Top Page | Lists | User Login
202,211
Cine mai explică acum că dacă nu egalau ecuadorienii, "olandejii" conduceau in c... |
|||
posted on “dacă nu egalau englezii, danezii ar fi condus în continuare” |
Nişte angajaţi ai Urban Serv sunt foarte mândri de ei şi în ziua de astăzi pentr... |
|||
posted on mud |
există şi nişte bonus pack-uri în joc, dacă faci nişte achievementuri primeşti u... |
|||
posted on mai rapid ca rapidu |
regula de cinci secunde a devenit mult mai periculoasă de când cu pandemia... nu... |
|||
posted on curcubeie pe asfalt |
şi ca fun fact, nici măcar nu este primul chirurg din echipa Rapidului... am avu... |
|||
posted on te apără de goluri şi cardiace |
eu merg aproape sigur pe varianta b. pentru că e destul de uşor să verifici că a... |
|||
Am văzut şi eu trailerul mai demult. Chiar mă întrebam dacă au plătit redevenţă ... |
|||
posted on mai rapid ca rapidu |
Toate ca toate, dar eu fără cartofi prăjiţi nu-mi fac transplant! |
|||
posted on 1+1 gratuit: Organe |
Eh, când cei mai tineri fani ai Rapidului se apropie de 40 de ani, or fi zis şi ... |
|||
posted on te apără de goluri şi cardiace |
Sunt două variante aici: a. Ei nici nu s-au gândit dacă o să meargă maşina aia ... |
|||
Oare regula de cinci secunde se aplică şi la compresor? |
|||
posted on curcubeie pe asfalt |
pare că nu... |
|||
posted on de la student la senior staff engineer |
La multi ani? Mai primeşti ceva anul ăsta? |
|||
posted on de la student la senior staff engineer |
Măcar nu au fost 18... |
|||
posted on i-a luminat farul |
Scrie chiar de două ori! Oare a uitat că a scris prima oară, sau chiar l-a mai c... |
|||
posted on certitudinea marilor împliniri |
"Burn Bucharest, Burn You Fucking Maniacs" [Lake Of Tears, 11 Martie 2006]
şi alte logici
Abigail – Bitterness / Tears
[New Dawn EP, 2007 – dar original Sonnets EP, 1998]
—
Trooper – Totul E Fals
[Trooper I, 2002]
—
Bucium – Rovine 1394
[Voievozii, 2007]
—
Tiarra – Ielele
[Post Scriptum, 2008]
—
Taine – Ce Eşti Tu
[Cealaltă Parte, 1998]
—
Abigail – Sonet
[Sonnets EP, 1998]
—
Bucovina – Năpraznica Goană
[Ceasul Aducerii-Aminte, 2006]
—
Gothic – The Flying
[Touch Of Eternity, 1997]
—
Taine – Cealaltă Parte
[Cealaltă Parte, 1998]
—
Kistvaen – Dolor
[Unbekannte, 2010]
se face ca ieri în jur de ora 23 soarta să mă fi prins în zona Victoriei, întorcându-mă de la o colegă după o zi de jucat board-game-uri româneşti comuniste de acum 20 şi ceva de ani... genial asta, dar despre altceva vreau să mă minunez acum...
bulevardul Kisselef era plin pe ambele părţi de lume, majoritatea pe la 18-19 ani şi cu nişte feţe tâmpe cum au majoritatea din generaţia nouă... mă gândeam, bah ce pula mea se întâmplă aici de n-am loc să merg pe stradă la ora 11 noaptea ?
dintr-o dată m-a trăznit aşa în creştetul capului că casele pe lângă care treceam erau muzee... ah, n-o fi prostia aia de noaptea muzeelor azi, mi-am spus eu ieri ? ba da, se pare c-a fost...
muzeele pline, bulevardul plin de n-aveai cum să treci de ei decât prin iarbă, iar metroul la fel de plin...
deci eu nu înţeleg... ce pula mea atâta înghesuială pentru o intrare moca la muzeu ? frate, românu ăsta chiar e cretin... ne întoarcem la filmuleţul ăla din Iaşi în care se băteau babele pe găleţile de var şi bormaşini ? cât e mă o intrare la muzeu ? 5 lei ? hai, poate 10 lei în cel mai rău caz... chiar aşa, să fie omor pe o intrare gratis ? nu înţeleg băi, nu înţeleg...
şi oricum pot să jur că majoritatea oricum trebuiau să se concentreze să stea în picioare în echilibru de tâmpi ce erau, d-apăi să mai admire arta sau ce pana mea era expus în muzeele alea...
(şi nu, nu sunt un om al muzeelor, v-aţi prins... pur şi simplu...)
s-a terminat...
joi a fost finala Freescale Race Challenge... n-am apucat să scriu nimic până azi pentru că am fost absolut terminat de oboseală în ziua aia, vineri a fost Trooper-ul, sâmbătă am scris despre Blind Guardian şi apoi am băut la o colegă şi ieri a fost Haggard-ul... of, atâtea aşteaptă în pipeline...
să zicem despre concurs...
totul a mers absolut perfect pentru echipa RoadKill în acea minunată zi... pe cât de prost au mers toate în Cehia anul trecut, pe atât de bine au mers la concurs... bine, doar la concurs, că ce nebunie a fost în ultimele zile de înainte o să vă povestesc în altă zi... dar na, acum mai contează doar rezultatul...
am luat locul 1, pe care ni l-am dorit mai mult ca orice... în ultimele săptămâni am muncit foarte mult pentru el şi nu cred că era altă echipă acolo care să fi avut şi serviciu de 8 ore pe zi şi să stea şi în laborator până la ultimul metrou în fiecare seară... am avut un scop şi multă voinţă... şi muulte idei inginereşti, dar din nou, despre asta altă dată...
mulţumim celor de la Freescale pentru acest concurs minunat din care am învăţat enorm de multe şi de-a lungul cărui desfăşurare am trecut prin atâtea emoţii de toate felurile încât nici nu pot să le mai enumăr... în fiecare zi ne venea să renunţăm din cauza nervilor, atât de greu era... numai dorinţa de revanşă pentru anul trecut ne-a făcut să continuăm... aveam ceva de demonstrat şi nu cred că era un mod mai clar de-a face asta decât să ieşim pe primul loc în marea finală, la o distanţă de aproape 13 secunde de locul doi... aici se vede munca...
maşinuţa putea să meargă şi mai repede... puteţi vedea în filmările de mai jos că a valsat complet neforţată pe traseu, fără nici un stres... în ultimele seri de înainte de concurs mergea mult mai repede, dar în ultima noapte am luat de comun acord decizia ca s-o punem să meargă mai încet în finală, ca să fim siguri că nu o să sară de pe traseu, în orice condiţie... şi a fost decizia corectă... majoritatea au gândit invers, au riscat...
vă las cu câteva filmări de la finală şi vă promit că vor mai urma câteva posturi despre concurs în zilele ce urmează, destul de interesante, mai ales pentru cei pasionaţi de electronică...
—
RoadKill – Final – First Lane
—
RoadKill – Final – Second Lane
—
vă prezint şi premierea şi discursul încropit pe loc de după... chiar nu ne aşteptam la el, nu ne zisese nimeni că o să mai şi vorbim după... şi nu-mi vine să cred că am zis “super baban” în discurs :D
Premierea şi momentele de glorie :D
—
cică am ajuns în CHIP: http://www.chip.ro/stiri/16757-despre-roboi-i-finala-local-race-challenge-2011 :D:D:D
The Silver Curch, Bucureti
cât de prost să fii să tipăreşti sute de bilete şi să nu te uiţi măcar pe unul să vezi ce aberaţii scrii pe ele ?
mă depăşeşte...
din principiu am un dezgust pentru tot ce înseamnă bănci (nu alea de stai cu curul pe ele în parc) şi relaţiile cu băncile...
până acum mi-am făcut numai nervi de câte ori am avut nevoie să deschid, să modific sau mai ales să închid ceva la bancă, fie că era cont sau card sau ambele... şi asta cu vreo trei bănci diferite...
eu am card de la bcr şi nu-mi ridicasem până acum token-ul pentru internet banking, pe care îl primeam gratuit ca student... dar ieri am avut nevoie de el şi am zis să încerc să dau de el...
cum eram pe la victoriei când mi-am făcut CT-ul, am intrat în sucursala de acolo... i-am zis unei tipe că prin 2008 au venit două fete la facultate şi am completat atunci hârtiile pentru eliberare, dar mi-a fost lene să-l ridic... a scormonit aia prin arhive şi a zis că token-ul meu e la sucursala de pe bulevardul unirii, şi e personalizat pentru contul meu, deci nu poate să-mi dea altul, tre să mă duc să-l ridic fix pe ăla... inginer fiind, înţeleg situaţia şi zic ok, mă duc la unirii...
cobor la unirii şi o iau pe jos pe bulevardul unii şi ajung la sucursala bcr de acolo, mă duc iar la ghişeu şi explic situaţia, se duce aia în spate şi se întoarce şi zice că nu e la ei, e la celălalt bcr de pe bulevardul unirii... cum bah, sunt două bcr-uri pe bulevardul unirii ? dap... cam multe bănci pe metru pătrat în bucureştiul ăsta...
o iau iar la pas (vă amintiţi ce vreme frumoasă era ieri, nu jegul de azi) şi ajung şi la celălat bcr... intru, explic iar situaţia şi nimeresc la un nene foarte de treabă (avea nume de neamţ) care era pus pe glume şi zice: “bă băiatule, tu-ţi dai seama ce-mi faci ? tre să mă duc în depozit să răscolesc toate cutiile să dau de plicul tău... stai aici, s-ar putea să dureze ceva“... se întoarce cam după vreo 10 minute şi face: “un deştept s-a gândit să pună toate plicurile într-o cutie pe care a scris poli, dar înăuntru erau toate facultăţile din leu (jurnalism, psihologie etc)“... îmi dă token-ul, după care îmi spune că ar putea să-mi schimbe şi card-ul, să-mi dea unul cu chip, tot gratis pentru studenţi, mă trimite la o colegă, îmi fac hârtiile şi îmi zic că săptămâna viitoare pot să ridic noul card...
deci se poate şi în românia... nu eram sigur de asta...