plus un pic de Silver Bullet aparent...

Bolthard – The Sphere

obsesie maximă de vreo săptămână deja...

una din cele mai bune piese româneşti, thrash impecabil de la cap la coadă... riff genial şi total obsesiv, vocea death exact cum trebuie şi un solo în stil clasic executat perfect... reţeta ideală pentru mine...

clar intră direct în t0p 10-ul meu mai vechi, când se va actualiza :D

—

Walking unaware of the light that’s feeding us
Ancient clinging melodies bragging about the cost
We fail to take a shallow remake
Malice, suffering, hate a fragile piece of balance
That we’re about to break

I am calling
The last cards are turning

I can’t read no more through the balance of the ages
I’m witnessing all that’s why I’m calling you
Off tune in the selfish choir of hatred

Open your eyes
This sphere got black
Like the shivers crawling on my back and yet
I’m seeing all in green and red and white and blue 

Distorted! Aborted!
The final truce is you

I am the antidote, the pill for the raging thought
A glowing orb that’s screaming, voice too low to be heard
And we forget what we saw, what we bled and despise
A blinded rock that feeds us
Way too strong to demise

This sphere got black
Like the shivers crawling on my back and yet
I’m seeing all in green and red and white and blue

Distorted! Aborted!
The final truce is...

Ignoration, a way of life
For the hungry and the poor
Disrupted human souls looking just to score
A new escape they want for their sake
A stance we should take
Cause we’re about to fucking break I can’t read no more

Through the balance of the ages
I’m bringing it up and it’s all down to you
Off tune in the selfish choir of hatred

Open your eyes
This sphere got black
Like the shivers crawling on my back and yet
I`m seeing all in green and red and white and blue

Distorted! Aborted! 
The final truce is you !

în deschidere la Apocalyptica...

—

thanks Miluţă Flueraş

duminica trecută a fost concertul Apocalyptica... aceeaşi trupă, aceeaşi locaţie, 6 ani mai târziu...

lucrurile totuşi au stat diferit...

prima trupă, Changing Skins... o plictiseală totală, aş dori să nu-i mai văd sau aud niciodată... n-au nici o treabă cu metalele...

pe White Walls îi mai văzusem anul trecut în deschidere la Blind Guardian, şi nu mi-au plăcut atunci... acum nu ştiu, o fi din cauza antitezei cu ăştia de înainte, o fi din cauză că au schimbat ceva trupă, nu ştiu, dar de data asta mi-au sunat mult mai bine şi chiar au fost piese care mi-au plăcut sincer... băieţii revin pe lista albă...

Apocalyptica nu mai e ce-a fost... din 5 au rămas 4, unul din violonişti (tipul care stătea mereu pe scaun şi nu se pletoşea) părăsind formaţia anul trecut cred... nici compoziţiile nu mai sunt ce-au fost, piesele noi fiind mult mai comerciale decât un Path sau un Somewhere Around Nothing de pe vremuri... păcat... prea puţine cover-uri... nu Seeman, nu Fade to Black, nu One... momentele bune au fost pe Inquisition Symphony, Seek and Destroy şi Master of Puppets, desigur... în afara ăstora m-am cam plictisit... păcat...

—

photo by Miluţă Flueraş...

sâmbătă seara, metale în grill pub... concurs spre ajungere la Wacken, semifinală... nici o trupă n-a cântat mai mult de 30 de minute...

Bolthard au dat-o bine, atât cât a permis clubul şi sunetul din el... au zis un The Sphere foarte bine şi au primit cele mai multe voturi în final... bravo lor...

Cap de Craniu... deci nu... nu, nu, nu...

L.O.S.T. au început cu o piesă nouă, From Nothing To Everything... ţin minte că au mai băgat O Viaţă, Closure, Independent, Remains of Pain şi Ziua Ce Vine... bun, bun...

Monarchy tocmai îşi lansaseră albumul de debut cu o seară înainte, deci trebuiau să fie în formă... şi-au fost... m-au convins să-mi cumpăr albumul şi nu regret, o să scriu zilele următoare şi despre el... Feeding The Beast e o piesă bună de tot...