atenţie domnişoarelor, ăsta e un post cu muie şi pulă...

io şi alţii pe lângă mine am ajuns în wings pe la 7 jumate, când era gol... pe scenă se întâmplau nişte lucruri nu foarte plăcute auzului, un soundcheck mult prea lung şi prost făcut... îmi amintesc cu neplăcere momentele magice în care bătea toboşarul în cele mai proaste tobe pe care le-am auzit vreodată, microfonia asurzitoare de câteva zeci de secunde când sunetistul zbiera de la butoane “pula mea, nu ştiu, sunt toate oprite” sau momentul în care a urlat toboşarul la sunetist “da nu înţelegi că nu e, vino în pula mea şi vezi“... foarte drăguţ...

pe la 9 fără un sfert încep în sfârşit să cânte băieţii de la Eternal Fire... concertul lor a fost decent, dar a fost cel mai slab din câte am văzut eu de la ei (trei), mai mult sau mai puţin din vina lor... sunetul a fost foarte prost şi nu puteam să înţeleg cum e posibil să se audă atât de oribil într-un club în care la alte 4-5 concerte la care am fost se auzise cristal... iar luminile... care lumini ? a fost beznă totală pe scenă, doar între piese se mai zărea câte ceva... oribil... iar toboşarul lor clar n-a fost în cea mai bună zi a lui, făcând praf câteva bucăţi din piese, asta din ce mi-am dat seama eu... asta e, fiecare are şi câte o seară mai puţin bună... îi mulţumim lui Florin pentru că ne-a dedicat piesa Elizabeth Bathory... setlist:

Warriors
Twisted Love
Daemons
Call Of The Wolves
Storm Of The Eternal Fire
Elizabeth Bathory (Dissection)
La Porţile Valahiei
My Will To The Stars

Galerie Foto Eternal Fire

pe scenă se urcau Ka Gaia An... din păcate, la ei totul a fost dezastru... din câte am înţeles, cineva a luat decizia ca sunetistul obişnuit din wings să nu fie lăsat să-şi facă treaba la care se pricepe şi pe care a făcut-o foarte bine de fiecare dată, şi să fie folosit sunetistul trupei GOD... maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare greşeală, mare cât pula mea dacă aş sta lângă carmen electra în metrou la 5 jumate seara... n-a mers nimic pentru Ka Gaia An aseară, nimic... chitara aia a lui Tibi care se aude demenţial de obicei mă zgâria pe creier, clapele şi fagotul erau tăiate câteodată de tot, vocea a fost pe mute total iar bassistul şi-a rupt o coardă de la bass după doar o piesă, folosind apoi alt bass care nu se mai pupa deloc cu restul... genial, să-mi bag pula... un singur lucru au avut din plin: microfonii din alea super urâte şi de toate tipurile... eu dacă eram în locul lor mă dădeam jos de pe scenă, nu ştiu cum au putut să continue în halul ăla... fără sunet, fără lumină, de ziceai că cineva ţinea neapărat să-şi bată joc de ei... mie îmi place trupa, dar n-am putut să rezist în faţa scenei, mi-am făcut prea mulţi nervi... putea să fie şi dumnezeu pe scenă (mai târziu), mie tot îmi venea să-mi bag pula şi să plec la Trooper, care cântau în alt club aseară... da nu mai aveam bani de belet şi nici de taxi... ete poze multe ce făcui:

Galerie Foto Ka Gaia An

s-a terminat şi agonia, urmau GOD... câtăva lume din puţinii care eram plecaseră deja, după cum era normal... eu eram absolut plictisit, dezgustat şi destul de nervos după ce se petrecuse pe scenă, şi era deja aproape de miezul nopţii, mă ajunsese oboseala de vineri seara şi deja mi se luase complet de concert... da am zis totuşi să nu plec acasă, că i-am ratat pe GOD şi la OST, vroiam să-i văd măcar de data asta...

spre deosebire de muritori, GOD a fost altceva... trecând peste marmelada de fum care s-a perindat printre noi la primele 3-4 piese, de îndată ce am putut să-mi ţin ochii deschişi a fost ok... piese bune, sunet acceptabil şi ceva mai multă lumină pe scenă, dar fără culoare sau ceva efecte... o lumină hepatică şi atât...

de abia de pe la jumătatea concertului încolo am reînceput să mă mai mişc şi eu şi mi-a venit cheful să cânt cu ei... nu-mi vine să cred că au cântat o piesă foarte veche de-a lor care îmi place foarte mult, From The Moldavian Ecclesiastic Throne pe care chiar m-am simţit cum trebuie... şi au încheiat pe la 1 noaptea, după vreo 3 bisuri, cu Diabolus in Musica... iaca şi galerie foto (pictures of GOD :D)...

Galerie Foto GOD

—

OST (printre microfonii):

GOD – From The Moldavian Ecclesiastic Throne

—

Eternal Fire – Daemons

—

concluzia ? cel mai slab eveniment la care am fost până acum... îmi pare rău că a ieşit aşa, că trupele de pe afiş anunţau o seară foarte reuşită... dacă ar fi să aleg din nou, aş alege Trooper-ul din Music Hall (n-am idee cum a fost acolo, tre să mă interesez, dar mai slab ca la ăsta n-avea cum să fie decât dacă cădea tavanul pe ei)...

pentru gomez şi irina, după cum am promis: subsemnatul gheorghe, declar pe propria muie că aseară la concert au fost prezenţi şi anteriorii menţionaţi în dedicaţie (este vorba de maestrul toboşar din trupe cu renume precum silver bullet sau inopia, şi domnişoara flautistă de la celebra formaţie carpatica şi studentă la fabrica de conserve... irina avea pantaloni mai mişto ca ai mei)...

am zis că marţi seara merg la concertul trupei unor foşti colegi de facultate (dintre care unul îmi este acum coleg de muncă), Ulise cum şi-au zis ei într-un moment de magie creieristică... cum marţi seara a fost ieri şi evenimentul a trecut deja, soarta face (ca întotdeauna) să se aştearnă şi câteva cuvinte pe acest blog amărât...

în deschidere, fetele de la Idol... fiind a treia oară când le văd, n-am avut nici o surpriză, deja ştiam şi melodiile şi coregrafia Laurei care se apleacă cu bassul spre mine sau a Iuliei care plimbă băţul de tobe pe scenă... ceva mai sexy îmbrăcate (niciodată un lucru rău) şi cu un sunet foarte bun (Balaurul la mixer)... nu pot să zic că m-au plictisit, dar parcă era mai mişto dacă Iulia nu greşea ultima strofă de la Paranoid şi nu o gafa major când a zis că trupa Ulise e acolo în faţa ei, când ei erau complet altundeva... asta e, în armată ai nevoie de o fată... anyway, mi-au ieşit nişte poze foarte faine cu fetele astea (zic eu, acuma na, să zică alţii care se pricep mai bine):

Galerie Foto Idol

spre surpriza mea, clubul era plin când au început băieţii (şi fata) de la Ulise să cânte... asta după ce în cursul zilei făceam glume la muncă că dacă ar trebui să rezervăm mese, cei doi oameni care o să venim la concert :)...

din start trebuie să reamintesc că sunt gheorghe... poate să fie şi tata pe scenă, dacă nu-mi place îi zic în faţă şi aia e... i-am zis clar lui Dănutz să se aştepte la critică negativă... dar se pare că nu prea a fost cazul...

chiar dacă ceea ce cântă ei este foarte soft faţă de ce ascult eu de obicei, concertul de aseară mi-a plăcut, şi nu puţin... nu mă aşteptam să sune atât de bine, totul... tobele înfipte, bassul pronunţat, voci altfel dar clare (mai puţin când cânta Dănutz în drum spre microfon) şi chitări care aduceau ba cu alternativul pe părţile de ritm ba cu ceva Pink Floyd pe soloistica lentă a lui Dănutz... foarte mişto...

Creţu e foarte carismatic şi e mişto de pus acolo în mijlocul scenei... şi are şi voce... dacă ar fi să aleg între el şi Dănutz la voce, n-aş putea să aleg :D... fiecare pe alea care trebuie...

şi băi, când au compus atâtea melodii ? au cântat 14 piese aseară, în pana mea... eu credeam că au aşa, 2-3 câte văzusem pe facebook... e bine aşa, cu 14 piese unii scot două albume în trei ani... dar nu contează unii, contează ei acum...

e clar, îs fan...

setlist:

Fereastra prin care
Pe urmele mele
În două
În vrie
Pasul pe loc
Cârma
Să-i dau nume
Epilog
Agentul X
Unghia
Drumul
Oraşul cu câini
Călire
Ieşirea din trecut

Galerie Foto Ulise

—

nu suntem doar electronişti, suntem şi artişti...

OST:

Ulise – Drumul

gheorghe, Claudio, andrei zbârnea, alex bratu şi toboşarul de la Haggard

(C) Claudia Negrilă

(ein sehr geniales foto (C) Alex Bratu)

duminică seara nemţii de la Haggard s-au întors acasă în românia şi au cântat pentru a 6-a sau a 7-a oară aici, nici nu mai ştiu... pentru mine a fost doar al treilea concert, că nu toate au fost la bucureşti...

cum anul trecut m-am ofticat la culme că am avut treabă în ziua cu concertul şi m-am prezentat la locaţie fix la ora indicată pe bilet şi am stat o oră la coadă ca să intru şi să prind loc undeva în ultimul sfert al sălii de unde de abia zăream ceva pe scenă, anul ăsta m-am dus cu două ore mai devreme acolo :D... şi da, ajutat şi de vremea oribilă de afară şi de ploaie, am fost printre primii acolo... nici o şansă să fiu primul, cred că erau câţiva acolo de ore în şir...

din păcate, s-a întâmplat acelaşi căcat ca şi la Blind Guardian... am stat ca proştii afară o oră în plus faţă de cea indicată pe bilet, în ploaie, nu ştim exact de ce... nu ştiu cât e vina organizatorilor, cât e vina sculelor proaste sau a tehnicienilor, dar cineva trebuie să schimbe ceva, pentru că e al doilea eveniment Promusic în interval de o săptămână în care lumea stă câte o oră aiurea în faţa porţilor... nu se face...

ok, trecem şi peste mizeria asta... de data asta mi-am găsit loc fix în faţa scenei, central, probabil doar încă vreo 5-6 au mai stat aşa de bine fix sub nasul nemţilor... am compensat total pentru experienţa de anul trecut... o să vedeţi poze :D

în deschidere au cântat tot nişte nemţi, unii de le zicea Crow7... nu auzisem de ei înainte, dar nu puteau să fie prea nasoli din moment ce deschideau pentru Haggard... şi n-au fost... mâzgâliţi pe faţă, cu o oarece diversitate de vârstă între membrii şi foarte comunicativi şi comici, au cântat destul de bine şi n-au plictisit... bine, ziceau un stil destul de n-aş asculta eu, dar câteva melodii chiar mi-au plăcut... şi oamenii în sine erau prea interesanţi ca să nu te simţi bine cu ei...

şi a urmat divinul care este întotdeauna un concert Haggard... n-am fost teleportaţi direct pe nori pufoşi încă de la prima piesă, ci a fost destul de greu drumul până acolo... microfonii, cablu defect, preamp defect... toate astea au stricat un pic atmosfera de pe prima piesă, dar de acolo înainte totul a fost ok...

mi-e foarte greu să descriu ce-a fost acolo... şi cum e să fii chiar lângă ei, să vezi scena plină cu toată diversitatea aia de instrumente şi haine... de data asta au fost 13 pe scenă... 13 bah !!!... Asis, Claudio, Su, Hans, Cătălina, toboşar, bassist, violoncel, 4 viori şi înc-un flaut... absolut bestial... nu ştiu ce s-a întâmplat cu Fiffi, chiar s-a simţit lipsa vocii de tenor pe câteva piese... şi a lipsit şi celebrul dans al lui cu torţele de foc... păcat...

Asis, perfecţionist ca de obicei... îmbrăcat la fel ca de fiecare dată şi cântând la fel de perfect ca de fiecare dată... “it’s very important, the acoustic guitar” a zis el când oprit concertul pentru că nu se auzea chitara omului invizibil... suntem de acord cu tine, este foarte importantă, la fel ca toate instrumentele de pe scenă...

Su, absolut superbă şi foarte veselă... s-a grăbit un pic pe unele piese, trebuie să recunosc... anul trecut pe Eppur si Muove am împietrit pur şi simplu când am auzit-o, era absolut divină şi impecabilă... anul ăsta am auzit acelaşi pasaj interpretat bine, dar nu la fel de magic... mă rog, e normal să aibă zile şi zile... dar per total, superbă ca întotdeauna :D

Claudio, genial şi el... a făcut ceva absolut memorabil şi pentru care n-o să-l uităm multă vreme... la un moment dat, între două piese, în timp ce noi aplaudam, îl vede pe Alex că-i făcea poză şi se duce la el, întinde mâinile, îi ia aparatul, se dă un pic în spate şi face o poză la public, apoi îi dă înapoi aparatul şi se reapucă de cântat... absolut fabulos... vedeţi în poza de mai sus momentul când se apropie de el să-i ia aparatul... şi ce e foarte interesant e că poza făcută de el este absolut superbă, de mare fotograf, iar el a făcut-o având şi chitara agăţată de gât... absolut genial :D... şi a avut câteva solo-uri foarte mişto de chitară, în special la finalurile de la Awaking The Centuries şi Per Aspera Ad Astra... şi e foarte prietenos omul, de vreo două ori mi-a făcut cu ochiul când făceam air guitar în faţa lui... şi ne-am tras şi-n poză cu el după concert... fain tare omul... printre singurele lucruri bune ieşite din Italia...

Hans şi-a cântat absolut perfect şi corect părţile divine de pian de pe Awaking The Centuries şi The Observer, pasajele mele preferate... anul trecut a fost o duduie în locul lui la pian şi n-au sunat nici pe departe la fel de bine... doar el le cântă perfect... şi a fost foarte vesel, făcea tot felul de glume pe scenă când aplaudam...

Cătălina se descurcă minunat în formaţie, pasajele de flaut sunând perfect duminică... au fost momente în care Asis a adus-o în faţa scenei şi i-a oferit toată atenţia publicului, iar ea n-a dezamăgit... şi Asis a dedicat şi o piesă (The Day As Heaven Wept) pentru părinţii ei prezenţi în sală... frumos...

şi restul de instrumente au sunat bine, dar nu-i mai ştiu pe nume şi pe ceilalţi (mai puţin pe frumoasa Ally, vioara 1)...

au fost câteva momente foarte mişto, când am început noi să scandăm foarte tare Hag-gard, Hag-gard şi nu ne mai opream, şi în loc să ne oprească au început să cânte ceva ca fundal pentru scandările noastre... bestial... şi au băgat şi un intro de 10 secunde din South Of Heaven de la Slayer şi încă unul din One de la Metallica... nu credeam să aud melodii de la Slayer cântate de Haggard :D...

momentul în care Asis ne-a prezentat formaţia a fost din nou foarte mişto, mai ales că de data asta nu ştiu ce melodie cânta secţia ritmică pe fundal, dar suna al dracului de bine... se prea poate să fi fost ceva încropit pe moment, dar tare mişto era... şi a durat ceva până a prezentat 12 membri :D

setlistul a cuprins aproape tot, singura piesă pe care aş mai fi vrut s-o cânte e De La Morte Noire... am auzit-o anul trecut, dar nu cu Hans la pian, şi aş fi vrut s-o aud din nou... Herr Manelig se menţine în topul melodiilor care sună cel mai bine live... e o experienţă unică...

cu toate că au început să cânte cu o oră mai târziu decât trebuia, nu s-au sfiit să cânte 2 ore şi jumătate !!!, iar după concert au venit în public să facă poze cu fanii... astfel că am plecat acasă foarte aproape de 2 dimineaţa, cu un zâmbet larg pe buze şi gândindu-ne la următorul concert Haggard...

la cât mai multe...

—

galeria lui Alex...

vineri a fost concertul Trooper acustic, primul după operaţia Balaurului (asta sună a misiune secretă cia... operation balaurul :D)...

pentru un metalist energic ca mine un concert acustic părea a avea toate premizele pentru a mă plictisi şi adormi, mai ales la cât de obosit eram la sfârşitul săptămânii trecute...

dar n-a fost deloc aşa...

chiar şi acustic, am avut parte de un concert hard-rock în toată regula, interpretat absolut impecabil şi instrumental şi vocal, ajutaţi şi de sunetul perfect din Wings... nu-mi vine să cred că m-am simţit atât de bine la un concert fără nici o chitară electrică... apropo de chitări, mi-a plăcut foarte mult cea a lui Laurenţiu, vedeţi din poze cât de mişto poate să fie... şi da, sună la fel de bine pe cât arată...

am avut parte de un setlist altfel şi am avut ocazia să aud în concert şi alte melodii decât cele obişnuite, ceea ce este întotdeauna un lucru bun... şi pe lângă asta, au renunţat la găleata de cover-uri, şi au băgat doar două, la final: I Want To Break Free şi Highway To Hell... în rest, doar piese de-ale lor, de pe toate albumele...

au avut o grămadă de invitaţi, au dat două chitări acustice gratis şi zece bilete la Scorpions... am râs, ne-am simţit bine... este absolut genial că Alexandra, tipa care merge la toate concertele lor, a câştigat una din chitări... o merita pe deplin...

deci da, un concert foarte reuşit al băieţilor... mai vrem...

Galerie Foto Trooper Acustic în Wings

OST:

Trooper – Zorii Unei Zile Noi

—

ce dracu s-a întâmplat cu garderoba din Wings ? a dispărut fără urme...