joia trecută în Silver Church a fost concertul Trooper, de lansare a noului album Voodoo...

în deschidere au cântat nişte liceeni din Brăila, Addiction... pur şi simplu nu mi-au plăcut, cu toate că au încercat şi cu cover-uri după Metallica... dar Sad But True cu sintetizator pe fundal e mult prea mult pentru mine... deci nu...

concertul Trooper a fost tipic şi atipic...

a fost tipic pentru că au cântat foarte bine, exact aşa cum ştiu ei, piese de pe toate albumele, cu un sunet foarte bun de la început până la final... a fost tipic pentru că am văzut mulţi fani (cu o medie de vârstă mult sub a mea), şi un Coiot foarte prietenos... a fost tipic pentru că m-am simţit minunat, am ieşit transpirat şi fără voce, dar cu încă o pană de la Balaurul...

a fost atipic pentru că au avut o trupă de din ăştia de se joacă cu focul pe scenă şi în faţa ei... era o tipă super bună care se uita fix în ochii mei cu cea mai senzuală privire posibilă în timp ce rotea în jurul şi pe deasupra ei două bile de foc... a fost atipic pentru că nu mi-a venit să cred la final că trecuseră aproape 3 ore (fără 10 minute) de când începuseră să cânte...

am avut parte de un moment foarte interesant, când băieţii au făcut o mică retrospectivă a trupelor pe care le ascultau ei cu plăcere în tinereţe, şi au cântat câte o bucăţică mică din melodii de la Semnal M, Compact, Iris, Chrom Dioxid şi o piesă întreagă de la Krypton, împreună cu doi membrii ai lor de atunci...

am fost foarte fericit să aud în concert măcar două fraze din melodia aia superbă, Testament: “de-ar fi lacrimi, cer de lacrimi, ce cad în jurul tău“... vreau toată piesa live, am zis !

am auzit un Totul e Fals în engleză şi un Orizonturi în care strofele erau în engleză dar refrenul şi chitările erau în romană şi le cântam cu ei...

şi un moment acustic de vreo zece minute, în care au înglobat vreo patru piese diferite... foarte frumos...

şi să nu uităm momentul amuzant când s-a dus Coiot spre microfon să îngâne împreună cu publicul un refren de melodie şi cum l-a atins un pic cu buzele, cum a căzut pe jos... funny...

—

deci concluzia... un concert foarte, foarte bun, unul din cele mai bune ale lor la care-am fost eu, şi-am fost la destule... superb...

—

photo by Liviu Zaharescu @ Letsrock.ro...

după cum v-am zis, săptâmâna trecută am fost în München, pentru un training de trei zile...

training-ul începea luni la ora 9 şi în mod normal ar fi trebuit să plecăm (eu şi încă un coleg) de duminică seara... noi ne-am gândit că fiind prima dată când mergem în Germania ar fi frumos să avem şi-o zi la dispoziţie ca să ne plimbăm pe acolo... aşa că am întrebat la şefie dacă se poate face cumva să plecăm şi noi duminică mai de dimineaţă, nu chiar seara... noi aveam în cap ora 11, dar ne-am trezit cu bilete la ora 5... şefii au altă noţiune de duminică-dimineaţă...

am ajuns în Germania foarte de dimineaţă, ne-am dus la hotel şi au zis că nu pot să ne cazeze până pe la ora 1... măcar am lăsat bagajele acolo... şi am plecat să căutăm ceva de mâncare... nu ştiu cum am reuşit, dar am ajuns să mâncăm într-o shaormerie foarte dubioasă de pe o stradă foarte dubioasă, plină cu turci... părea ok când am intrat în ea, dar în timp ce ne mâncam cărnile au început să intre tot felul de turci şi arabi şi femei cu batice pe cap acolo şi să se certe între ei şi să vorbească la telefon la modul foarte imperativ, într-o limbă foarte ciudată... am zis clar, bah hai să mestecăm mai repede să ieşim dracu de aici...

am ajuns înapoi la hotel şi ne-am cazat... ni s-a zis că avem dreptul la o oră de internet gratis pe zi... se pare că internetul în Germania e ceva foarte preţios şi lent, ceea ce este ironic având în vedere că tot netul din România trece pe acolo :D... anyway, ne-am dus în camere să dormim un pic, că seara trebuia să ne întâlnim cu un fost coleg neamţ de acolo, să bem... intru în cameră şi încui... m-am dezbrăcat, da n-am mai apucat să-mi mai iau pijamalele pe mine că am şi adormit în pat... peste vreo oră aud clanţa şi mă trezesc cu unu lângă pat... “can i just check your minibar ?”... ce puii mei, n-am încuiat uşa aia ? eram în chiloţi şi trântit deasupra patului... fac un semn ruşinat din cap... când să iasă zice: “if you do not wish to be disturbed you have to put this sign on the door handle“... bine, bine, du-te...

seara (de fapt era ora 15) am ieşit să bem ceva... am şi mâncat, ceva ce se numea Beer Goulash şi a fost super bun... şi berea la fel...

ne-am întors la hotel rupţi de somn şi cu un litru de bere în noi... era cam ora 19... fac un duş şi mă bag în pat cu laptopul, fericit, pregătit să folosesc la maxim ora mea de net... pornesc laptopul, mă loghez cu codul de la ei, apoi pornesc browser-ul şi... adorm... mă trezesc trei ore mai târziu cu o fereastră roşie pe ecran pe care scria “your internet session has expired... please wait 24h before logging in, or buy more internet time at the reception“... eram super frustrat, cât de prost să fii să-ţi dormi singura oră de internet gratuit ???

următoarele trei zile de training au fost cam la fel... dimineaţa pe la 7 micul dejun la hotel, o masă cu autoservire, cu de toate... am mâncat ca sparţii... training-ul a fost interesant şi se întrerupea la ora 12 pentru masă... din nou mâncare foarte bună, la cantină, plătită de ei... foarte frumos...

marţi seara am mai ieşit o dată cu neamţul, şi ne-a dus la Hofbräuhaus, un loc genial... am mâncat şi am băut până n-am mai putut, numai bunătăţuri... absolut superb...

am vizitat şi Christkindlmarkt-ul de la Marienplatz, unde am mâncat banane şi struguri în ciocolată, am băut vin fiert şi am pierdut vremea...

nişte concluzii despre nemţia:

• metroul este ideal... s-bahn se numeşte şi ajunge de oriunde până oriunde, rapid şi foarte eficient...
• femeile sunt absolut superbe... nu arată toate ca tipa din poza de la oktoberfest, dar nici pe departe nu sunt... sunt foarte bine făcute, au expresia aia dură a feţei şi se îmbracă foarte mişto, majoritatea în negru şi în fuste, chiar şi pe vremea asta... şi când deschid gura şi spun ceva în nemţeşte toate sună porno...
• evident, nu sunt javre maidaneze pe stradă... evident...
• şi alte chestii mişto...

m-aş vedea trăindu-mi viaţa în München... foarte sincer...

deci a fost gratis şi foarte fain :D

pentru şefi: şi am învăţat foarte multe :D

azi am fost, ca în fiecare an, la târgul de carte cu creţu, ghemu şi menia...

posterul de mai sus este oribil, printre cele mai proaste poze pe care le-am pus pe blog, dar asta e, n-a făcut nici unul din noi vreo poză pe acolo ca să am altceva ce pune...

vreau să zic că Nemira a făcut o ofertă specială la antologiile de povestiri scurte sf, pe care voiam de mult să mi le cumpăr... un volum din ăla de 700 de pagini costă la târg 10 lei...

deci să vă aşteptaţi la o grămadă de posturi despre ele, că mi-am luat 3 volume :D

şi încă două mai subţiri cu povestiri de Bulgakov :D

cum să te abţii să nu înjuri când stai o oră jumate în frig şi în pantă, aşteptând să se deschidă dracului odată porţile alea ? cum să nu înjuri tembelul ăla de organizator care nu e prima dată când îşi bate joc de noi în halul ăsta ?

cum să vii cu o oră înainte de ora de pe bilet, să stai ca prostul în frig atâta timp şi odată intrat să vezi că prima formaţie cânta deja ? apăi, meritaţi o muie cu respect domnule neluţu, o muie rece ca gheaţa...

să trecem peste... acei primii pe care nimeni nu i-a prins de la început se numeau SepticFlesh şi sunt greci... cântă un death / doom metal care nu mi-a sunat deloc bine în urechi şi peste nervii pe care îi aveam deja de la intrare chiar nu mi-a atras atenţia deloc... nici n-am apucat să mă uit bine la ei că oricum s-au dat jos de pe scenă, cu tot cu steagurile lor... atât vreau să zic, că jumate din ce se auzea era playback... clape, voci de dudui, cor, de unde dracu...

mult mai multă energie la As I Lay Dying... americanii ăştia au băgat un metalcore bunicel, numa bun pentru copiii de 15 ani din public să pornească un pogo... ba chiar ei au cerut şi un wall-of-death, and the kids obeyed... un lucru interesant, solistul de la trupa asta este creierul din spatele formaţiei Austrian Death Machine, ăia cu melodiile despre Arnie, care mi-au făcut săptămâna mai frumoasă când i-am descoperit... deci na, m-am bucurat să-l văd live pe acel tip...

Amon Amarth au început să cânte pe la zece fără-un sfert, în forţă... suedezii au ţinut-o numai în balade toată seara... evident că nu, doamne-doamne fereşte... a fost o viteză continuă, un power-death metal foarte melodic, aş zice superb pe alocuri, mai ales în calupul de piese de la jumătatea concertului...

execuţia instrumentală a fost absolut impecabilă, iar sunetul a fost aproape perfect... am stat chiar în faţă şi instrumental totul se auzea brici... tobele erau reglate perfect şi sunau foarte bine, bassul era demenţial iar chitările erau foarte calde şi se distingeau perfect una de cealaltă...

din păcate, vocea n-a existat... din când în când se mai desluşea câte ceva, dar în majoritatea timpului nu prea se auzea nimic din microfon... păcat, tipul chiar are voce şi e păcat să ai parte de un întreg concert instrumental... bine, nu mă plâng, am stat tot concertul să-l urmăresc pe chitaristul din faţa mea (vezi poza asta) executând toate solo-urile şi liniile alea super-melodice din spatele strofelor...

superb momentul de pe The Pursuit Of Vikings când au rămas doar tobele şi bass-ul, şi vocea publicului pe refren, câteva minute în şir...

băi şi pe bune, n-am văzut la nici un concert de până acum atâţia oameni care să facă crowd-surfing şi să ajungă în faţa scenei... deci nu exagerez când zic că era cam unul la 30 de secunde care era luat în primire de Irode şi trimis la plimbare înapoi în public...

la sfârşit au aruncat cam tot ce se putea arunca în public... pene, hârtii, prosoape...

la coadă la ieşire, un tip foarte fericit că a prins ceva de pe scenă era abordat de prietenul lui: “băi pulă, tu ştii ce-ai prins acolo ?” / “nuuuu” / “ăla-i un capac de tobă, fără tobă nu faci nimic cu el, pielea pulii“... dar el îl ţinea strâns şi zâmbea...

setlist:

War Of The Gods
Runes To My Memory
Destroyer Of The Universe
Live Without Regrets
The Pursuit Of Vikings
For Victory Or Death
Varyags Of Miklagaard
Slaves Of Fear
Ride For Vengeance
A Beast Am I
Embrace Of The Endless Ocean
Free Will Sacrifice
Asator
Death In Fire
—
Twilight Of The Thunder God
Guardians Of Asgaard

soundtrack:

Amon Amarth – The Pursuit Of Vikings

Oden! Guide our ships
Our Axes, spears and swords
Guide us through storms that whip
And in brutal war!

—

băi şi cum, cum să fii atât de cretin încât să pui garderoba (pe bani chiar) afară, în ger ? când toată lumea iese transpirată, încinsă de la căldura din cort, cum să stai un sfert de oră la coadă în ger, în tricou, pe 2 grade celsius... câtă muie şi-au luat organizatorii sâmbătă, mai rar vezi...

—

photo by Miluţă Flueraş...

expoziţia foto a domnului Dan Simoaică, care dă cu bass-ul la Bucium...

am fost, am văzut, ne-a plăcut şi apreciem...

—

citez: “Mi-am început periplul în arta fotografică încă de la 10 ani folosindu-mă de un Smena, fiind iniţiat de tatăl meu. Prin expoziţia de faţă, încerc să surprind momente, jucându-mă cu contururi, imortalizând clipe de fericire, gesturi ale copilăriei, întregite de atmosfera creată de un amurg de august. Personajele din fotografiile prezente denunţă dansuri ce redau parcă ritmuri de bass. Ele transcend dintr-o altă pasiune a mea, muzica, în prezent eu activând în trupa „Bucium”. De la jazz la rock, fiecare cadru reverberează, invitându-te pe tine, privitorule, să te implici în decodificarea mişcărilor de dans al iubirii şi bucuriei şi te îndeamnă la meditare.”

ce frumos...