azi dimineaţă am vrut să plec la muncă cu maşina şi când să mă sui în ea mi-am dat seama că parcă eu-s dar ea nu-i... o parcasem joi seară pe bulevardul şincai, în parcarea marcată de pe bulevard, chiar spre capăt... iniţial am zis că poate nu mai ştiu cum mă cheamă şi pe unde am parcat, că era seară... m-am învârtit vreo 5 minute disperat pe acolo, cu toate că ştiam exact unde parcasem... m-am panicat, eram sigur că mi-au furat-o ţiganii...

am sunat disperat la 112 şi i-am zis duduii că mi s-a furt maşina de pe bulevardul şincai... aia stă calmă şi zice “eh, înainte să trageţi concluzii din astea ar trebui să verificaţi că nu a fost ridicată de poliţie“... mi-a dat un număr de telefon pe care a trebuit să-l repet în gând să nu-l uit, că n-aveam pe ce scrie în mijlocul drumului, şi habar n-am unde am sunat, dar o duduie de acolo mi-a zis că “da, a fost ridicată vineri în jur de ora 12“... şi că să mă grăbesc să mă duc s-o ridic, că dacă trece ora 12 se fac 3 zile de depozitare...

am respirat adânc şi am urlat un “aaaahhhhrrr” în telefon, apoi am întrebat calm unde trebuie să mă duc... cică prin berceni, lângă cimitirul metalurgiei... am sunat la muncă că întârzii şi m-am dus în marginea bucureştiului printr-o ţigănie şi nişte câini de mi-era frică cu tricoul cu Bucovina pe mine... după ce-am mers 2 km pe jos pe un drum fără trotuar, găsesc ditamai semnul “intrarea se face prin strada jilavei“... futu-vă pula-n gură, ce pizda voastră comunicaţi adresa metalurgiei 69-71 dacă intrarea se face prin jilava bah curve cu roţi ? am ocolit tot nenorocitul de cimitir înjurând şi ferindu-mă de câini...

la sediul Autosal Expert, că aşa se numesc muiştii care mi-au furat legal maşina, îmi dă unu bună ziua... “bună era mă-ta când te-a făcut, sau nici atunci, imbecilul dracu, nu-i nimic bun la ziua asta“, i-am zis în sinea mea, tăcând politicos şi înjurându-l doar cu privirea... acolo un garcea mi-a făcut proces verbal şi zice milos: “aoleo, maşina asta e aici de vineri“... “habar n-am de când e, că pe mine nu m-a anunţat nimeni că mi-aţi ridicat-o, am observat doar azi când am avut nevoie de ea şi credeam că a fost furată“... “ah, da, nu se anunţă, că cine să vă anunţe ? poliţia face procesul verbal şi autosalul o ridică, şi asta e“... am tăcut, că nu poţi omorî legal un poliţist, chiar şi lângă cimitir... după ce i-am zis să scrie în procesul verbal la menţiuni că consider abuziv ridicatul maşinii, pentru că eram parcat legal şi voi contesta în instanţă procesul, zice că “e o iniţiativă a administraţiei publice de a elibera drumurile... şi puteţi contesta, dar până atunci tot trebuie să plătiţi taxa ca să vă ridicaţi maşina“...

“cât ?“... “păi... 240 amenda la poliţie, 600 de lei ridicarea şi 300 de lei taxă de depozitare pe zi, în total 1440 de lei“, cu reducere la 1320 dacă plătesc amenda în 48 de ore”...

am rămas cretin, cam cât toţi imbecilii ăia la un loc de proşti... nici n-am mai putut să schiţez vreun gest sau măcar să-i înjur, pur şi simplu mi-au dat reset total... adică ei mi-au furat maşina de vineri, nu m-au anunţat în nici un fel şi mă taxează cu 600 de lei pentru că mi-au depozitat maşina, şi norocul meu că am venit în ultima oră din a treia zi, că altfel mai adăugau 300 de lei... şi întreb: “dacă plecam în concediu vreo 2 săptămâni, mă puneaţi să plătesc 50 de milioane ?“... şi garcea zice “eh, au fost doar câteva cazuri“...

am plătit şi am plecat...

—

pentru domnii de la autosal expert:

atenţie muiştilor jegoşi care sugeţi spuma de pe pulă cum linge ursul mierea: indiferent dacă va fi ultimul lucru pe care-l fac în ţara asta, vă dau în judecată şi vă iau banii ăia înapoi, da-v-aş foc la sediu în timpul liber... sunteţi ultimele scursuri de pe pământul ăsta dacă vă permiteţi să-mi furaţi (aproape legal) maşina pentru care muncesc cinci ani de zile ca prostul şi apoi îmi cereţi o mare pare din salariu ca să mi-o daţi înapoi... n-o să aveţi pace cu mine cretinoizi cu srl, sta-v-ar ţuica-n gât să putreziţi lângă banii ăia...

foarte rar am fost atât de furios ca azi... 1320 de lei, aruncaţi efectiv pe nimic... noroc că pusesem bani deoparte să-mi iau cauciucuri de iarnă, băga-v-aş jantele în nas... futu-vă tot neamul cu acid sulfuric şi peria de sârmă în cur, băga-v-aş stupul de albine în chiloţi şi scuipa-v-aş coji de seminţe în ochi... sunteţi hoţi, mai hoţi ca ţiganii care mi-ar fi furat-o pe bune ca s-o vândă pe piese, să aibă ce mânca... jegoşilor, spăla-v-aş în lacrimile mamelor voastre...

am scris postul ăsta pe budă ca să-mi miroasă a căcat când vorbesc despre voi...

vă iau banii înapoi...

—

în acelaşi timp şi complet necorelat, a fost mama azi să întrebe oficial de locuri de parcare în cartier şi i s-a zis că “doar dacă auziţi pe cineva că vrea să dea, că oficial nu mai sunt şi nu vor fi“... thanks, very fucking useful...

un mesaj care nu va ajunge la oamenii cărora le este destinat decât la momentul de adio, pentru că doar după moarte poţi sta de vorbă cu zeii... dar toate la timpul lor...

m-am săturat să muncesc pentru alţii... m-am săturat să muncesc pentru oameni care nu au respect pentru cei care muncesc pentru ei şi m-am săturat să fiu condus de deciziile proaste pe care le iau alţii pentru mine...

decizii proaste peste tot... şi la avitech, şi la on semi şi la infineon... nu e nici o diferenţă... infineonul doar maschează totul cu ceva mai mulţi bani... evrei, americani, nemţi... tot un drac...

nu spun că o să schimb ceva... poate o să reuşesc să-mi îndeplinesc planul meu măreţ de-a face ceva pe cont propriu, poate o să lucrez pentru infineon toată viaţa (improbabil totuşi), poate mă mut în munchen (nu la infineon, mult mai probabil), hahar n-am... spun doar că mi-e silă şi sunt într-un moment în care mi s-a luat... şi n-ar fi atât de grav pentru ei dacă n-ar fi în totalitate vina lor... speranţa moare ultima, dar se pare că e bine de ucis în prima zi...

am încheiat un an în care am fost setat pe modul high performance  şi am primit în schimb un “we owe you“...

încep un nou an în care voi fi setat pe modul low cost... sunt foarte curios ce voi primi în schimb anul viitor...

şefii direcţi ar trebui să aprecieze că sunt un angajat model şi n-am tagguit postul şi cu “muie“...

—

bonus: nu pot să nu mă autosesizez cu privire la ipocrizia mea... după ce am plecat de la on semi, la prima întâlnire la bere cu foştii colegi, gluma preferată de la masă a fost că gheorghe e o curvă care a plecat pe bani mai mulţi la o firmă pe care a înjurat-o ani la rând... şi le dau dreptate, n-am ce face...

nimeni nu contestă că am un salariu binişor peste media din românia, mult peste un salariu de medic sau profesor, lucru foarte trist din păcate... eu nu am cum să schimb asta, mă simt vinovat dar nu eu am făcut sistemul... mă mai linişteşte câte o colegă care a terminat medicina care mă anunţă că a plecat din ţară, trei din ele numai anul ăsta...

revenind la nemţi, după cum spune titlul, e vorba de mesajul transmis, nu neapărat de bani... şi mie mi-a fost transmis că trebuie sacrificaţi angajaţii de rând pentru a le fi zeilor bine...

bine, mai vedem...

azi fu căcatu de referendum... mi-am băgat pula...

nu aruncaţi cu perje în mine, n-am băgat-o din lene sau nepăsare, ci pentru că mi-a fost imposibil să fac o alegere... îl dispreţuiesc pe băsescu, dar nu vreau să se ducă dracului ca un martir, vreau să fie împuşcat la finalul mandatului...

degeaba se numeşte democraţie şi degeaba se zice că puterea de alegere e a poporului atâta timp cât mi se dă de ales între două mizerii pe care le-aş extermina fără nici un pic de remuşcare...

pot să mă aresteze de pe acum, nu mi-e frică să recunosc că aş putea să omor oameni, cred în curăţarea lumii pentru un viitor mai bun şi consider că soluţia cea mai sigură este să omorâm toate mizeriile din lume, după un triaj sigur...

dar până atunci, nu pot să-i omor azi... dar nici să-i votez...

democraţia e un căcat atât timp cât ţara e plină de proşti şi hoţi cu drept de vot...

—

[copyright pe poză, cred că morrison]

hai s-o luăm frumos, să aşezăm ideile în ordine, în mod logic...

în primul rând, să mă prezint... am aproape 26 de ani, sunt ateu convins şi mă consider o persoană inteligentă care gândeşte logic şi de cele mai multe ori ia decizia corectă... chiar dacă sunt ateu, spre deosebire de ce cred preoţii, sunt o persoană care are un suflet şi care ajută lumea când poate, doar pentru că aşa simt, nu pentru că aşa mi se impune de un text dubios scris în urmă cu mii de ani... îmi plac animalele, nu toate bineînţeles, dar nu sunt un om sălbatic fără suflet cum am fost catalogat în urmă cu un an când am scris un text similar, dar mult mai coleric...

în decursul anilor, m-am simţit cel mai bine în compania pisicilor... am avut grijă de, am râs cu şi am plâns după o pisică pe care a călcat-o o maşină când aveam 8 ani... am plâns cu ea în braţe, am îngropat-o şi i-am făcut şi cruce de lemn (ce naiv eram pe vremea aia, încă nu deschisesem ochii la religie)... în primul an de facultate am luat un motan negru, pe care l-am crescut la bloc împreună cu sora mea, care a plecat cu nişte pisici când a crescut şi a intrat în călduri... printre ani sora mea a ţinut în casă şi papagali şi un iepure... mi-au plăcut...

mi se rupe inima când văd o pasăre căzută pe jos care se ghemuieşte de durere, sau câte un pisoi călcat de maşină, cu picioarele rupte care miaună la fiecare pas...

am scris toată această introducere ca să mă prezint, să încerc măcar să vă explic că am un suflet, în spatele tuturor hainelor negre şi sataniste cum le cataloghează lumea...

—

acum vorbim despre situaţia câinilor de pe stradă, în cel mai obiectiv mod posibil...

este îngrozitor ceea ce se întâmplă în bucureşti, limita s-a atins de mult şi asta nu o poate nega nimeni... vreau să clarificăm din start ideea că aşa cum se prezintă astăzi situaţia pe străzi, în câţiva ani va fi absolut dezastru...

să nu ne legăm de detalii minore precum ar fi lătratul în miezul nopţii sau rahaţii din mijlocul drumului...

vorbesc despre lucruri foarte serioase şi înspăimântătoare... să primeşti telefoane în nopţi consecutive de la prietena ta plângând de frică că nu poate să treacă dintr-un capăt în altul al străzii pe care stă pentru că o haită de câini latră în mijlocul ei, iar apoi de la sora ta care te imploră să ieşi cât mai repede afară că îi e frică să intre pe strada pe care stai, este absolut înfiorător şi deja trece dincolo de orice legătură cu orice animal...

câinii de pe stradă trebuie să dispară... acum...

nu vreau să aud frazele clasice despre cum câinii simt sufletul omului... vă asigur că prietena mea are suflet bun, câteodată mult prea bun... n-ar fi putut lovi câinii ăia nici dacă o muşcau... nu vreau să aud că majoritatea câinilor sunt paşnici... dacă îi pui în haită toţi câinii devin lei, iar acum sunt atât de mulţi încât rar mai vezi câte unul stând singur... eu am pe strada mea 12 câini număraţi, iar pe strada următoare, până la metrou, încă o haită de 8 câini, pe care v-am arătat-o într-o poză mai veche...

—

să vorbim despre eutanasie... este singura soluţie pe care o accept... de ce ? pentru că sterilizarea lor acum, dacă am presupune că s-ar face de mâine şi că s-ar face bine, de nişte oameni corecţi care nu există, ar însemna dispariţia problemei în cam 6-7 ani, conservativ gândind... eu unul nu vreau să mai stau 7 ani în situaţia de acum...

nu dau doi bani pe hoţii din pd-l care propun această lege doar în scop electoral... doi bani nu dau pe ei, cum nici ei nu dau pe noi... dar este singura soluţie care ni se oferă şi trebuie s-o acceptăm... dacă zicem nu acum, vom rămâne cu ei pe stradă până se vor înmulţi... sunt 400.000 de câini... hai să presupunem 100.000 de femele fertile... fiecare poate naşte câte 6 pui odată... în 4-5 ani vor deveni milioane, zeci de milioane... o să fie un câine pentru fiecare locuitor al bucureştiului...

ok, deci să fie foarte clar... susţin vehement şi în mod activ, după cum se poate observa, omorârea (nu mi-e frică de astfel de termeni) tuturor câinilor vagabonzi de pe stradă...

—

iar acum vorbim despre voi... despre cei care citesc aceste rânduri de mai sus şi gândesc în sinea lor că sunt un idiot fără suflet, care nu înţelege... care nu înţelege absolut nimic, nu înţelege că acei câini de pe stradă au un suflet, că nu e vina lor că au ajuns în situaţia asta, că e vina noastră, a celor care au dărâmat blocuri şi i-au abandonat în stradă, a celor care n-au făcut nimic până acum, a tuturor... care nu înţelege că acei câini simt durerea, se uită cu ochii ăia lăcrimând la noi şi cerşesc să avem milă de vieţile lor... care nu înţelege că unii nu vor să fie catalogaţi în istorie ca generaţia care a dus la capăt holocaustul câinilor...

ba înţeleg, dar contrabalansez... şi noi suntem animale, dar am evoluat... este meritul nostru sau nu, nu mai contează acum... începând chiar cu câinii pe care îi plângem de milă, orice alt animal ar face orice să se protejeze pe el însuşi şi ai lui... o căţea care tocmai s-a înmulţit n-ar avea nici cea mai mică reţinere să-şi înfigă colţii în beregata ta, tu suflet bun, dacă te-ai apropia de puii ei... şi atunci, noi de ce le permitem să ne terorizeze copii şi iubitele şi surorile... pentru că suntem mai fraieri ? pentru că ne credem noi mai speciali ? credeţi că există un dumnezeu sus care se uită la noi căruia trebuie să-i demonstrăm că merităm să fim mai speciali ?

nu... aceşti câini sunt o ameninţare şi trebuie eliminată... şi sunt absolut categoric şi nimic n-o să-mi schimbe poziţia...

—

şi în final, spre deliciul (perfect cuvânt ales) meu, să vorbim despre ipocrizie...

mă adresez strict celor care ies în stradă pentru salvarea câinilor (cuţu-cuţu.ro ?), celor care m-au renegat deja din paragrafele de mai sus („aveam altă părere despre tine, nu te credeam în stare să scrii aşa ceva”), celor care întotdeauna îmi spun că greşesc dar nu-mi pot dărâma argumentele şi nici nu pot formula altele ale lor („amice, eşti un idiot, ce-ai cu câinii”) şi celor ultra fanatici, care se auto-intitulează „iubitori de animale”, care apropo, sună atât de greşit şi ilegal încât mi-ar fi foarte, foarte ruşine să spun cu voce tare că sunt un „iubitor de animale”... zoofilia este interzisă...

voi toţi cei pe care v-am menţionat mai sus, care îmi sunteţi total necunoscuţi sau prieteni foarte foarte buni: cu toţii aţi omorât animale (sau insecte)...

omorâţi ţânţarii pentru că vă pişcă şi nu vă lasă să vă odihniţi noaptea... omorâţi şoarecii pentru că vă fac găuri în casă şi aduc boli (care vă afectează tot pe voi)... omorâţi şerpi, omorâţi găini, omorâţi raţe, omorâţi miei (care sunt atâât de drăgălaşi), omorâţi oi, omorâţi vaci, omorâţi iepuri doar de plăcere (strict categorie separată, nu vă bag pe toţi în oala asta)... de ce ? ca să vă fie vouă mai bine, ca să aveţi ce mânca, ca să nu vă ameninţe... strict, ca să trăiţi voi, oamenii, sau ca să trăiţi mai bine... să nu-mi spună cineva că este nevoit să mănânce miel de paşte... e un moft, pentru care mor sute de mii de animale nevinovate...

gândiţi-vă doar câţi câini ar muri eutanasiaţi în bucureşti şi câţi porci au fost omorâţi (doar în românia) luna asta...

gândiţi-vă şi renunţaţi la ipocrizie... 

—

pornesc campania pentru salvarea tuturor Teniilor care trăiesc şi ele pe unde apucă şi sunt scoase şi omorâte cu brutalitate în fiecare zi... plâng aceste suflete nevinovate masacrate pentru confortul nostru...

îi mulţumesc în mod deosebit lui Creţu (Specter) pentru realizarea grafică a posterului campaniei...

nu vom renunţa... este uman (ha) ca toate aceste Tenii să fie omorâte...

trimisă de Leo