The Reader

magnific... absolut totul... atât de trist... magnific...

nota 9.50

Deci la ora 18:20 eram acolo... pe bilet scria ca intrarea se face incepand cu ora 18, concertul incepand la 19... totusi, “traim in romania, si asta ne ocupa tot timpul” nu ? Am stat o ora in frig si in meleul format in fata usii – atentie: a se observa singularul – o usa de 90 cm latime, pe care trebuiau sa intre vreo 2-3000 de oameni...

Partea buna a fost ca am auzit tot felul de discutii de prin jur... gen:

• “mi-am dat intalnire cu unu de pe forum pe care nu-l cunosc, si-l intreb cum o sa-l recunosc... si el zice ca o sa fie imbracat in negru si cu bocanci... duuh... tu si inca 3000 de oameni...”
• “mai bine ne chemau in parc, ne dadeau vata pe bat si acadele din alea mari rotunde si nu mai comenta nimeni...”
• “bah, o fi voie cu aparate foto ? ca ziceau ca daca sunt de amatori e ok... da am auzit ca pe unu cu 6mp nu l-au lasat... si pe al meu scrie tot 6... are careva un marker ?”
• “baaaaai !... ce-ai ma, ai uitat biletu ? nu, am avut impresia ca scrie maiden pe el”
• “am lasat bilet pe motor: nu furati, ca vin cu gasca”
• “bah unii la mine in camin au aruncat un frigider de la etaju 4, s-au uitat la el cum cade, s-au ofticat ca n-a facut destul zgomot, s-au dus jos dupa el, l-au carat pana la ultimu etaj si l-au aruncat iar...”

Am intrat si in sala... mi-am gasit loc exact ca la Muse, pe gardul care inconjoara inginerii de sunet si lumini... anyway... daca in fata ta sunt sunt doi tipi imensi cu casti pe urechi si o mie de butoane in fata pe care scrie “Die Apokalyptische Reiter” si “Death Metal Finland Crew” inseamna ca ai nimerit la concertu care trebuie...

Din trupa de deschidere am auzit doar o melodie, ceea ce nu e admisibil din moment ce vina a fost a organizatorilor... dar anyway... bagi pula in organizatori si taci... Frozen Dusk se intitulau respectivii, n-am auzit in viata mea de ei, tipa era imbracata chiar frumos si avea si voce, era soprana, dar tipu de la chitara ziceai ca e ala de la vacanta mare... cu “sa moara mama”... nu stiu cum ii zice... frankfurt parca... si imi venea sa rad cand il vedeam cum canta la chitara... au plecat repede... zice tipa: “asta e ultima melodie” si in sala... YEEEAAAH... imi aduce aminte de Saaaaaandarstooorm....

La 20:25 a inceput magnificul... la o trupa normala, se baga un nor de fum pe scena si ii vezi repede cum intra pe scena, isi iau locurile instant si baga un acord de te dau pe spate... la Haggard mai greu... vreo 10 secunde tot au intrat... pierdeai sirul daca incercai sa numeri... ce-mi aduc eu aminte... 2 chitaristi dintre care unul si vocal, 2 tobosari, pianist, basist, 2 la vioara, oboi, soprana, tenor si flaut... cred ca atat... 12 oameni... numa bine :D

Asis a vorbit romaneste, a cantat in engleza, nemteste si italiana... a facut intro-uri pentru toate melodiile... si-au cerut scuze ca n-au venit anul trecut cum au promis... legat de sunet... s-a auzit perfect... deci perfect... si acuma imaginati-va... au avut 3 microfoane, 2 tobe si o gramada de alte instrumente de reglat... si toate s-au auzit perfect... nici una mai incet, nici una mai tare... nota 10

Din ce imi aduc eu aminte, au cantat urmatoarele:

The Day As Heaven Wept
Origin Of A Crystal Soul
The Observer
All’Innizio E La Morte
Prophecy Fulfilled
And The Dark Night Entered
In A Fullmoon Procession
Prologue (de pe albumu nou care nu exista inca)
Herr Manelig
Eppur Si Muove
Per Aspera Ad Astra
Awaking The Centuries

asta inseamna aproape toata discografia lor... imi pare rau ca n-au cantat De La Morte Noir... in rest nu am ce sa le reprosez... pianul pe The Observer si Awaiking The Centuries, soprana pe Herr Manelig si Per Aspera Ad Astra, tobele pe Eppur si Muove, chitara pe Awaiking The Centuries... toate au fost perfecte

nu mi-am inchipuit niciodata ca o trupa atat de complexa poate sa sune atat de corect live... cand mi-am luat biletul eram convins ca o sa fie o mare dezamagire, si ca o sa-mi stric toata parerea despre ei... insa ce-a fost aseara este mai presus de orice cuvinte... perfect e un cuvant prea mic...

pe primele acorduri de la Herr Manelig sala a innebunit, de abia se mai auzeau ei de aplauze, iar pe Awaiking The Centuries deja cantam noi mai tare ca ei... dupa fiecare melodie Asis ramanea asa perplex, se uita la noi si zicea: “we knew there were haggard fans in romania, but we didn’t expect this... mersi !”... eu: “mersi tie bah... ca nici noi nu ne-am gandit ca o sa cantati asa bine”... mi-a placut cum a introdus melodiile... “the next one is about a great man... Galileo Galilei... we move on from a great man to another... he is known as Michel Nostradamus... sau... “did you see her fly ? this one is about witch burning...”

dupa vreo ora de cantat zice: “this is our last 2 songs... really”... da... doua melodii in 20 de minute :D... si la bis Awaiking The Centuries de inca 10... au cantat 1:45 dupa ceasul meu, dar se poate foarte bine sa fi fost doar o secunda in timpul meu... i-am aplaudat vreo 2 minute pentru bis... nu imi mai simteam mainile, dar nu ma opream... toti strigam dupa ei... a intrat Asis primul pe scena, si a inceput sa prezinte formatia... asta a durat 5 minute :D:D:D...

sfarsitul a fost demential... Awaiking The Centuries e melodia perfecta pentru sfarsit... toata lumea stia versurile, aplaudau pe pian... iar sfarsitul... cu toate chitarile la maxim, tobele din plin, toate instrumentele cantand... e sfarsitul perfect...

m-a impresionat soprana, se auzea perfect... la fel si Asis... cea mai frumoasa grohaiala... fara el n-ar exista haggard... m-a facut sa rad tipu de la al doilea set de tobe... avea niste talere imense si se plimba cu ele pe scena si dadea cate un gong :D

cand au plecat de pe scena am ramas cu un zambet sincer pe fata, nu puteam sa ma gandesc la nimic, decat la cat de frumos a fost... chiar n-as fi putut sa doresc mai mult de atat...

pe la 23 au intrat si Amorphis, in forta, cu chitarile la maxim... ce mai conteaza... dupa Haggard nu a mai existat nimic... sunt convins ca ei au cantat perfect, dar pe mine nu m-au mai miscat din loc... am recunoscut un Against Widows si un The Smoke... dar in rest nu stiam nici o melodie...

mi-a placut cand se jucau cu rifuri si au bagat un Master of Puppets si un Paranoid scurt... sunetu a fost foarte bun si la ei, mai tare decat la haggard, si cu microfonu mai prost reglat... lumea din fata inca se mai zbatea pe melodiile lor, iar pe My Kantele a sarit toata sala in sus...

a... si sfarsitul da... sfarsitul a fost Black Winter Day, bineinteles... asta chiar mi-a placut muuult... au cantat-o perfect...

afara ningea :D... un ger de neinchipuit, noi toti transpirati... au urmat negocierile intre noi, care merge unde, cine imparte taxiul cu cine... la 1 jumate eram acasa...

in concluzie: NOTA 10+++++ PENTRU TOT CE INSEAMNA HAGGARD, a fost un concert la fel de bun ca Apocalyptica acu 2 ani, daca nu chiar mai bun...