o nouă unitate de măsură a timpului...

după cum spuneam marţi, se anunţa un concert de mers la el, dar nu eram pe atunci convins dacă aveam să merg sau nu...

câteva zile mai târziu, vă pot zice cu siguranţă că m-am dus la el... şi iată ce s-a întâmplat în grotă...

Apa Sîmbetii au avut o listă de melodii aproape clasică aş zice, dar din nou lipsind epica Xipe Totec, spre nefericirea mea... fu totul bine la ei, trecut peste ceva probleme mecanice la tobă şi ceva plete ale solistului îmbârligate în cheile uneia dintre chitări... şi au zis că speră ca în primăvară să lanseze şi ei albumul ăla... pe care-l aşteptăm... au avut şi bis...

de Din Umbră nu mai auzisem până atunci, aşa că eram curios... ceva feţe cunoscute prin trupă... Mirel de la Abigail la tobe şi clăparul din Sincarnate la chitară ritmică... au zis frumos, un doom foarte melodic şi aş zice românesc, cu nişte solo-uri de chitară foarte tipice care mi-au plăcut... şi tre să remarc bass-ul care se auzea excelent şi care mi-a atras atenţia pe toată durata concertului lor... mi-au plăcut, băieţii ăştia rămân de urmărit...

comedianţii de la L.O.S.T. au zis bine de tot şi cu muzica şi cu glumele, ca de fiecare dată... le-am găsit un băiat în plus la chitară, cu o vârstă ceva sub media trupei... la OST nu era, acu a fost... au cântat (foarte bine chiar) tot albumul nou şi o piesă de pe ep-ul vechi (Ziua Ce Vine), şi piesa nouă, Independent, de două ori, cu tot cu bis... tre să recunosc că mi-a plăcut foarte mult toboşarul nou... bate bine de tot, după umila mea părere... nu ştiu dacă din cauza lui, dar câteva piese (dacă nu mai multe) au fost cântate mai rapid ca pe discuri, şi asta le-a făcut să sune foarte bine, mult mai thrash... cel puţin Ziua Ce Vine live a fost absolut demenţială, bravo băieţi...

sunetul la toate trei trupele a fost foarte bun, remarcabil pentru un subsol...

a fost o seară reuşită, în ciuda fumului de ţigară absolut insuportabil...

L.O.S.T. – Ziua Ce Vine

—

photo by Nicu Buculei

happythankyoumoreplease

un film drăguţel despre cum trei cupluri se îndrăgostesc în 80 de minute de film...

şi era şi un copil rătăcit pe acolo...

regizat de tipul din How I Met Your Mother... şi în care s-a distribuit tot pe el (logic) în rolul principal...

nota 8.25

Captain America: The First Avenger

primul film dintr-o serie care se anunţă destul de lungă... nu mă deranjează dacă le fac pe toate în acelaşi stil...

mi-a plăcut, mi-a adus aminte de primele X-Men-uri, a avut multe momente comice şi actori comici...

şi o tipă super super bună: Hayley Atwell...

genial agent Smith în rol de nazist...

nota 9

Amon Amarth – Tattered Banners And Bloody Flags

Nowhere is longer safe
The earth moves under our feet
The great world tree Yggorasil
Trembles to it’s roots

—

suedezii ăştia sunt un fel de Manowar death metal... foarte modeşti când se trezesc dimineaţa şi merg la luptă...

nu-mi pasă de versuri, dar melodia din spatele lor este incredibilă... nu există death metal mai melodic de-atât... superb...

vin în românia peste trei săptămâni... nu la luptă...