Amon Amarth – Twilight Of The Thunder God

versurile sunt slăbuţe, scoase din aceeaşi oală cu zei, dar muzica...

îmi intră până în capilare toată energia melodică din piesa asta... absolut superb cât de dură şi de melodică poate să fie în acelaşi timp...

vocea este absolut perfectă, nu mi-aş putea închipui altceva pe instrumentalul ăsta... growls-urile sunt absolut perfecte... vezi min 2:09...

iar solo-ul de la final... absolut genial... min 3:17...

Trooper au scos un nou album, de-i zice Voodoo...

după câteva ascultări, pot să zic că e ok, clar nu-i un Trooper I ca pe vremuri, dar putea fi mult mai slab... problema lui e că are multe piese pentru femei, cu dragoste şi bălării din astea...

există câteva piese care îmi plac destul de mult, dintre care enumăr epica Până Când Moartea Ne Va Despărţi, o melodie împotriva violenţei în familie, de departe cea mai bună piesă de pe album, atât instrumental cât şi vocal... mi-au mai plăcut Noi Doi, Lumea de Piatră şi Rădăcini de Lume...

nici nu mă apuc să comentez despre Vino cu Mine, pentru că nu vreau să-i jignesc, dar este o piesă penibilă, de toată jena pentru o trupă heavy metal... părerea mea...

iete colea bijuterie (de la min 4:22 rupe tot):

Trooper – Până Când Moartea Ne Va Despărţi

Povestea mea o ştii şi tu
De ce nu vrei să vezi ?
Eu-s de pe stradă zi de zi
Dar mult prea greu să crezi.

Câte vieţi se pierd acum,
Câte s-au pierdut în noapte
Câtă ură poţi s-aduni,
Ură transformată-n moarte.

Viaţa-i grea, viaţa-i grea,
Mai bine beau ceva
Vreau să pleci
Să mă înec în soarta mea.

Ştiu că tu,  numai tu,
E numai vina ta.
Stai s-ajung
Şi ţi-arăt că nu rămâne aşa.

Vorba mea
Vreau să fie legea ta
E mai bine.

Simplu gând
Vorbe-n vânt sperai că sunt
Palmea grea
Pumnul strâns,
Pân-ai să ceri

Să mai stau
Să nu-ţi iau toată viaţa acum
Poate mori
Somn uşor
Ne vedem în nori.

Vorba mea
Vreau să fie legea ta
E mai bine.

Eu ţip, tu taci
Sunt plin de draci
Eu plec, direct
Am să-ncerc cu-o altă târfă să te iert.

Nu vreau să spui că sunt beţiv
Şi nici la medici nu mă-nchin
Stai jos şi-aşteaptă să revin.

Dacă mă îmbăt destul acum,
Poate-ai să scapi şi dormi în drum
E cald asfaltul, marş de acum.

Sunt liber, da!
Nu îmi pasă viaţa ta
Şi dacă vreau,
Numai bătaie-i dau

Nu te uita ca un tâmpit
Că scot cuţitul şi-l înfig
În tine şi apoi şi-n ea

Copilul ei plângea prea mult
I-am spus să tacă şi n-a vrut
Aşa că a sfârşit cu ea.

Ce ai făcut cu viaţa ta ?
Ce ai făcut cu viaţa lor ?
Ce ai făcut cu viaţa ta ?
Ce ai făcut cu viaţa lor ?

v-am zis în cronica Iced Earth că formaţiile din deschidere mi-au plăcut foarte tare... eh, de atunci am făcut rost de ultimele lor albume (ba chiar am dat bani pe ele, o să vă povestesc), le-am ascultat şi pot să zic că aveam dreptate, chiar sunt super tari...

vă prezint câte două melodii de la fiecare... sunt foarte greu de găsit pe internet...

da, după cum o să vă daţi seama, ambele formaţii sunt influenţate de Iron Maiden şi Judas Priest... ceea ce le face să-mi placă atât de mult... dar au şi chestii originale...

—

melodii normale :D

Fury UK – Saviour

White Wizzard – 40 Deuces

—

melodii epice geniale:

Fury UK – The Remainder

White Wizzard – Iron Goddess Of Vengeance

So, the sun shall rise
In skies of Babylon
Vengeance in her eyes
The goddess marches on

She is the truth that forever shall be
She is the light that will set your soul free
She is the sun setting in a crimson sea
The goddess marches

With her sword raised high in the sky
Riding lightning the metal gods cry
Princess of Hell – Bringing the dawn
The goddess marches

She shall rise

—

pentru că desigur, în biblie scrie clar cum Jesus zice că când cineva îţi dă o palmă întorci capul şi îl fuţi p-ăla în bătaie de-l ia dracu... true story...

ce frumos e să te duci la muncă dimineaţa gândindu-te că seara o să vezi Iced Earth live, iar afară să înceapă să ningă... o sincronizare perfectă... (pentru cei care nu ies din casă... marţi dimineaţa a nins, trust me)...

după trei sâmbete la rând petrecute la arene, de data asta locaţia a fost Silver Church-ul... tre să zic din start că organizarea a fost impecabilă... aceiaşi organizatori ca şi cu trei zile în urmă, dar o diferenţă de la cer la pământ... tre să zicem şi când e de bine, că aşa e corect...

porţile s-au deschis la ora de pe bilet, trupele au cântat destul de repede iar timpul de schimbare dintre ele a fost atât de scurt cât este fizic posibil, fără să se mixeze una cu cealaltă :D

hai să zicem că pe bilet scria + supporting acts, dar nimeni nu ştia care sunt alea, că nu s-au afişat nicăieri înainte de concert... aşa că am aflat chiar de la ei când s-au urcat pe scenă :D

prima surpriză plăcută din seara aia au fost englezii de la Fury UK, o trupă foarte tânără, formată din doar trei inşi, dar care au sunat foarte tare şi care mi-au plăcut foarte mult... simţeam că sunt la un concert heavy metal din anii 80, cu un mix între Maiden şi Priest pe scenă, dar nu fără ceva tente de originalitate... au zis bine bine de tot, şi cu voce, şi cu tobe, şi cu solo-uri interminabile de chitară, solo de bass, orice... au avut un sunet foarte bun şi au fost foarte prietenişi... absolut bestiali băieţii, trebuie neapărat să fac rost de ultimul lor album, cu toate că nu se găseşte la download... o să-l cumpăr şi o să revin cu alte impresii despre tipii ăştia, cu siguranţă veţi mai citi aici despre ei...

a doua surpriză plăcută au fost americanii de la White Wizzard, altă trupă de care probabil nu auzise nimeni din sală... trecem peste vestimentaţia şi coafurile foarte ciudate, că doar erau din california... şi ăştia au băgat un speed / power metal foarte tare, cu tot ce se putea... de data asta am avut două chitări şi vocal separat, deci mult mai multă libertate în zbierăte... n-au lipsit solo-urile şi riff-urile melodice... m-au impresionat cu o piesă care cred că s-a întins pe vreo 10 minute, dar n-am idee cum se numea, deci tre să fac rost de discografie şi să le iau la rând :D... rămân de investigat şi ăştia...

pe la 9:45 au intrat pe scenă şi Iced Earth... chiar dacă n-ai fi ştiut ce naţie sunt, ţi-ai fi dat seama imediat că sunt americani, după ce feţe aveau... uitasem că şi-au schimbat recent vocalul şi asta m-a întristat un pic când l-am văzut pe noul vocal pe scenă, care are şi alt timbru vocal decât Barlow, mai sus un pic... mie îmi plăcea foarte mult vocea vechiului solist, dar asta e, unii oameni nu vor să cânte o viaţă întreagă... sunetul a fost destul de bun şi la ei, cum a fost în toată seara... riff-urile de chitară au sunat foarte heavy, asta mi-a plăcut foarte mult... fiind turneu de promovare a ultimului album, au cântat foarte multe piese de pe el... speram să cânte şi Melancholy (Holy Martyr), piesa mea preferată de la ei, dar n-a fost să fie, cred că tocmai pentru că era o piesă modelată perfect după vocea vechiului solist... anyway, instrumental Iced Earth sună mult mai heavy şi sunt mult mai rapizi live, asta mi-a plăcut... iar la sfârşit, pe infinita Dante’s Inferno a fost o nebunie de riff-uri şi solo-uri, ceva nemaipomenit... superb...

foarte tare toboşarul care şi-a atârnat pe setul de tobe masca lui Guy Fawkes (a se vedea şi melodia V de mai jos), o pereche de chiloţi de damă şi un sutien... asta chiar n-am mai văzut până acum (pe scenă :D)...

setlist:

Dystopia
Angels Holocaust
Slave To The Dark
V
Stand Alone
When the Night Falls
Damien
Dark City
The Hunter
Anthem
Declaration Day
Watching Over Me
—
Dante’s Inferno
Iced Earth

—

OST:

Iced Earth – V
(nu, nu este 5, este V for Vendetta)

His mind is worn and so tortured
Suffering was part of the plan
Blades flying swift, with justice
Remember the idea not the man

—

photo by Ciprian Vlăduţ...

cum să te abţii să nu înjuri când stai o oră jumate în frig şi în pantă, aşteptând să se deschidă dracului odată porţile alea ? cum să nu înjuri tembelul ăla de organizator care nu e prima dată când îşi bate joc de noi în halul ăsta ?

cum să vii cu o oră înainte de ora de pe bilet, să stai ca prostul în frig atâta timp şi odată intrat să vezi că prima formaţie cânta deja ? apăi, meritaţi o muie cu respect domnule neluţu, o muie rece ca gheaţa...

să trecem peste... acei primii pe care nimeni nu i-a prins de la început se numeau SepticFlesh şi sunt greci... cântă un death / doom metal care nu mi-a sunat deloc bine în urechi şi peste nervii pe care îi aveam deja de la intrare chiar nu mi-a atras atenţia deloc... nici n-am apucat să mă uit bine la ei că oricum s-au dat jos de pe scenă, cu tot cu steagurile lor... atât vreau să zic, că jumate din ce se auzea era playback... clape, voci de dudui, cor, de unde dracu...

mult mai multă energie la As I Lay Dying... americanii ăştia au băgat un metalcore bunicel, numa bun pentru copiii de 15 ani din public să pornească un pogo... ba chiar ei au cerut şi un wall-of-death, and the kids obeyed... un lucru interesant, solistul de la trupa asta este creierul din spatele formaţiei Austrian Death Machine, ăia cu melodiile despre Arnie, care mi-au făcut săptămâna mai frumoasă când i-am descoperit... deci na, m-am bucurat să-l văd live pe acel tip...

Amon Amarth au început să cânte pe la zece fără-un sfert, în forţă... suedezii au ţinut-o numai în balade toată seara... evident că nu, doamne-doamne fereşte... a fost o viteză continuă, un power-death metal foarte melodic, aş zice superb pe alocuri, mai ales în calupul de piese de la jumătatea concertului...

execuţia instrumentală a fost absolut impecabilă, iar sunetul a fost aproape perfect... am stat chiar în faţă şi instrumental totul se auzea brici... tobele erau reglate perfect şi sunau foarte bine, bassul era demenţial iar chitările erau foarte calde şi se distingeau perfect una de cealaltă...

din păcate, vocea n-a existat... din când în când se mai desluşea câte ceva, dar în majoritatea timpului nu prea se auzea nimic din microfon... păcat, tipul chiar are voce şi e păcat să ai parte de un întreg concert instrumental... bine, nu mă plâng, am stat tot concertul să-l urmăresc pe chitaristul din faţa mea (vezi poza asta) executând toate solo-urile şi liniile alea super-melodice din spatele strofelor...

superb momentul de pe The Pursuit Of Vikings când au rămas doar tobele şi bass-ul, şi vocea publicului pe refren, câteva minute în şir...

băi şi pe bune, n-am văzut la nici un concert de până acum atâţia oameni care să facă crowd-surfing şi să ajungă în faţa scenei... deci nu exagerez când zic că era cam unul la 30 de secunde care era luat în primire de Irode şi trimis la plimbare înapoi în public...

la sfârşit au aruncat cam tot ce se putea arunca în public... pene, hârtii, prosoape...

la coadă la ieşire, un tip foarte fericit că a prins ceva de pe scenă era abordat de prietenul lui: “băi pulă, tu ştii ce-ai prins acolo ?” / “nuuuu” / “ăla-i un capac de tobă, fără tobă nu faci nimic cu el, pielea pulii“... dar el îl ţinea strâns şi zâmbea...

setlist:

War Of The Gods
Runes To My Memory
Destroyer Of The Universe
Live Without Regrets
The Pursuit Of Vikings
For Victory Or Death
Varyags Of Miklagaard
Slaves Of Fear
Ride For Vengeance
A Beast Am I
Embrace Of The Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death In Fire
—
Twilight Of The Thunder God
Guardians Of Asgaard

soundtrack:

Amon Amarth – The Pursuit Of Vikings

Oden! Guide our ships
Our Axes, spears and swords
Guide us through storms that whip
And in brutal war!

—

băi şi cum, cum să fii atât de cretin încât să pui garderoba (pe bani chiar) afară, în ger ? când toată lumea iese transpirată, încinsă de la căldura din cort, cum să stai un sfert de oră la coadă în ger, în tricou, pe 2 grade celsius... câtă muie şi-au luat organizatorii sâmbătă, mai rar vezi...

—

photo by Miluţă Flueraş...