în 4 ore plec la München, în interes de serviciu, până joi...

so, goodbye for a few days, hopefully...

eu schimb telefoanele foarte rar, că lumea ştie, nu-mi plac schimbările... dacă aş putea să am acelaşi telefon toată viaţa, aş fi cel mai fericit...

dar, se pare că nu se poate... superbul meu N81 s-a cam dus pe pulă, bucăţi din el au început să se dezintegreze, deformatează carduri şi bateria moare în mai puţin de o zi dacă vorbesc cinci minute la el... bateria e atât de umflată că mi-e şi frică să mai bag bomba atomică în buzunar lângă coaie...

aşa că, îmi iau alt dispozitiv de emisie-recepţie gsm... am ales Samsung-Google Nexus S, că aşa am vrut eu...

are tot ce-mi trebuie, şi anume:

• pot să sun lumea (maxim 30 de secunde) de pe el şi lumea să mă sune pe mine
• pot să-mi transfer sms-urile din Symbian în Android (muie iPhone, muie...)
• pot să ascult metale grele pe el
• pot să mă joc jocuri cretine pe căcăstoare

bineînţeles că nu dau 20 de milioane pe el... mă ajută nişte băieţi :D  (total legal)...

ne-om mai auzi când oi avea timp să mă joc cu el... deocamdată tre să terminăm proiectul la muncă şi asta îmi ocupă mai mult timp decât simt că are o zi...

am scăpat şi de asta...

unii au ajuns la concluzia că am muncit mult prea mult pentru lucrarea finală, mult prea mult pentru facultate... eu le zic că am muncit pentru mine... nu pentru facultate am făcut proiectul, nu pentru profesori...

bineînţeles, ziua a fost plină de scenarii stupide tipice facultăţii din care tocmai am scăpat, aparent încă întreg... abrambureală totală în comisii, studenţi de la patru mastere amestecaţi, scandal între profesori, ore întregi întârziere, lipsă laptop pentru prezentare, de toate...

singurul lucru care ne-a făcut să nu ne mai facem nervi (şi azi) a fost faptul că ne spuneam unul altuia: “e ultima zi, stai calm, e ultima dată când mai calci pe aici, ultima dată când îşi mai bat joc de tine“...

şi da, a fost... cu modestie sau fără, am fost unul dintre cei mai buni studenţi din facultate şi chiar mi-a plăcut pe alocuri, dar dacă eu spun că nu vreau să mai calc pe acolo sau să mai am de-a face cu (aproape) orice legat de ea, eu zic că e grav şi că ar trebui tras un semnal de alarmă undeva, în sensul că acolo trebuie un reset general, o curăţare aproape completă, după cum se ştie, începând cu decanul şi secretariatul... nici nu mai încep să comentez despre site-ul facultăţii, despre cutia poştală pe care scrie „serviciul IT”, despre paznicii puşi la intrare care ascultă manele pe holul facultăţii cu o icoană imensă agăţată deasupra mesei lor, despre...

—

adio facultate, nu mă vei avea ca doctorand...

s-a terminat...

joi a fost finala Freescale Race Challenge... n-am apucat să scriu nimic până azi pentru că am fost absolut terminat de oboseală în ziua aia, vineri a fost Trooper-ul, sâmbătă am scris despre Blind Guardian şi apoi am băut la o colegă şi ieri a fost Haggard-ul... of, atâtea aşteaptă în pipeline...

să zicem despre concurs...

totul a mers absolut perfect pentru echipa RoadKill în acea minunată zi... pe cât de prost au mers toate în Cehia anul trecut, pe atât de bine au mers la concurs... bine, doar la concurs, că ce nebunie a fost în ultimele zile de înainte o să vă povestesc în altă zi... dar na, acum mai contează doar rezultatul...

am luat locul 1, pe care ni l-am dorit mai mult ca orice... în ultimele săptămâni am muncit foarte mult pentru el şi nu cred că era altă echipă acolo care să fi avut şi serviciu de 8 ore pe zi şi să stea şi în laborator până la ultimul metrou în fiecare seară... am avut un scop şi multă voinţă... şi muulte idei inginereşti, dar din nou, despre asta altă dată...

mulţumim celor de la Freescale pentru acest concurs minunat din care am învăţat enorm de multe şi de-a lungul cărui desfăşurare am trecut prin atâtea emoţii de toate felurile încât nici nu pot să le mai enumăr... în fiecare zi ne venea să renunţăm din cauza nervilor, atât de greu era... numai dorinţa de revanşă pentru anul trecut ne-a făcut să continuăm... aveam ceva de demonstrat şi nu cred că era un mod mai clar de-a face asta decât să ieşim pe primul loc în marea finală, la o distanţă de aproape 13 secunde de locul doi... aici se vede munca...

maşinuţa putea să meargă şi mai repede... puteţi vedea în filmările de mai jos că a valsat complet neforţată pe traseu, fără nici un stres... în ultimele seri de înainte de concurs mergea mult mai repede, dar în ultima noapte am luat de comun acord decizia ca s-o punem să meargă mai încet în finală, ca să fim siguri că nu o să sară de pe traseu, în orice condiţie... şi a fost decizia corectă... majoritatea au gândit invers, au riscat...

vă las cu câteva filmări de la finală şi vă promit că vor mai urma câteva posturi despre concurs în zilele ce urmează, destul de interesante, mai ales pentru cei pasionaţi de electronică...

—

RoadKill – Final – First Lane

—

RoadKill – Final – Second Lane

—

vă prezint şi premierea şi discursul încropit pe loc de după... chiar nu ne aşteptam la el, nu ne zisese nimeni că o să mai şi vorbim după... şi nu-mi vine să cred că am zis “super baban” în discurs :D

Premierea şi momentele de glorie :D

—

cică am ajuns în CHIP: http://www.chip.ro/stiri/16757-despre-roboi-i-finala-local-race-challenge-2011 :D:D:D

cam aşa ne petreceam serile de joi...

Ping Pong, Catan, Race For The Galaxy, Mesopotamia... ce viaţă...

OST:  http://www.moreclassicrock.com/