domne deci eu pierdut vara, la propriu... o declar pierdută pe undeva, nici nu ştiu dacă am avut-o vreun pic vara asta... m-am săturat să plouă la fiecare concert în aer liber... când plouă volumul oamenilor prezenti la concert se dubleză, nu c-ar înghiti apă, dar că toată lumea vine cu rucsace şi milioane de alte genţi după ei ca să nu-i atingă stropii de ploaie...

ieri a fost cât de cât ok, dar trebuia să ştii să-ţi dai seama de asta... a plouat până să plecăm de-acasă şi dup-aia nu... meteorolog cum sunt, am dezbătut vreo 10 minute cu mine însumi la ieşirea din casă dacă să mă car cu mantia lui zorro după mine până-n piaţa constituţiei sau nu... am decis să nu şi am câştigat o seară de libertate de mişcare... ceea ce era esenţial pentru ce avea să urmeze...

ia hai să-i zicem de trupe...

Metrock au fost aşa, cam cum ar fi o formaţie pe care o vezi prima dată pe scenă şi îţi zici în sine “bah, ăla nu e tipu de la care cumpăram tricouri cu ac/dc din muzica ?“... şi o voce exterioară îţi confirmă, întrebându-te acelaşi lucru... cam singurul lucru care mi-a atras atenţia a fost chitaristul care părea să ştie bine cu instrumentul, băgând câteva solo-uri care mie mi s-au părut şi inspirate şi bine realizate... în rest, n-aş asculta de bună voie melodiile lor acasă...

Trooper... mă simt deja parte din familie, ce să mai zic... pentru ei probabil un moment foarte important, să se facă auziţi şi printre cei care nu-i ştiu... pentru unu care a fost la zece concerte de-ale lor deja, 30 de minute şi cinci piese cântate destul de mecanic sunt aproape nimic faţă de un concert adevărat în club, cum ştiu ei să ofere celor ce vor să-i audă... dar na, au avut un sunet bun, au cântat cinci piese heavy cum era şi normal având în vedere cine urma să închidă seara... îmi amintesc de:

Old School, Baby!
Nu Trebuie Să Vrei
Vlad Ţepeş
Tari Ca Munţii
Strigăt

... un mini-setlist Trooper clasic aş zice :)

Hatebreed au fost ca o curvă într-o horă de virgine... n-au avut nimic de-a face cu nici o altă trupă care a cântat înainte sau după ei... cam ca Down în deschidere la AC/DC... exact aceeaşi poveste... na, erau unii pe acolo care se bestializau şi au reuşit să ne umple de bere şi joagăr-maestru de sus până jos, dar în rest lumea era destul de “quoi ?“... instrumental erau să zicem ok, dar stilul ăla vocal nu e deloc ceva ce să-mi placă... chestie pur personală...

apoi, Whitesnake tată pe scenă... ei erau... adevăraţii... vai deci nu ştiu când am văzut o trupă mai praf decât ei în concert... de la beşiturile de compoziţii şi până la vocalul de cântat sub duş, au fost o plăcintă de la început şi până la final... nu ştiu ce-or avea toate fetiţele de 14-16 ani cu trupa asta, că eu n-am rezistat nici să stau în picioare să mă uit la ei, a trebuit să ies şi să mă plimb niţel pe la bude ca să simt că trece timpul... un solo de o tobă jumate de vreo zece minute interminabile, un solo de chitară fără nici un sentiment şi o încheiere absolut băşină a unui vocalist care a falsat mai mult decât dacă îl luam pe tata după opt ore de muncă, îi dădeam un şut în cu ce m-a făcut pe mine şi-l urcam cu mascaţii pe scenă şi-i ziceam: “cântă Soldier of Forture, uite versurile“... absolut dezgustător... mi-era mie ruşine în public de cum cânta el... hai, fuga acasă, că aţi demonstrat că sunteţi niste idoli...

—

ok, acu să scriem despre concert...

în primul rând, tre să menţionez compania selectă care mă împrejmuia aseară... erau aşa: solistul de la Silver Bullet, chitaristul de la Silver Bullet, celălalt chitarist de la Silver Bullet, basistul de la Silver Bullet şi toboşarul de la Silver Bullet... da, ştiu, variaţia este incredibilă... pe lângă ei, clăpara de la Apotheosis, flautista de la Carpatica şi Ioan care face poze la aragaze Metalica :D... şi anca şi doru, care vin şi ei la un concert pe an :D

pe la 9 fără zece minute a început nebunia... Judas Priest au cântat nene... i-am mai văzut şi acum trei ani, dar de data asta au fost chiar mai buni ca ei înşişi...

eram foarte trist înainte de concert că legenda K.K. Downing s-a retras din trupă acum câteva luni şi nu va mai ajunge şi la noi (şi de data asta)... înlocuitorul lui a fost mai mult decât decent, executând foarte bine solo-urile lui K.K... bine, nu era acelaşi lucru, măcar sentimental vorbind, dar na... viaţa-i grea da trece...

au trecut prin toate albumele, cu mai multe piese de pe British Steel, albumul prezent pe tricourile celor mai mulţi dintre fanii de aseară care nu veniseră la concert pentru Whitesnake, câh... pot să zic că setlistul a fost destul de bun, din el lipsind doar Exiter sau Ram It Down... dar oricum, mi-au cântat Victim of Changes şi sunt fericit, e o piesă pe care o ador de foarte multă vreme, de când ascultam şi preluarea Gamma Ray, foarte reuşită... dar să nu dăm în altele acum...

sunetul a fost destul de bun, dar chitările au fost prea panoramate... eu pe partea stângă l-am auzit mult prea tare pe chitaristul nou şi destul de slab pe Tipton, şi-am auzit păreri de la cineva care-a stat pe partea dreaptă şi zicea că el l-a auzit foarte tare pe Tipton şi mai deloc pe ăla nou... vocea s-a auzit şi ea relativ încet, dar s-a auzit, şi l-a ţinut destul de bine pe nea Rob... spre final a fost mai aşa şi-aşa, dar după două ore şi ceva la 60 de ani e destul de greu s-o duci perfect cap coadă... şi oricum, nu cântă romanţe... trage tare de gât...

am cântat într-o veselie, înconjurat de băieţii de la Silver Bullet... nu văd ce companie mai bună ar putea cineva să aibă la un concert Judas Priest decât pe băieţii ăştia care îi adoră şi le cântă piesele în concerte... nu regret absolut deloc că am renuntat să mă duc la Golden doar ca să stau cu ei... sunt un sentimental, să-mi trag palme...

momentele de magie ale serii au fost la Victim of Changes, Diamonds and Rust pe care au cântat-o absolut divin de mi-au băgat-o în cap şi-o ascult de atunci şi până acum încontinuu, Night Crawler şi desigur, abonamentul la fitness care este Painkiller, în toată splendoarea ei... menţionez şi Breaking the Law pe care am cântat doar noi şi ei instrumental... dar am cântat deja de atâtea ori piesa asta în concerte încât m-am prea obişnuit... n-am înţeles de ce-a zis Rob că Casa Poporului îl duce cu gândul la Breaking The Law, poate ştie el :D

setlist:

Rapid Fire
Metal Gods
Heading Out To The Highway
Judas Rising
Starbreaker
Victim Of Changes
Never Satisfied
Diamonds And Rust
Prophecy
Night Crawler
Turbo Lover
Beyond The Realms Of Death
The Sentinel
Blood Red Skies
The Green Manalishi (With The Two-Pronged Crown)
Breaking The Law
Painkiller
—
Electric Eye
Hell Bent For Leather
You’ve Got Another Thing Comin’
Living After Midnight

şi-asta a fost, şi-am plecat acasă cu adevărat fericiţi...

ei zic că e ultimul lor turneu, că se retrag... K.K. deja a făcut-o, deci probabil ar trebui să-i credem... sunt nişte legende ale heavy metalului, i-am văzut de două ori live, pot să fiu fericit... ruşine celor care din motive dependente de ei n-au venit ieri la concert... aşa ceva nu se pierde...

—

photo by Miluţă Flueraş...

domne deci un lucru e sigur... dacă şase zile la rând e soare şi frumos şi într-o singură zi e rece şi plouă, înseamnă că în ziua aia cântă Lake of Tears... axioma lui gheorghe....

eu şi domnişoara Menia am ajuns acolo aproape de ora 17 ca să avem surpriza că eram primii :D:D:D... absolut genial, dar chiar nu mă aşteptam... probabil i-a speriat ploaia pe majoritatea şi au preferat să vină mai târziu... nu contează, ne simţeam ca fanii numărul 1 şi 2 acolo singuri cu gardurile :D... altă surpriză a fost că în loc de băieţii de la Blackhawk Security am găsit la intrare o cu totul altă firmă de pază, nişte maronii pe care scria Carpat... încerc să-mi aduc aminte ultimul concert de metale la care nu păzea Irode şi compania... nu reuşesc...

după o oră şi un pic de aşteptare am intrat în arene şi fiind primii, ne-am poziţionat fix pe gard şi ultracentral... de vis... lumea se strângea foarte lent în arene, bătea vântul printre spectatori...

să zicem de muzică...

primii care au cântat aseară au fost Tiarra, primul concert cu noul tobar şi primul concert din 2011... prima melodie în forţă cu Indianu la voce şi apoi au venit şi fetele, una mai drăguţă decât cealaltă... sunetul a fost foarte bun la ei, printre singurele concerte în care Indianu chiar se auzea bine... foarte tare la final când zice “urmează ultima piesă, foarte lungă, cum sunt la noi... şi piesele” :D... nu mi-a plăcut setlistul, n-au cântat nici o piesă mai cunoscută, nici una de pe albume... nu înţeleg deciziile astea, să cânţi numai piese noi sau neînregistrate încă... şi cum bah, cum să nu cânţi Ielele când toată lumea o cerea ?

ok, urmează Abigail... cu Maimu în spatele lor supraveghind totul :)... concertul a fost ok, cu un setlist bun din care aş putea spune că a lipsit doar Moon Cathedral... Mihu din nou avea emoţii la început dar i-a ieşit şi de data asta bine... ceva mai mult discurs între piese n-ar strica, sau măcar să nu mai fie traducerea cuvânt cu cuvânt a titlului din engleză... sunetul a fost foarte bun şi la ei, mai puţin vocea lui Răzvan pe Bitterness / Tears pe care nu am auzit-o deloc... Mihu s-a auzit foarte bine pe toate piesele, la fel şi instrumental... aş putea spune că nu mi-a plăcut că au schimbat solo-urile pe Sonet, dar mă bucur că măcar a fost inclusă în setlist... şi nu înţeleg cum stă treaba cu basiştii la ei... la OST erau cu un tip, în Cage şi Fabrica erau cu alt tip iar aseară au fost din nou cu tipul de la OST :)... ştiu că viaţa e circulară, dar nu înţeleg nimic... la sfârşit au aruncat câteva tricouri în public şi şi-au făcut poze pe scenă cu publicul în spate... foarte amuzant că după ce-au aruncat tricourile un tip din public a început să strige: “şi maimuţa! aruncă şi maimuţa!” :D:D:D... setlist:

Dark Days Are Coming
Mirror / Rooms Without Windows
Astral Sleep
Sweet Cruelty
It Is The Night I Fear
Bitterness / Tears
Sonet

la ora 21 fix au intrat pe scenă şi suedezii de la Lake of Tears, pe un fundal sonor absolut genial, un marş cu trompete absolut hilar :D... şi au început în forţă cu o piesă de pe albumul nou, care era mult mai heavy şi mai trash decât tot ce-au scos ei până acum... după cum ne-au obişnuit, nici un album nu seamănă cu celălalt, dar îmi plac toate...

au cântat câte ceva de pe toate albumele, mai puţin Moons and Mushrooms de pe care n-am auzit nici o piesă... Brennare a fost mult mai ok decât ultima dată când se îmbătase şi scuipa permanent pe scenă şi arunca câte un “ma frenz” în public... nu, a fost complet altfel aseară... elegant, sobru, un lider de trupă... de data asta a zis “mulţumesc” şi “noroc”...

acelaşi sunetist, aceleaşi chitări wireless :)... acelaşi toboşar super concentrat pe setul lui super simplu de tobe şi acelaşi bassist blond care a dat din plete absolut tot concertul...

sunetul a fost foarte bun şi la ei, mult mai bun decât în 2007, chiar dacă era în acelaşi loc... un lucru care nu mi-a plăcut a fost că n-au mai venit cu acelaşi lead guitarist ca în primele două dăţi... iar tipul ăsta nou, cu toate că părea ceva mai virtuos cu chitara, a schimbat cam toate solo-urile şi le-a cântat în cu totul alt mod decât stilul vechi de pe albume, aşa cum le cânta Magnus... de exemplu pe The Organ, o piesă la care solo-ul e foarte important... aş fi preferat de o mie de ori un solo cu mai puţine note dar mai apăsat decat unul rapid şi cu mai puţin sentiment... dar anyway, fiecare cu gusturile lui, probabil că multora le place mai mult aşa, inclusiv lor...

am avut parte şi de o cerere în căsătorie pe scenă, ca în filme... foarte de treabă suedezii şi organizatorii că l-au lăsat pe tip să facă treaba asta... bineînţeles, răspunsul tipei a fost afirmativ, altfel era cam nasol pentru bietul băiat... oricum e nasol, ştiţi doar ce părerea am eu despre căsătorie :D...

publicul a fost în foarte mare pare ok, un cuplu a venit chiar şi cu un copil de vreo 7 ani pe care l-au urcat pe gard... genial puştiul, dădea din mâini odată cu noi pe piese şi chiar părea că se simte bine :)... aşa părinţi să tot ai... pe de altă parte, erau şi câţiva cretini care s-au apucat să facă pogo prin rândurile 3-4... cum frate ? cum să faci pogo la Lake of Tears ? e dincolo de orice limită...

hai să încerc un setlist din memorie şi pură inspecţie auditivă, cu toate că sigur nu includ toate piesele de pe ultimul album pe care nu le ştiu bine şi sigur greşesc ordinea... dar aşa, ca idee, să se oftice cei care n-au venit:

The Hating
A Foreign Road
Illwill
Raven Land
Sweetwater
Boogie Bubble
U.N.S.A.N.E.
Headstones
Demon You – Lily Anne
The Greyman
As Daylight Yields
House Of The Setting Sun
Cosmic Weed
The Shadowshires
The Organ
Crazyman
Making Evenings
—
So Fell Autumn Rain
Forever Autumn
—
Burn Fire Burn

da, s-au întors de două ori la bis...

momentele în care m-am rupt pe gard au fost la A Foreign Road, As Daylight Yields şi Burn Fire Burn... trei piese pe care le ador...

concluzia deci... a fost frumos, a fost frumos de tot... cu o clasă peste 2007, cam la fel de mişto ca-n 2006 dacă mai renunţau din piesele noi şi băgau mai multe din astea cosmice... dar oricum, foarte mişto...

—

photo by Alex Bratu...

azi am fost la karting cu colegii de la muncă... şi nu suntem puţini după cum vedeţi :D

a fost absolut bestial... nu m-am dat niciodată cu karturile până acu, dar după câteva lapuri mi-a intrat definit în sânge... frate, n-are nici o legătură cu mersul cu maşina... absolut nici o legătură... m-am dat jos din kart mai obosit decât dacă-l căram în spate pe traseu :D... eşti permanent într-o stare de încordare, atenţie şi tre să tragi serios de volanul ăla... şi scaunul ăla din kart e cam degeaba, că te mişti pe acolo stânga dreapta încontinuu... absolut bestial... iar depăşirile... adrenalină pură...

au fost un tur de încălzire, două tururi de calificare şi o finală mare cu cei mai buni 10 cu nişte karturi mai serioase, de putere dublă... am prins un loc în primii 10 şi m-am dat şi cu karturile şmechere... altceva... se înfigeau tată, nu glumă...

—

poza de mai sus e cam 60% din echipa Sense and Control... proiectare, verificare, layout, testare, suport, avem de toate :)... şi nu, n-avem doar două fete, dar n-au venit toate (cinci) :D

—

e bine unde sunt acum... am luat o decizie inspirată când am plecat de dincolo... e bine aici, e unde trebuie să fiu...

foarte pe scurt despre ce s-a întâmplat aseară în El Grande Comandante:

nu cel mai bun concert Ulise... fiind doar al doilea pe care îl văd eu nu pot să-l compar decât cu cel din A’Live, dar pot să zic că a fost clar mai slab... şi locaţia mai mică, sunetul mult mai îmbâcsit, lipsă de lumini... nici ei n-au fost în cea mai mare formă... setlist-ul cam acelaşi... data viitoare sperăm c-o să fie mai bine...

Galerie Foto Ulise

următorii îşi ziceau Marcă Înregistrată şi păreau ceva mai înfipţi... au fost un pic mai duri dar nu prea... spre final ce-au zis nişte cover-uri de la Blink182 şi Limp Bizkit şi a fost ok, dar categoric nu sunt o formaţie care să fie pe genul meu...

Galerie Foto Marcă Înregistrată

am stat şi la câteva melodii de la Idol, atât cât să-mi dau seama că a fost probabil cea mai proastă seară a solistei care a făcut praf cam tot ce se putea face praf, asta e... restul fetelor au fost ok... şi Balaurul la mixer, dar nici chiar el nu poate face mare lucru de la butoane când se cântă cu microfonul stins :)

Galerie Foto Idol

ieri am fost la un concert al unui coleg de muncă şi vechi prieten de prin facultate... nici nu ştiam că e toboşar într-o trupă rock până acum o săptămână, aflarea veştii a fost o surpriză plăcută... A-Chord şi-au zis ei...

i-am cerut să-mi dea ceva să ascult, să ştiu dacă are rost să mă deplasez să-i văd sau nu... după ascultarea celor patru piese pe care le au urcate pe net am luat decizia că da, trebuie să merg să-i văd...

aparent a fost primul lor concert live, deci am asistat la dezvirginarea lor... băi şi ce concert au putut să facă... they had me at first song... super voce, super compoziţii proprii şi foarte bine alese cover-uri...

stilul este foarte apropiat de Dire Straits, mai puţin pe două piese mai dure care mi-au plăcut în mod deosebit (ca pentru un metalist ca mine): În Vis şi Somnifer... domne deci rar mi-a plăcut în primă audiţie o piesă mai mult decât Somnifer asta... bestială compoziţie şi interpretare, de abia aştept s-o pun aici când or înregistra-o, cu condiţia să o înregistreze aşa cum au cântat-o aseară, să nu schimbe stilul că ar fi mare mare păcat... no softie please on this one...

am ascultat piesele alea atât de mult în ultima săptămână că aseară am şi cântat câteva versuri cu ei :)... bine, la coverurile Dire Straits am cântat fiecare vers, nu se putea altfel... cum băi să cânte Where Do You Think You’re Going ? super piesă pe care foarte puţini o ştiu...

n-a fost totul perfect, nici n-avea cum să fie... câteva versuri aiurea, o ratare de început când solistul era încă pe drum, dar astea sunt chestii minore şi care au farmecul lor...

încerc un setlist din memorie, dar nu garantez ordinea:

The Road To Hell (Chris Rea)
Sultans Of Swing (Dire Straits)
Hoinar
O Singură Zi
Where Do You Think You’re Going (Dire Straits)
Poveste
În Vis
Money For Nothing (Dire Straits)
Somnifer
Brum Solar
Hotel California (Eagles)

Galerie Foto A-Chord

deci da, A-Chord se adaugă pe lista mea de trupe de urmărit pe viitor, asta fără nici un dubiu... ne vedem la următoarele concerte...

—

trebuie să remarc că pentru a doua oară, sunetul în clubul ăsta (A’Live) a fost foarte bun, mult peste ce m-aş fi aşteptat eu... foarte bună treaba acolo...

şi trebuie aplaudată şi iniţiativa Valentinei Cojocaru (the hot chick that introduced the bands şi care a primit mai multe aplauze ca trupele :D) de a lăsa trupele astea mici să-şi facă loc pe scenă... this can’t possibly go wrong...

—

ah şi da... aseară a mai cântat o trupă, Glissando îşi ziceau ei... am rezistat doar la două piese pentru că nu erau nici pe departe o trupă pe care s-o fi ascultat de bună voie... ce-am remarcat aşa pe fugă: prea multă lume pe scenă (4 chitări ? hai băi ce dracu, sunteţi Maiden ?), prea multe figuri pe solist şi melodii prea glam-rock... părerea mea...