The Three Musketeers

băi, a fost stupid, dar are nişte faze atât de cretine încât e chiar amuzant...

şi trebuie apreciată prezenţa în film a colonelului Hans Landa şi a câtorva secunde de Hugo Stiglitz...

iar faza din titlu este absolut hilară...

de unde au scos blonda aia domne ? de unde ???

nota 8

după cum ziceam acum o săptămână, vinerea trecută am fost la încă un concert la care îmi priveam prieteni şi colegi şi profesori pe scenă... e plin de artişti printre electronişti domne, ceva de speriat...

ne-am simţit bine şi i-am ascultat, cu toate că n-au cântat decât cinci piese scurte, dintre care două coveruri (Feel Like Making Love – Bad Company şi All Right Now – Free) şi trei piese proprii...

ştiam de la început că ceea ce cântă nu se pupă deloc cu ce ascult eu, nu pentru dat din cap m-am dus, asta era clar... deci nici n-o să încep să mă pronunţ despre interpretare...

dar cum arată trupa, aici e ceva de zis... fiecare e parcă de pe altă lume, nici unul dintre ei nu arată de parcă ar avea ceva în legătură cu celălalt, nici ca aspect, nici ca vârstă... tre să mai lucreze (şi) la partea asta...

Galerie Foto Clear 5 Machine

—

după asta ne-am dus în Legend şi-am băut şi jucat fotbal de masă până dimineaţa, cu Judas Priest pe fundal, să dregem softăreala... absolut superb...

Crulic – Drumul Spre Dincolo

o animaţie românească despre un caz real al unui dorohoian care a murit într-o închisoare din polonia acum patru ani, din cauză că nimeni din românia (şi de acolo) nu l-a ascultat când încerca să le demonstreze că e nevinovat, şi a făcut greva foamei până a crăpat...

realizarea este foarte originală şi interesantă, lucru care m-a uimit... se ştie că nu agreez deloc filmele documentare sau cele biografice, dar astea au fost mascate foarte bine de faptul că este (un fel de) animaţie, mai mult pusă pe stop... şi e făcut de-o femeie...

există doar două voci... domnul Bebe care este Crulic şi care narează la persoana întâi şi un american care narează în engleză la persoana a treia despre ce se petrece în jurul lui Crulic şi el nu ştie...

filmul începe sadic, continuă foarte comic şi se termină foarte trist (şi adevărat)... ultimele secvenţe sunt luate de la ştiri, cu cretinul de Cioroianu (pe atunci ministrul de externe)...

rulează la cinema Europa şi biletul costă doar 5 lei...

mergeţi şi-l vedeţi, pentru că merită...

nota 9 (9.75 pentru realizare)

azi-noapte am câştigat prima partidă de poker pe bani...

şi joc de trei săptămâni

marţi seară am fost la meci... nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu a venit un coleg de la muncă cu ideea să mergem mai mulţi împreună şi a sunat chiar interesant...

eu nu fusesem niciodată pe un stadion... la un meci... am fost la concerte, dar pe gazon şi nu se pune :D

arena naţională cum îi zice acum e foarte mişto, imensă, colorată şi curată, iar experienţa de-a vedea un meci live nu se compară cu statul în cur pe fotoliu şi cu capu pe pernă... e altceva, mult mai mişto...

dar, meciul în sine a fost infect, pentru că românia n-are echipă de fotbal şi franţa o suge la fel de rău ca şi noi... deci tristeţea maximă...

în deschiderea meciului am avut incredibila plăcere de a o asculta pe inna, cică o mare artistă româncă de renume internaţional şi de dimensiuni egale cu ale unei mingi de fotbal... bine naibii că n-a „cântat” decât două „melodii” că altfel mă duceam dracu acasă...

după asta a venit ilustrul marcel pleavă care a cântat un remix prost după superbul imn al româniei, de o strofă şi jumătate pe repeat... jalnic şi ruşinos...

iar buruienile alea pe care alergau ăia după minge, vai de mama lor... puteai îngropa tancuri în gropile din stadion...

şi se pare că cu toate că n-am mai urmărit campionatul intern de vreo 3-4 ani, la naţională a rămas aceeaşi măgărie... boul de piţi antrenor şi jumate de echipă de la steaua, futu-le echipa în neam... jalnicilor...

mulţumesc ratb pentru cursele speciale şi pentru cele de noapte... dă-le clasă boilor de la metrorex, sta-le-ar grevele-n şine...

a fost foarte frumos, nu mă mai duc niciodată...