să împărţim aseară în două părţi:

partea frumoasă:

un concert absolut superb Iron Maiden, executat impecabil şi cu un setlist foarte bun, numai cu melodii vechi... comparabil cu concertul superb din 2008 şi cu multe clase peste mizeria din cluj de acum 3 ani de care nu vrem să ne amintim... în 2008 am avut parte de bijuterii ca Rime of the Ancient Mariner sau Hallowed be Thy Name, dar de data asta am savurat maxim piesa mea favorită de la ei, Phantom of the Opera şi alte minunăţii ca Afraid to Shoot Strangers sau Seventh Son of the Seventh Son... mă bucur că am avut parte şi de unele şi de altele, chiar şi în ani diferiţi...

sunetul a fost foarte bun, flăcări pe scenă, Eddie, tot clasicul... a încurcat Dickinson strofele pe Fear of the Dark, dar se mai întâmplă când alergi kilometrii în timp ce cânţi...

şi Anthrax au sunat foarte bine, heavy şi rapid, dar nu i-am văzut deloc... de ce ?

partea oribilă:

organizarea a fost dezastroasă... am intrat în pauza dintre primii şi Anthrax, dar statul la coada de la jetoane plus coada de la bere a durat fix cât concertul Anthrax... absolut oribil, cretinilor care vă gândiţi să daţi bere la 15.000 de oameni din 3 dozatoare... şi plus că văzusem cum îşi ia lumea timişoreana brună din doze şi mi se făcuse o poftă imensă, iar când cer şi eu, nu mai aveau... a trebuit să mă resemnez cu un pipi de la dozator...

apoi, zonele... zona golden era ridicol de mare, numai golden nu era... silver era o glumă proastă, ca un inel îngust în jurul golden, iar normal era ce rămânea... dacă bagi 10.000 în golden, nu prea mai e golden nu ?

apoi, hoţia cu jetoanele... un jeton costa 7 lei, mai scump decât oricare de până acum... jetoanele erau nereturnabile, lucru foarte rar la concertele mari... apoi, nu existau jumătăţi de jeton, deci fie că voiai o bere, o apă sau un shot de jager, totul era 1 jeton... 7 lei un pahar mizerabil de apă hoţilor, să vă luaţi sicrie pentru mamele voastre de ei... iar faza cea mai tare a fost după concert, când toată lumea îşi păstrase jetoane ca să se hidrateze după două ore de zbenguială... surpriză, nimeni nu mai voia să vândă nimic, nici bere, nici apă, nici mâncare... asta n-am mai văzut-o niciodată în ani de concerte...

deci să vă rezum... lumea cumpărase jetoane cu 7 lei bucata... nimeni nu voia să îţi mai dea nimic de băut sau mâncat pentru jetoanele alea, şi nici nu puteai să iei banii înapoi pe ele... vă daţi seama că erau sute de metalişti nervoşi care făceau scandal la standuri, de ziceai că mai au puţin şi sar pe tejghea să-i ia pe gigei la bătaie... toţi dădeau vina pe organizatori, că aşa le-au zis....

deci na... hai să vedem ce scrie pe bilet... Marcel Avram... bun, domnule Marcel Avram, vă ofer o farfurie plină cu muie, cu opţiune de servire după cum doriţi, cu lămâie sau portocală, să nu vi se facă greaţă, că probabil aveţi multă de înghiţit... mai departe... East European Events... oricine aţi fi, muie şi vouă, că e destulă pentru fiecare... să nu uit pe cineva, ce mai scrie pe bilet... D&D East Entertainment... muie şi ţie domniţă, că pe tine te ştiu... muie vouă hoţilor...

şi după toate asta, vine câte un genial pupincurist plătit de hoţii de mai sus şi zice că “totul s-a desfăşurat ca la carte“... şi toate ziarele din ţară îl copiază...

a venit şi ziua cu parcul naţional plitvice, motivul principal pentru care am conceput toată excursia asta, după ce-am văzut o poză cu lacurile pe 9gag, unde era prezentat ca raiul pe pământ...

am ales un traseu de 6 ore, începând din parcarea B... nişte mini-autobuze care nu făceau faţă miilor de turişti ne-au urcat până la cel mai de sus lac, iar apoi am început să coborâm câteva ore pe jos, până la penultimul lac... priveliştile, sunetele şi sentimentul pe care ţi le dau când eşti acolo nu pot fi puse în cuvinte şi nici pozele nu fac vreo diferenţă... era ceva absolut superb...

la cel mai de jos lac ne aştepta un vapor care ne-a dus pe partea cealaltă a unui lac foarte mare... dincolo, toată lumea mânca... în timp ce înfulecam şi noi, a început brusc o ploaie torenţială de vreo 10 minute, care s-a liniştit repede... am continuat traseul spre cascada mare, pe o ploaie măruntă, care cădea foarte frumos pe ultimul lac...

cascada mare era într-adevăr ceva frumos, iar de la ea din nou spre parcare traseul a fost absolut superb, pentru că am urcat încontinuu şi în jos se vedeau ultimele lacuri printre care am trecut, de un turcoaz incredibil... am ieşit în parcarea A de unde am luat iar un autobuz care ne-a dus înapoi în parcarea B... per total cred că am stat vreo 7 ore în parc, dar a fost absolut superb... intrarea cu tot cu autobuze şi vaporaş a fost 110 kune, echivalentul a cam 15 euro, deci la jumătate din cât am dat în slovenia pe intrarea în peşteră...

seara ne-am despărţit de prietenii noştrii din münchen care s-au dus mai departe pe coastă (au stat mai multe zile), iar apoi ne-am îndreptat din nou spre mare, într-un orăşel mai mic, în zadar...

mi-a plăcut foarte mult experienţa din zadar... mult mai frumos ca pula (ha), cu portul chiar în centrul oraşului şi parcă mai curat, mai modern... am găsit o cazare absolut incredibilă, la o pensiune al cărui proprietar (mr. zoran) ne-a dat hărţi şi ne-a zis şi ce să vizităm prin oraş... a fost de departe cea mai prietenoasă gazdă pe care am cunoscut-o eu până acum în 27 de ani...

am trecut cu o bărcuţă în centrul vechi care e pe o peninsulă, şi am mâncat o pizza şi băut o bere pe malul mării...

între plitvice şi zadar am mers doar 144 km...

Galerie Foto Ziua 5

mâine dimineaţă plec în Croaţia...

Belgrad, Ljubljana, Pula, Plitvice, Zadar... departe de mizeria noastră...

am făcut paştele (şi cristoşii mă-tii îmi vine mereu să scriu) în Bucovina cu colegii de muncă şi a fost succes maxim...

drum frumos, vreme perfectă, poker, muzică, băutură... a fost frumos...

poza e făcută sus la pasul Mestecăniş, pe care voiam de mult să-l vizitez...

—

de fapt m-am întors de aproape o săptămână, dar am o lene în mine...

deci sâmbătă dimineaţa (ora 9) am plecat împreună cu domnişoara Menia spre Timişoara...

în Bucureşti tocmai începea să ningă, pe autostradă ningea zdravăn şi era numai zăpadă pe jos... totuşi se mergea bine... a fost frumos că la un moment dat ningea din direcţia de mers şi era aşa mişto să mergi cu viteză printre fulgii de nea...

după Piteşti şi până-n Slatina n-a mai nins dar era ud pe jos... nimic îngheţat...

Slatina este un oraş oribil şi cu nişte drumuri oribile, cu şanţuri în ele... Oltenia... cea mai urâtă zonă prin care am mers până acum... măcar Craiova are centură ca să scapi de-o grijă...

de la Craiova la Drobeta Turnu Severin a fost soare puternic de-a trebuit să dau aerul condiţionat pe invers... absolut neaşteptat... erau vreo 7 grade afară, în condiţiile în care în Bucureşti am auzit că încă ningea încontinuu...

drumul dintre Drobeta Turnu Severin şi Caransebeş este superb, iniţial cu Dunărea în stânga şi cu toate viaductele, dar apoi o ia prin munţii înzăpeziţi... doar munţii, că şoseaua era perfectă de mers... aici a fost funny că am ratat centura pentru că era semnalizată cu un indicator la intrarea în oraş pe care scria doar DN CDTS... abia prin centrul oraşului a găsit Menia pe net că CDTS înseamnă Centură Drobeta Turnu Severin... ce oraş are trei cuvinte ?

de la Caransebeş spre Timişoara toate oraşele au avut centură, cum e normal (şi am şi nimerit-o), şi asfaltate recent, perfecte... tot cu o bandă pe sens, dar n-a fost trafic...

am ajuns în Timişoara aproape de ora 18, cu toate că am stat să mâncăm cred că mai mult de jumătate de oră la Taverna Sârbului şi încă vreo 15 minute la un OMV...

azi la întoarcere am făcut exact acelaşi traseu, cu soare toată ziua, într-un timp ceva mai scurt până în Bucureşti, dar cu o oră pierdută de la intrarea în Militari şi până-n Tineretului... oribil...

per total (cu tot ce-am mers prin Bucureşti şi Timişoara) am făcut 1200 km cu un consum mediu de 6.5 (era 6.4 până-n Bucureşti) şi o viteză medie de 73 km/h (excelentă zic eu, mai ales pentru luna ianuarie)...

—

everything went better than expected...