideea de a aduce o formaţie numai de fete la un eveniment dedicat duduilor, dar ori schimbă ceva (mai multe), ori riscă să mă plictisească de tot...

Galerie Foto Idol

trecem din nou la registrul cu care am început seara, cu un gothic metal tipic, cântat de Fortress of Faith... pe Vanda o văzusem prin public şi pe scenă la concertele Trooper, o ştiam de pe facebook dar nu o ascultasem niciodată (atunci cu Trooper nu s-a auzit deloc, deci nu se pune)... cu toate că muzica trupei nu-mi spune mare lucru, eu trecând peste faza gothic metal încă din primul an de facultate, vocea ei aduce destul de mult cu a mult iubitei Simone (care se întreabă acuma de care Simone zic poate să-şi dea singur una peste ceafă, cu mâna stângă, să încălzească un pic locul şi apoi să mai dea şi cu dreapta)... deci vocea era ok, instrumental la fel, dar compoziţiile nu sunt pe gustul meu... setlist:

Sound Of The Unknown
Insanity
The Fear
Wild Child (W.A.S.P)
Midnight Mist
The Fallen
Echo (Children Of The Sky)

Galerie Foto Fortress of Faith

cei care au închis seara au fost clujenii de la Whispering Woods, pe care îi vedeam deja pentru a doua oară, prima dată în Cage, în deschidere pentru Gothic... sunetul a fost mult mai bun de data asta, şi instrumentele chiar s-au auzit... vocea Alexandrei se aude cred că la fel indiferent unde ar cânta, cred că şi cu microfonul stins... n-aş vrea s-o am de nevastă şi s-o supăr cu ceva, fără să-mi doresc (încă) o vizită la orl după aceea... un moment frumos a fost când a apărut Cătălina, mi-a văzut uniforma (tricou cu Haggard, desigur) şi a zâmbit... se ştie (da ?) că ea e flautistă şi la genialii nemţi..

ne-a fost prezentat şi toboşarul formaţiei, Alex, care sâmbătă a împlinit 19 ani (vai ce bătrân mă simt)... i s-a cântat la mulţi ani şi toată lumea era fericită... ca între prieteni... mi-au plăcut şi replicile Alexandrei la comentariile din public de după prezentările melodiilor: “în continuare vom încerca să dezlegăm misterul privighetoarei / cam greu ! / încearcă !“...

au cântat destul şi bine, dar spre final s-a cumulat oboseala şi aşteptam sfârşitul evenimentului, care a venit aproape de miezul nopţii... setlist:

Well Of Dreams
Of The End
Fairy Woods
Ghost In The Monastery
Ode To The Leviathan
The Call Of The Trees
Death Of A Beautiful
Curse Of The Nightingale
Sleeping Angel
Queen Medusa

Galerie Foto Whispering Woods

—

OST:

Therion – Summer Night City

—

concluzia... un eveniment reuşit, organizare perfectă din partea Stay Metal Forever şi un sunet impecabil în Wings, pentru a doua oară din două... tot aşa...

pe bune, dacă mă citeşte cineva, vin cu o idee... haideţi să mutăm concertul Haggard din mai în Wings... eu zic că ar ieşi mult mai bine decât în Silver Church, care joi s-a prezentat oribil...

seara de joi a început chiar de la intrare, unde i-am urat la mulţi ani lui Andrei Irode, primul om din românia care a înţeles cu adevărat ce înseamnă să asiguri securitatea la un concert de metale grele... şi ca cadou, un pic de reclamă Blackhawk Security :)

pe afiş scria ora 19, dar Carpatica au început să cânte de abia după ora 20... dacă ora de pe afiş se vroia să fie ora de acces şi nu de începe a concertului trebuiau să menţioneze mai clar asta, să nu stăm toţi o oră degeaba pe acolo... cei mai trotilaţi începuseră deja să strige la scena goală: “haide baaah“...

ştiţi faza aia din benny hill: “i got a girl pregnant / my god harry, it’s the third time this year... and it’s only january 4th“... eh, cam aşa şi eu cu Carpatica... ce-aş mai putea scrie despre ei când i-am văzut deja de trei ori anul ăsta, şi e de abia începutul lui martie... din păcate sunetul a fost foarte prost, cel puţin în faţă, Matei s-a auzit foarte slab, vocea lui Andrei nu s-a auzit absolut deloc, nici vioara... bine măcar că s-a auzit chitara şi iar mi-au rămas în cap nişte riff-uri ce nu-mi dau pace dimineaţa în metrou...

Galerie Foto Carpatica

era prima dată când îi vedeam pe Sincarnate... băieţii au cântat ok, tot cu un sunet destul de prost, care combinat cu faptul că nu ştiam absolut nici o melodie de la ei m-a făcut să nu prea înţeleg mare lucru din muzica lor, care la un moment dat mi s-a părut destul de repetitivă, cu toate că nu plictisitoare... nu m-au impresionat, dar nu le zic încă pa... o să mai ascult ceva de ei şi pe net să vedem cum sună şi aşa... iată setlist-ul lor:

Ecce Homo !
Song Of Eternal Return
Acedia
On Earth The Furthest
The Unbearable Lightness Of Guilt
Nurturing The Gods Of Doubt
Getting Over Jocasta
Rituals Of Obnubilation

Galerie Foto Sincarnate

odată ce au urcat pe scenă Negură Bunget s-a aglomerat rău zona din faţa scenei... e normal, se ştie faptul că timişorenii au foarte mulţi fani, peste tot prin europa... au şi de ce... eu încă n-am ascultat nimic de la ei în afară de albumul OM, dar asta e în curs de schimbare... am recunoscut piese ca Pămînt, Ţesarul de Lumini şi magnifica Hora Soarelui... nici la ei sunetul nu a fost ok, vocea de abia se auzea... mi-a plăcut chitaristul desculţ, îi zicea bine de tot şi cu riff-urile şi cu solo-urile...

s-au întors şi la un bis, unde au încheiat cu încă o melodie foarte bună de pe OM, Cunoaşterea Tăcută...

un concert Negură Bunget e ceva ce se simte, se trăieşte acolo, n-are nici un rost să încerci să explici chestia asta în nici o cronică... oricât de bine ar fi scrisă...

nu ştiu de ce s-a dat o grămadă de fum pe scenă, de abia mai puteam respira şi vedea ceva prin el... şi se tot dădea, în ţărănie... sunet prost, plin de fum şi cu nişte lumini de rahat, aşa s-a prezentat silver church-ul joi seara... mai rău ca-n cage...

eu am o teorie... dacă după un concert nu poţi să asculţi zile în şir decât melodiile formaţiei respective, atunci concertul a fost unul reuşit... ei, de joi seară ascult încontinuu Ţesarul de Lumini...

încă o chestie... cât de frumoasă e Inia Dinia... vedeţi în pozele de mai jos :)

Galerie Foto Negură Bunget

Negură Bunget – Ţesarul de Lumini

În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflă-n zare deşteptare...
În rîu de salbă selenară
Curge soma veşniciei
Pe drum bătut cu piatră rară.
Scăldat în spume ancestrale
Încălzit rubinul varsă
Prin duh de foc cu limba arsă,
Pe loc trecut de noapte lungă,
În timp bătrîn şi fără umbră.

În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceată-nflăcărată un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmă neînchegată,
Din fir de apă fermecată.

Prind dorinţa-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va să vie.
De pămînt să prindă trupul,
Ca din vis să se ivească
Iar din pălmi să nască faptă.

te-ai gândi că atunci când vezi în concert o formaţie pentru a 7-a oară te cam obişnuieşti cu atmosfera şi totul pare că se repetă... eh, nu şi la Trooper...

aseară au cântat în Old School, un club în care nu mai fusesem, dar care n-a lăsat o impresie foarte proastă... ce era pe scenă ? Balaurul tuns scurt (de nerecunoscut), Coiotul cu tricoul lui reclamă la Rock FM, Laurenţiu cu noua lui chitară Flying V, Oscar răcit de tuşea între fiecare piesă şi John NT în spatele tobelor...

eu aveam mari speranţe de la concertul ăsta pentru că vorbisem cu Coiotul pe facebook că aş vrea foarte mult să aud în concert Dorinţa sau Totul e Fals, melodiile mele preferate de la ei, melodii pe care nu le-am auzit niciodată în concert în celelalte şase dăţi, iar el a zis că ar fi o idee... deci speranţe mari...

concertul a început puţin după ora 21, într-un mod absolut tipic, cu aceleaşi melodii cu care au început şi în Silver Church anul trecut... apoi au urmat foarte multe cover-uri, de toate genurile... de la Pink Floyd şi Queen şi până la Judas Priest... poate unora le-o place să audă toate cover-urile astea, dar eu unul mă duc la concert Trooper pentru că îmi plac piesele lor... şi când ai atâtea albume şi atâtea piese bune, de ce să-ţi faci jumate de setlist din melodiile altora ? când m-am uitat la foaia de pe jos cu setlist-ul m-am cam întristat, fiind plină de cover-uri şi lipsind cu desăvârşire piesele promise de Coiot...

DAR, seara avea să se transforme magic spre final... după penultima piesă de pe acea foaie, celebrul Strigăt, Coiotul şi-a amintit de discuţia noastră şi a declarat că în loc de ultimul cover de pe foaie (ceva de la AC/DC) ar vrea să cânte Totul E Fals... şi aşa au făcut, spre bucuria mea imensă... vai cu câtă poftă am cântat piesa asta cu ei... a fost cel mai sublim moment Trooper dintre toate pe care le-am trăit alături de ei...

şi dacă asta nu era de ajuns, spre final au cântat şi Dorinţa, o nebunie imensă de tobe, guitar tapping şi ţipete... tot publicul vroia Dorinţa, nu e nici o discuţie aici...

deci ce-au cântat:

Nu Mai Contează
Doar A Mea
Nu Trebuie Să Vrei
Smoke On The Water (Deep Purple)
Old School Baby
I Want It All (Queen)
I Want To Break Free (Queen)
Amintiri
Another Brick In The Wall (Pink Floyd)
I Remember You (Skid Row)
Crazy Train (Ozzy Osbourne)
Tari Ca Munţii
Living After Midnight (Judas Priest)
Strigăt
—
Totul E Fals
Vlad Ţepeş
Solii Turci
—
Dorinţa
Ultima Noapte A Condamnatului La Moarte

a fost superb, cel mai frumos concert Trooper... dacă mai renunţau la cover-uri şi mai băgau ceva melodii de la ei ca Încă O Luptă, 17:00 sau Kara Iflak era chiar perfect... dar oricum, a fost superb...

vă mulţumesc mult de tot pentru Totul e Fals şi Dorinţa... nu ştiţi cât îmi doream să aud piesele astea în concert...

îi doresc multă sănătate Balaurului care se operează la coloană luna viitoare...

Galerie Foto Trooper în Old School

OST:

Trooper – Totul E Fals

De-o viaţă înec în păcat chipul tău
Trăiesc plin de teamă că nu mai sunt eu
E doar o umbră cu suflet străin
Trădarea mea lasă în urmă venin

Vreau să crezi, pot visa
Lumea rea e crucea ta
Am să găsesc un mod
Să dovedesc, nu e un joc
Şi-atunci veţi sta în umbra mea

Închid în uitare răspunsuri şi pot
Să strig când mă doare, să trec peste tot
Leg nemurirea de sufletul meu
Va curge iar sânge din trupul tău?

Vreau să crezi, pot visa
Lumea rea e crucea ta
Am să găsesc un mod
Să dovedesc, nu e un joc
Şi-atunci veţi sta în umbra mea

Prin mine trec clipe
Cad lacrimi pustii în pământ
În mine mor vise
Sunt frunze purtate de vânt

De-acum voi putea privi
Prin lume şi atunci voi şti
Totul e fals
Ascuns în tăcerea ta
Lumina şi timpul vor da
Puterea sfântă de-a spera

E doar un vis

Tooper – Dorinţa

ne-am râs, am băut whisky şi am revăzut Hot Fuzz...

dl. lache forbes, gheorghe şi cretzu specter...

deci da... OST Mountain Fest-ul n-a murit... duminică a fost un warm-up pentru ediţia 2011, să ne prezinte câteva dintre trupele româneşti care vor cânta la festival... între 22 şi 24 iulie, dar am uitat oraşul din păcate (undeva la munte, duuh)... (re)aflăm în curând... (edit: râşnov)...

în primul rând trebuie să menţionez că Cage-ul s-a închis, vândut şi reprofilat, deci mai toate concertele metal s-au mutat într-un club numit Wings... a fost prima dată când am intrat în el, dar pot spune sincer că e cu câteva clase peste cum era Cage-ul... spaţiu mult, garderobă, scenă mare şi înaltă, aerisire şi un sunet incomparabil mai bun decât în Cage, mai ales pe partea de voce... deci na, haideţi să nu mai plângem după Cage şi să ne bucurăm de noul club că merită...

prima formaţie care a cântat a fost Carpatica, ca participanţi la festivalul de anul trecut... pe băieţii (şi cele două fete) ăştia i-am văzut şi acu câteva săptămâni în Cage şi mi-au plăcut şi atunci şi acum... de data asta s-au auzit mult mai bine şi Legea Străbună mi-a răsunat în cap mult timp după ce s-a terminat concertul... păcat că în afară de cei 3-4 care făceam poze nu prea era lume în faţa scenei... după concert mă duc să fac poză la setlist şi observ că aveau şi un bis trecut la sfârşit, la care solistul zice semi-dezamăgit: “eram pregătiţi... dacă ne striga cineva la bis“:

Adormit în munţi
Tăierea viei
Tainele uitate
Chemare
Legea Străbună

Galerie Foto Carpatica

dintr-o dată s-a umplut zona din faţa scenei cu vreo 20-30 de puştani de 15-16 ani care aplaudau şi strigau cu mâinile pe sus, de ziceam că a înviat din morţi însuşi michael jackson şi s-a urcat pe scenă... nu... pe scenă au urcat tot nişte puştani de 15-16 ani care de care mai emo, de cică le zice Paradox... era clar, fanii din faţa scenei erau colegii lor de clasă din liceu :D... au cântat complet altceva decât metale grele şi n-au avut absolut nimic în comun cu restul trupelor sau cu festivalul în sine... nu zic că au cântat oribil sau ceva de genul, doar că eu n-am 15 ani :D... în afară de o melodie foarte catchy, Monster, m-am cam plictisit pe restul melodiilor... rămâne un paradox (v-aţi prins da ?) prezenţa lor între celelalte trupe...

Galerie Foto Paradox

hai că am ajuns să văd Apa Sîmbetii deja pentru a treia oară... şi repetându-mă, cu toate că nu sunt fan al genului, au început chiar să-mi placă... de data asta chiar i-am ascultat mai atent şi au fost ajutaţi şi de sonorizarea mai bună... ce mişto sună live intro-ul de la Solar Extinction... o chestie ciudată cu sunetul era că în faţa scenei chitările se auzeau foarte panoramat, deci dacă stăteai în faţa unuia dintre ei nu-l mai auzeai deloc pe celălalt... pe centru şi mai în spate se auzea perfect...

Galerie Foto Apa Sîmbetii

încă o schimbare de stil... trecem la un gothic tipic, cu braşovenii de la True Mind... încerc să-mi amintesc când am ascultat ultima dată o tipă la voce într-un concert de club... cred că în afară de Tiarra prin octombrie, n-am mai servit nici o voce de duduie (nu, solista coioasă de la Deathhowl nu se pune)... în prima jumătate m-am cam plictisit, eu trecând de ceva vreme peste perioada Nightwish şi Within Temptation... spre final au băgat vreo două piese care mi s-au părut mai interesante, Stop Killing Them şi Apus parcă... tipa avea voce, evident modelată după Tarja, dar se auzea cam încet... am auzit şi un cover, Mother Earth... setlist:

Redemption
Fire In The Hole
Self Anthem
The Rage Of The Earth
Mother Earth
Stop Killing Them
Apus
Tainted Angel

Galerie Foto True Mind

ajungem şi la ultima trupă a serii, Ka Gaia An, care mi-a plăcut instant :D... nu-i mai văzusem până acum, dar ce păcat... cum ziceam şi prima dară când am ascultat Carpatica, i’m a sucker for folk metal din ăsta tipic românesc, dar nu-mi pasă, îmi place :D... de la părţi de heavy metal, chiar şi death şi până la doine şi hore metalice, totul intra brici în urechi la mine... prea tare chitara aia B.C. Rich, cum se aude... şi instrumentul ăla ciudat de suflat (fagot) suna interesant... Ka Gaia An se adaugă pe lista lui gheorghe de favorite... Techno mi-a plăcut cel mai mult :D... ce-au zisără:

Intro + Tomiris
Noaptea
Sfânta Cetate
Joacă Dacii
Techno
Doina
Dansul La Lumina Lunii
Neamul Dacilor
bis: Joacă Dacii

Galerie Foto Ka Gaia An